Stiu ca am mai pus aceasta intrebare "Exista ca o mama sa fie invidioasa pe propria ei fiica?".
Vreau sa scriu aici niste aspecte mai detaliate, sa trageti voi niste concluzii, referitor la ce voi scrie mai departe, lucuri care mi s-au intamplat in viata reala atâția ani, daca chiar ar putea ca mama mea sa fie invidioasa pe mine.
De cand eram mică, mama avea un comportament destul de ciudat față de mine.
Mereu m-a luat la mișto, a fost sictirită, m-a comparat cu alte persoane, cu colegi de școala, cu prietene, mereu cand ieseam cu colegele mele afară, ea facea niste glume si zicea niste lucuri care mă faceau sa ma simt chiar prost, ea stia că ma va deranja, dar erau facute "doar in glumă".
Cand eram cu rudele, se mai intampla să-mi țina apărare una dintre rude, ea se enerva si se oftica, o lua foarte personal. Cand voiam sa discut si eu chestii mai serioase, ori ma ignora, crezând ca fac misto, ori mă lua ea la mișto.
Acum cand sunt mai mare, mereu se ia de cum ma imbrac, crede ca eu vreau sa ies in evidentă pe strada ( lucrul asta e total fals, ma imbrac cum imi place mie), alteori că ma imbrac ca o boschetară, se ia de machiajul meu care nici macar nu e strident(nu ma dau cu glet, nici cu farduri). Se ia de aspectul meu fizic, imi tine predică ca daca par aranjată si foarte ingrijită, lumea va crede ca nu ma ocup si de inteligenta si merge pe principiul "fetele frumoase sigur sunt proaste"( mamei mereu i-a pasat de ce crede un necunoscut pe stradă), si lista de probleme poate continua.
Asta este invidie? Acum sincer, asa zic si eu, ca DA.
Și nu, nu e mamă vitrega sau adoptiva, din pacate e mama biologica

Poate asa a fost tratata și ea de mana ei și nu știe altfel.

Mai fetita, asta nu-i invidie, ci educatie!
Mama ta nu vrea sa fii vulgar imbracata, de aceea te tine din scurt, sa nu te imbarci cum nu trebuie, ca sa nu fii luata de proasta sau curvulita pe strada, sau sa dai apa la moara la brafa si comentarii uracioase.

Tu esti cea care deformezi realitatea!

Nimic din comportamnetul ei nu denota invidie, doar o mare rusine sa te vada imbracata vulgar si indecent, sa fii comentata ca fiind ceea ce nu esti in realitate, probabil pentru ca esti o fata cuminte si educata bine si pentru asta se starduieste sa te convinga ce faci rau si ce nu terbuei sa faci. S-a ajuns la jigniri fiindca esti un copil neasultator si incapatant, care vrei s afaci numai cum vrei tu, dar asta te afecteaza direct si-ti strica imaginea iar tu esti incapabila as intelegi acest lucru, fiind mult prea mica de varsta.

Cu siguranta esti minora iar machiajele si imbracamintea sexy nu ar trebui sa le ai inca in viata ta, ca esti inca micuta si inocenta, o copila cuminte, asta este ceea ce mama ta isi doreste sa arate lumii, nu vulgaritate, destrabalare, indecenta.

Asculta de mama ta, ca te iubeste foarte mult, daca saraca incearca prin toate metodele sa te educe si sa-ti arate ce faci rau si trebuei eliminat, ca sa nu ajungi sa te faci de rusine la cei care te cunsoc.

Intrebai pe un alt topic de ce sunt atat de multe fetite de 13-14 ani gravide si raspusnul este aici: din lipsa educatiei parintesti!

Fiidca acele fetite sunt lasate sa se machieze sa se imbrace sexy, sa se destrabaleze, sa-si puna poalele in cap crezandu-se mult mai mari si mai mature decat sunt in realitate.

Lipsa educatiei parintesti, a controlului parintilor duce la destrabalare si distrugerea vietii, ca asa se ajunge gravida la anisorii aia.

Da.

Buna din nou.E cam dificil de spus, dar cred ca un procent mic acolo poate exista, mai ales daca mama ei a tratat-o la fel cand era de varsta ta.Maidegraba suna ca o mama cu un comportament cat se poate de inadecvat.Ai incercat sa mergi la psiholog? Lipsa afectiunii si a sprijinului din partea ei te vor afecta mult mai devreme sau mai tarziu.Tu pari unul din cazurile nefericite in care te intrebi cine are nevoie de bullies, cand propriul parinte te hartuieste? Chiar imi pare rau.

Si mama mea mi-a reprosat mereu ca ma imbrac aiurea, ca nu ii place(desi niciodata nu m-am imbracat indecent), imi cumpara haine de care voia ea, insa s-a oprit la un moment dat, intelegand ca dupa 19 ani sunt perfect capabila sa aleg singura si ca nu trebuie sa isi impuna asupra mea stilul pe care ar vrea ea sa-l poarte/ar fi vrut candva sa-l poarte (imi baga pe gat inclusiv haine de-ale ei din tinerete care nu ii mai veneau).In rest, din fericire, nu pot spune ca povestea are aceeasi latura de abuz, cum e la tine.

O fi un pic nebună?

Nu am citit, mii de scuze; da, se poate foarte bine ca o mama sa fie invidioasa pe fica ei, cunosc situatii concrete; sa stii ca in cazul asta, merge ''se poate'', nu ''exista''; ca sa spui ''exista'' mai trebuia un cuvant, si oricum suna aiurea. Mult succes!

Asta e un comportament toxic destul de întâlnit.Sa mai zică cineva că regimul comunist a format adulți fara despresie, anxietate
Legat de atitudinea ei în raport cu viața ta, nu știu dacă o fi chiar invidie, invidioasă pe ce? Pana la urma ce poți avea tu și ea nu? In fond ești fiica ei.
Eu cred că mai degrabă ar fi vorba de o răzbunare de-a ei cu privire la relația ta cu tatăl tău, poate o sa para nefondat ceea ce zic, dar există și chestiunea asta.Am mai auzit cazuri și mă gândesc că este posibil sa fie și în cazul tau. Posibil sa creadă că ai o relație cu tatăl tău sau ceva.
Oricum si eu am avut o varianta masculina care făcea exact ceea ce face mama ta.
Oamenii de genul sunt foarte nocivi, însă nici nu ai ce le face! Faptul că tu ai vrea sa pleci din casa lor, îți va face ție rău, deoarece exista riscul de a găsi pe cineva foarte toxic, la rândul tau, care chiar îți va face viața un infern.Ca na, nu zic că nu există și cazuri fericite, insa mai multe sunt alea triste, din păcate.
Cel mai bine e sa zici ca ea și să faci ca tine.Nu-i da nimic de bănuit și vezi-ti de viață în continuare Foarte important,nu o lasa sa te facă să te simți prost. Daca îți afectează stima de sine, deja e grav.
Nu știu cât ajuta răspunsul meu, dar da, există și o oarecare posibilitate sa fie ce zic eu, sper sa nu, dar na.

Sunt alte probleme la mijloc. In niciun caz invidie.

De obicei oamenii vanitoși sar automat la concluzia că cei din jurul lor sunt invidioși când lucrurile se derulează diferit fata de cum ar vrea ei. Au o părere așa de bună despre ei încât asociază orice situație nefavorabilă cu invidia.

Pe ce să fie invidioasă, draga mea? Pe faptul că te machiezi nu știu cum? Ea nu ar putea să facă asta, sau?

Toate scenariile pe care le-ai pomenit descriu un părinte strict, unul care eventual nu știe cum să abordeze anumite situații, nicidecum unul invidios.

Faptul că e atenta la ce crede lumea despre tine arată că îi pasă de tine, că vrea să te integrezi, că nu vrea ca lumea sa te deconsidere. Că nu face asta in cel mai indicat mod, asta e alta poveste.

Orice părinte care nu are probleme psihice grave, din cele care au nevoie de diagnostic și tratament, vrea binele copilului sau. Vrea să se descurce mai bine decât el, sa trăiască mai bine, să cunoască mai multe. Cum sa fie invidios când orice reușită ar avea copilul aduce bucurie și mândrie părintelui? De multe ori se bucura mai mult de reușitele copilului decât de ale lor. Pentru că reusitele unui copil sunt si reușitele părintelui. Mai ales cele de la o vârstă mai frageda. Sunt rodul educației primite. O sa vezi poate mai târziu ce înseamnă să ai un copil, cate sacrificii vin la pachet și cât de greu este sa formezi un om care sa fie apreciat de cei din jurul lui, independent și nu un alt robotel din turmă. Și o să descoperi și o gamă complet noua de sentimente și trăiri care uneori pot fi copleșitoare. Atunci să îți aduci aminte de ce ai scris aici și poate o să înțelegi cât de cât pentru ce face mama ta ce face. Și poate nu o vei mai judeca atât de aspru.

Ai descris o mama narcisista! Da, sigur e invidioasa. Nu te lua dupa astia de mai sus, sunt oameni fara experiente de viata. Void se si lauda ca nu socializeaza, astia nu sunt oameni care sunt in contact cu realitatea de la care sa iei vreun sfat. Mergi la psiholog! Ei au de-a face cu multe cazuri din astea.

Editez aici sa nu fac spam. Ma doare capul ce raspunsuri imbecile a primit de la Violeta si VoidEternal. Nu ai descris nimic gresit din partea ta. Putin machiaj nu omoara pe nimeni. Oamenii astia zici ca nu traiesc in lumea asta, parca scriu din pestera. Asculta ce simti, ca da, e gresit ce face, nu iti face si tu gaslighting cum incearca animalele astea de mai sus. Educatia se face pana la o varsta, dar ea nu consta in jigniri, comparatii, mistouri. Faptul ca se ia constant de cum arati induce anxietate si preocupare excesiva pentru ce gandesc altii despre tine si atat. Nu educa nimic. Nu rezolva nimic. Tu din fericire pari rationala, dar din mame de genul asta de obicei ies people pleaseri, perfectionisti, OCD-isti, tulburari alimentare si asa mai departe. Ca nu stie mama ce face nu e o scuza, faptul ca evita sa poarte orice discutie serioasa cu tine si sa te ia in serios e grav. Dar oamenii lenesi isi vad mereu reflexia in altii si le cauta scuze tuturor persoanelor toxice.
Asta cu "e atenta la tine" e boolsheet, e vizibil ca iti comenteaza oricum ai fi imbracata si orice ai face doar pentru ca si-a facut un obicei din a da cu stima ta de sine la pamant. E placerea ei. Asa te tine sub ea.
Ma bucur ca ai primit si cateva raspunsuri rationale.
The world is healing.

Pai daca te imbraci ca o boschetara logic ca are mata dreptate

Hey! Îmi pare rău că mama ta te face sa te simți prost! Poate ca nu e chiar invidie, cam majoritatea mamelor se iau de hainele purtate de copiii lor, unele pur și simplu nu înțeleg moda, ceea ce este foarte trist! Faza e ca eu nu cred ca e invidioasă, ci doar nu e de acord cu noua moda și cu stilul tău. Iarfaza cu mistoul, n-am ce sa mai zic! Este extrem de urători ce face! Nu îmi pot da seama motivul, dar e de Doamne ferește faza asta(fără suparare)

Bun, în momentul în care o mamă face mișto de tine și nu-ti ia apărarea în fața oricui, este o problema.Eu personal am trecut prin experiente de genul mai tot timpul cu maica'mea însă mereu ziceam ca mi se pare, pana când mi s-a confirmat.Nu contribuise cu nimic la succesul meu în carieră, însă avusesem noroc( așa o gandea) ca după ceva timp să-mi aud bârfe despre lucruri pe care nici nu le făceam, în condițiile în care ajutam material în casă. Când nu aveam după ce bea apă, dădea cu " biciu" că să muncesc și ulterior sa-mi ceară lucruri, când m-am realizat și am început să călătoresc și să nu mai am grija zilei de mâine, îmi spunea că am noroc sau bărbat, de aia am reușit? Eu am înțeles așa, în momentul în care copilu matur se îndoiește de comportamentele mamei, înseamnă că el simte că ceva e off și atunci trebuie investigat, de către tine.Nu trece niciodată cu vederea lucruri care te "zgârie" la urechi sau comportamente de control doar pentru că zici ca vrea sa te vadă sus și să facă educație cu tine. Dacă tu consideri că i-ai spus sincer, clar și deschis ceea ce crezi, simți și cu toate astea reacțiile sunt altfel decât înțelegătoare, deschise și de la suflet la suflet, eu zic sa-ti vezi de viață ta.