Schimbati-va joburile daca vreti sa faceti casnicia asta sa mearga, ori faceti un efort sa nu mai stati peste program ca sa ajungeti acasa devreme, sa gatiti impreuna, sa faceti curat impreuna si sa iesiti afara impreuna.
Nu cred ca este vina voastra ca si cuplu. Eu sunt singur si nici macar eu de mine nu mai am chef. Seara ajung acasa atat de scarbit, obosit si drenat fizic incat tot ce fac este sa ma duc repede la dus si dupa aia sa zac ca o balega in pat. Inainte mai faceam sport, ma uitam la un film, ma dadeam cu bicla, ieseam la o bera... acum nada! Voi doi ar trebui macar odata pe luna sa iesiti in oras sau sa ca duceti la munte ca sa va deconectati de job.
Nu mai stati atat de job. Daca ati si identificat problema de ce mai intrebi cum sa o rezolvi.
Trebuie ca amandoi sa constientizati ca pe primul plan trebuie sa fie intotdeauna ceea ce ne face fericiti.
Atat in doctrina capitalista cat si in cea socialista, se face "propaganda muncii", pentru ca orice societate, indiferent de forma de oranduire, are nevoie de "sclavi pe plantatie"...altfel, s-ar prabusi. Depinde de fiecare dintre noi sa deschidem ochii si daca putem, sa facem cumva sa si supravietuim (decent), dar sa ne si sustragem de la a fi "worker ants". Trebuie sa intelegi ca viata ta e mai importanta decat existenta/"progresul" societatii.
Faceți-vă timp pentru voi!
Ieșiți împreună.sa îți dea flori, să îi pese de tine cum ești și cu mare simți.
Să te asculte.
Să îi aranjezi tricoul dacă stă strâmb.
Să îl săruți fără motiv și să îi spui ca ți-e dor de el