Stiu ca nu intereseaza pe nimeni dar nu mai pot
simt ca sunt inutila
e din cauza surori mele mai mici
pe ea toata lumea o iubeste si o rasfata iar pe mine ma ignora
( ea mereu primeste ce vrea
mama & tata o iubesc doar pe ea...ea este mereu in centrul atentiei si cand ne certam ea mereu castiga
ea da in mine si tot ea e nevinovata in fata mamei
si eu mereu sunt pedepsita
viata mea este un cosmar ( sunt inutila
as prefera sa mor pentru ca stiu ca nimeni nu imi va duce dorul
pentru ca o au pe ea

Concluzia e una singura: Imi bag p*** in toate harfele voastre de copii rasfatati. Ia cresti tu fara parinti si vino dupa sa-mi zici cum e.

Alti ar da orice sa traiasca dar observ ca esti doar o fata rasfatata. Traieste si tu in lumea asta, nu pe langa.

Daca spui ca da in tine, incearca sa o eviti, atunci cand vine lanaga tine, pleaca, incearca sa o ignori, la un moment dat va pleca si nu te va mai deranja.
Si sa stii ca nu ar trebui sa iti invinuesti parintii, incerca sa te imaginezi in locul lor: pe cine ar trebui sa creada, pe tine, sau pe micuta fetita inocenta mereu nevinovata...
Si atunci cand simti ca vrei sa mori, ca pica cerul pe tine, trebuie sa lupti si sa nu cedezi. Peste cativa ani vei rade impreuna cu sora ta de cele intamplata acum.
Acelasi lucru e si cu mine si fratele meu. eu am 12 ani, iar el 4. am reusit sa scap de el doar ignorandul.
SUCCES! SPER CA TE-AM AJUTAT!

Ce prostie inseamna ca cea mica are mai multa minte ca tine daca tu cosideri ca parintii tai nu te iubesc, orice parinte isi iubeste copilul si tu cand erai mica trebuie sa fi fost rasfatata acum e randul ei...o sa iti dai seama cand o sa mai cresti sau cand o sa ai propii tai copii.

Sunt mama si am doi copii, mult mai mici decat tine. Ii iubesc pe amandoi enorm, desi poate si ei ar crede ca fac diferente intre ei. Baiatul e mai mare si, orice il rog sa faca, imi spune mai intai "nu" sau "fa tu". Intr-un final face ce ii cer, desi trebuie sa ii repet de cateva ori pana sa faca. Iar daca procedeaza gresit cu ceva si incerc sa il ajut, tipa si nu se lasa ajutat. Fetita in schimb, daca ii cer aceleasi lucruri ca baiatului (strange jucariile, imbraca-te, hai sa mancam, orice) reactioneaza imediat. Spune, da, nu, nu acum, te rog ajuta-ma, are o reactie. Iar daca nu face bine, accepta imediat ajutorul. La care crezi ca strig mai mult? pe care il cert mai des? dar pe care crezi ca il iubesc mai mult? iti spun eu: pe amandoi la fel, ca orice parinte, doar ca cu unul mi-e mai usor sa ma inteleg pe cand cu celalalt mi-e groaza uneori cand avem ceva de facut impreuna.
Analizeaza-te putin, analizeaza-ti comportamentul si, daca tu crezi ca gresesti pe undeva, incearca sa te schimbi. Cu siguranta o sa ai reactii. Si gandeste-te ca parintii adesea nu mai au timp sa comunice cu copiii lor, in nebunia asta de zi cu zi, si nu au timp sa se puna in pielea lor ca sa inteleaga prin ce trec ei.
Succes!