Sunt baiat am 14 ani,si cred ca e timpul sa ma maturizez!
De ce zic asta? Am o gandire de copil rasfatat ceea ce ma dezgusta,si am o parere foarte proasta despre mine evidentindumi doar defectele,nu am incredere in mine,ba chiar am fost la un pas de sinucidere,am mare nevoie de ajutor,vreau sa-mi spuneti cum as putea face asta, cum sa incep... AJUTOR

Sacrifica-te... pentru altii. Te-ai gandit sa faci un cadou acum, de sarbatori, unor copii de la orfelinate? Ar fi un inceput bun pentru schimbare.

"Îngrijorarea", golirea de sens pe care omul o resimte uneori, nu o poate elimina EFICIENT (pentru mulţumirea sufletească autentică) decât prin împlinire spirituală, prin empatie şi compasiune faţă de semeni şi faţă de cei ce trec prin experienţe similară, prin schimbarea accentului dinspre materie spre suflet (neaşteptată poate ) şi spre sensul authentic al unei vieţi prin care să ne edificăm veşnicia!

Astfel de momente sunt în acelaşi timp şi semnale de alarmă în privinţa necesităţii unei împliniri spirituale, singura care nu dezamăgeşte dar în schimb te face să cunoşti un sens al existenţei de la care nu te-ai fi aşteptat să fie atât de important şi de puternic...
Dă-mi un răspuns când ai timp…

În general, astfel de manifestări de „nelinişte", de „dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte „aşezări" a „lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens este esenţial să cauţi sprijin moral. Stările de descumpănire sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri). Prin ele trecem la un alt prag de înţelegere al lucrurilor!

Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.

Această depresie poate fi o urmare a unei orientări greşite a timpului folosit, a unor disfuncţionalităţi sau priorităţi greşite în viaţă. Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici, dar siguri şi definitivi ai aflării răspunsurilor la întrebările esenţiale ale vieţii...

Salut.

Te-ai gândit la ideea de a vorbi cu părinţii despre acest lucru? Ei, probabil, sunt personele care te iubesc cel mai mult şi-ţi doresc binele şi cu siguranţă te vor ajuta să depăşeşti această problemă.

Cele bune!

Salut Kiduutsu.Din ce observ eu, cred ca ai avut animte depresii, nu? De aceea ai fost la un pas de sinucidere.Si sunt sigur ca nu ai numai defecte si mai spui ca tu singur iti evidentiezi defectele("evidentiindu-mi doar defectele").In primul rand ai 3 calitati din cate observ: 1.curaj(ai fost la un pas de sinucidere, altii nici nu au acest curaj nebun, dar curaj. ). 2.sinceritate(ai avut curaj sa zici acest adevar din viata ta). 3.dorinta/speranta(desi poate este mica la tine sau doar foarte mare si tu nu iti dai seama tu iti doresti sa te maturizezi.)
Asa cum zice si Roxana, sinuciderea nu este maturizarea.Este lasitatea.Lasitatea de a continua propria viata si de a infrunta ceea ce ti se intampla/se va intampla.
As vrea sa ne cunoastem mai bine.
Uite id-ul meu de mess: adryan_dumytru@yahoo.com
Sunt sigur ca te-as putea ajuta si sper sa devenim si prieteni online.

Trebuie sa crezi in tine. Si la 14 nu e neaparat sa te maturizezi. Si eu am 14, dar nu ma pot numi copil, nici o persoana matura. Si la faza cu sinuciderea e o prostie! Nici nu trebuie sa te gandesti la asa ceva. De ce ai vrea sa te sinucizi la 14ani? Ai o singura viata care merita sa o traiesti din plin. Bucura-te de ea si lasa prostiile! Sinuciderea nu da dovada de maturitate!

Trebuie sa privesti si partile tale bune, si sa ai o parere buna despre tine, sa ai ambitie, dar mai ales sa ai incredere in tine orice ai face.Iar chestia cu sinucedrea e o mare tampenie. Sa iti masori atat calitatile cat si defectele, dar sa nu ajungi la extreme.