Stau uneori si ma intreb, oare si lui iti trec aceleasi ganduri prin minte? Au trecut totusi atatea luni, de ce gandul meu fuge mereu la el?



Asta am vrut, a fost decizia mea, daca ma intreba atunci de ce am hotarat asa, probabil i-as fi raspuns pentru ca nu mai simteam nimic.



Acum dupa atata timp, raspunsul meu este acelasi dar sub o alta forma. Nu mai simteam iubire din partea persoanei pe care inca o iubeam. Sentimentele mele nu s-au stins, doar s-au atenuat pentru ca nu am stiut sa mentinem iubirea pe o linie de plutire. Nu am stiut sa ne manifestam iubirea pe care o purtam unul fata de celalalt.



Golul in stomac, furnicaturile, toate senzatiile acestea disparusera, nu mi se parea normal. Iubirea noastra se maturizase odata cu noi. Nu am vrut sa fiu matura, nu am vrut sa ma maturizez, am vrut doar sa traiesc intens fiecare clipa din viata si sa ma bucur de ea.



Ma simteam tanara, puternica, cu sete de tot ceea ce e nou. Oare am gresit punand capat unei iubiri mature, care imi oferea liniste, stabilitate, confort, toate sentimentele acestea pe care le simteam alaturi de el?



Am pierdut cel mai bun prieten, omul alaturi de care am fost fericita, omul langa care m-am maturizat si am ajuns astazi ceea ce sunt. Nu spun ca numai el a contribuit la maturizarea mea dar a fost un pion important in aceasta maturizare.



Acum stiu ce vreau, dar probabil vreau prea mult, pentru ca ceea ce vreau nu este usor de gasit. Nu caut, dar nici nu stau retrasa.



Imi pare rau si cand spun aceste cuvinte nu spun ca-mi pare rau ca am pus capat acestei relatii, care stagna, ci imi pare rau ca am pierdut o persoana draga mie, un prieten bun, o parte din copilaria mea, o parte din maturitatea mea, o parte din sufletul meu, o parte din mine.



Imi pare rau ca nu pot vorbi cu el, ca nu este alaturi de mine, ca nu sunt alaturi de el, ca nu ne mai putem impartasi, macar din cand in cand, anumite lucruri, imi pare rau ca nu mai putem sa ne auzim, sa ne vedem, sa ne ascultam cum o faceam altadata.



Dar suntem diferiti, eu tanjesc dupa lucrul acesta, pe cand el fuge de asta, cum a fugit intotdeauna. Din punctul asta de vedere am fost diferiti si acesta este doar un lucru care ne-a diferentiat.



Stateam si ma gandeam la ceea ce-mi spunea de fiecare data, ca eu sunt iubirea vietii lui, ca fara mine nu poate sa traiasca, ca orice s-ar intampla el ma va iubi toata viata, eu lucrurile astea nu i le-am spus niciodata si se pare ca este mai bine sa nu le spui, pentru ca, cuvintele sunt doar cuvinte.



Am devenit foarte sceptica, nu mai cred nimic, asta pentru ca pe el l-am crezut, chiar am crezut cuvintele lui care aveau sa reziste prin sentimente o viata intreaga. Dar in ce s-au transformat, ceea ce exprimau acele cuvinte? Totusi el a fost cel care si-a exprimat iubirea prin cuvinte. Cuvinte care s-au pierdut sau si-au reluat valoarea sub o alta forma in fata unei alte persoane.



Acum ma intreb un alt lucru, care din noi era mai matur sau mai visator?! Eu una nu am folosit astfel de cuvinte dar o pot face acum spunand ca imi lipseste, ca imi este dor de el, ca, faptul ca nu este langa mine uneori ma face sa ma simt pustiita.



Cred ca asta este adevarata dragoste, iar acum dupa atata timp pot spune foarte vehement, eu am fost cea care a iubit cu adevarat. Am iubit sincer si am crezut un barbat care spunea ca ma iubeste doar in momentele acelea cu toate ca el credea altceva.



Uneori timpul demonstreaza multe, si ne face sa realizam ca, gresim in anumite privinte, afirmatii. Suntem infantili uneori.

Tu ma faci sa zambesc. Ai dat cu piciorul baiatului, iar acum iti cauti pretexte ca nu te-a iubit mult, ca a mintit prin acele cuvinte. Pai tu ai pretentia sa te iubeasca pana iti clarifici tu sentimentele? Pana va intelegeti voi pe voi, si apoi pe urma noi? Omu' a dat totul pentru tine, probabil te-a ridicat prea mult la cer, iar tu, ca o veritabila impozanta a sexului feminin, ti-ai luat-o in cap si-ai vrut un challenge emotional, nestiind ce pierzi, nestiind ca increderea si caldura sufleteasca nu ti le ofera oricine.
Ai iubit sincer dar ai dorit despartirea? Adica, tu esti sigura ca l-ai iubit? Sau, mai exact, esti sigura ca-l meritai cand el te trata precum o printesa si tu te-ai comportat ca o rasfatata ce n-a stiut ce vrea si ce simte? Pe cine incerci sa dai vina acum? Vrei de dapt sa te minti singura, sa te dezvinovatesti, fiind constienta ca totul s-a pierdut din cauza ta, ca acea magie tu ai distrus-o.
Timpul e sinucigasul perfect, timpul vindeca, sau tu doreai sa te astepte ca-n basme pana la adanci batraneti cand tu vei hotari ce simti?
Tanara, puternica, dornica de tot ce e nou? Ha! Ai vrut sa dai vrabia din mana, iar acum ai ramas cu mana goala! Asa se intampla cand nu stiti sa apreciati ce aveti langa voi. Ai vrut provocari, ai vrut ceva nou, acum de ce te mai plangi? De ce ai tu impresia ca tu esti mai matura ca el? Poate mai matur a fost el, fiindca n-a alergat dupa caruta care nu l-a asteptat, ca si-a dat seama ca nu meriti. Tu te-ai gandit oare la ce suferinta a trecut el dupa tu ce tu ''i-ai dat papucii'', in setea ta de-a cunoaste ceva nou, asa precum afirmi?
Gata cu bocelile, ai pierdut singura. Ai descoperit iubirea, printul, dar n-ai stiut sa le pastrezi. Acum, cauta in continuare, atat ti-a mai ramas!

Ti-am citit povestea, si parerea mea e ca te agheti de o iluzie! Da tu l-ai iubit si el iubeste iubirea ta! Insa nu are,, motive"sa se desparta de ea? Deci daca tu nu esti un motiv pentru el, ce esti? Deschideti ochii si intelege ca e o iubire trecuta! O iubire rupta, chiar daca e reluata, nodul tot va ramane! Ti-a zis vorbe mari, pentru ca asa sunt baietii de genu! Se pricep la vorbe dar cand ajung la fapte, ai vazut si tu! Cu noi e invers! Nu risipim vorbe in vant, dar suferim cand vedem cat de frumos ne-au mintit! Acum daca te intorci la el, fa-o de mila ta, nu de mila lui! Fa-o sa-ti demonsrtezi ca e asa cum crezi tu, iar daca te inseli, sa nu-ti para rau ca nu ti-ai dat TIE, o sansa sa vezi ce ai pierdut, sau ce aveai de castigat! Cat despre, actualul, trebuie sa stie ca o faci pentru tine! Dar nu crede ca in viata daca nu merge cu actualul, singura solutie e sa te intorci la fostul! Viata merge inainte, si obtiuni sunt cu sutele! Cu siguranta, vei intalnii din nou senzatia, cu fluturasii, si poate si alte noi senzatii, fara intoarceri in timp! Acum tu decizi daca merita sa te complaci, in postura,, hai sa ne mai dam o sansa''! Apoi inca un, si inca! Vorbele chiar dor! Iar sentimentele se mai schimba, in functie de timp si persoane! Totul tine de fapte si demonstratii! Daca crezi ca poti, incearca! Dar nu uita ca o faci pentru tine, iar la cel mai mic semn, renunta, ca altfel risti sa te intorci iar de unde ai pornit! Mult succes in ceea ceea vrei sa faci!

Daca este poveste din propria viata, atunci vreau sa spun ca te invidiez, ai avut norocul sa traiesti o asemenea experienta. Pentru ca asta ar trebui sa fie scopul unei relatii, scopul dragostei, sa aduca o schimbare persoanelor in cauza, o schimbare fie in bine si sa o ia ca atare, fie in rau si sa incerce sa se corecteze. Iar timpul intr-adevar este necrutator, si ne dam seama, insa prea tarziu uneori, ca gresim prea mult, si ca traim aceeasi rutina zilnica in timp ce saptamanile, lunile, anii, si viata totodata trec pe langa noi. Dar asa e omul, se multumeste cu putin, cu prea putin, de aceea societatea este din ce in ce mai mediocra.

Draga mea.eu te inteleg, sa stii si eu am patit cam la fel.am trecut si eu prinstarile tale.numai ca eu acum am o situatie buna. a fost o despartire dura intre noi, desi in timpul asta ne srautam. dar cica a fost de tot.si 2 luni in care nu am fost cu el.si realizam ca toata rel mea cu el se va termina de tot.au fot groaznice.prima mea dezamagire in dragoste.si mare. dar imediat.lucrurile sau rezolvat.pentru ca peste 2 luni. el a venit la mine.si mi-a cerut o noua sansa.si inca cum si acum avem o relatie super tare. oricum draga mea. te inteleg.ai facut o greseala mare.si iti sugerez sa nu mai faci asa ceva in viitor.ganddestete bine inainte sa zici ceva sau sa actionezi in vreun fel.pentru ca mai tarziu poate vei regreta.si exista posibilitatea sa fie prea tarziu.succes oricum mai departe, ai nevoie:*