Daca ai pe banii cui, stai. Din cum pui intrebarea asta, nu cred ca ai vreun job care sa iti placa in vreun fel, este?
Cum sa fi ma de condamnat, este cea mai buna treaba. Perfect ar fi daca ai avea 2 ani concediu platit pentru ingrijire copil. Sigur ca ar fi mai bine sa stai 4 ani cu copilul, dar daca legea iti da doi ani, buni si astia.
Pai si dupa 2 ani, de unde mai primeste bani? Nu-mi spune ca de pe carca prostului . Cand intemeiezi o familie, ambii parteneri trebuie sa traga la "caruta". Nu unul sa stea acasa si sa se joace cu cei mici, iar celalalt sa suporte tot efortul.
Cei 2 ani sunt esentiali sa stai cu cel mic, de asta te si intretine statul, daca ai un loc de munca si intri in prenatal. Dar dupa 2 ani, inapoi la facut bani.
Nu mai exista ''carca prostului'', banii sunt comuni in casnicie. Daca iti permiti, si daca nu sufera cariera, poti sa stai acasa 5 ani; de la ''joaca'' asta cu cei mici, care include discutii, jocuri, unele create de noi, stimulare intelectuala la greu, mai tarziu literatura universala, a iesit baiatul programator si fata master in cultura si civilizatia britanica, deocamdata; e drept, eu am facut''joaca'' asta in paralel cu serviciul, dar sotia a stat cativa ani somera, caci patronul ei a preferat sa inchida o firma ca sa nu se incadreze sotia in cei doi ani de concediu legal. Ia mai da-i dracu' de bani; hai sa crestem copii ''kaloi kagatoi'', cum se spune in popor (in poporul antic atenian, desigur).
Intotdeauna va exista "carca prostului" atunci cand unul din parteneri nu are nici un venit. Banii sunt la comun, perfect de acord. Insa ca fiinta umana normala, pe langa banii pe care ii bagi in casa, nevasta, copil, rate, etc. Iti raman putini bani si pentru nevoi si dorinte personale. Daca tu ai un salariu de peste 8.000 de lei net, atunci iti permiti cat de cat o viata decenta chiar daca in familia asta, tu esti singurul cu venit. Dar tot "carca prostului" se cheama, pentru ca tu esti singurul care aduce banul. De tine depinde si nevasta si copilul.
In plus copilul nu ajunge automat un geniu daca stai mai mult timp cu el. Copilul ajunge inteligent relationand cu alti copii de varsta lui, pe langa ce il inveti tu. Ca asa tu poti sa-l inveti multe lucruri sau indeletniciri, dar daca nu are o viata sociala activa cu ceilalti copii de varsta lui, o sa ajunga un ciudat pe langa majoritatea copiilor.
Dar de ce nu ar avea o viata sociala activa alaturi de alti copii?
Pai asa se intelege din acesti 5 ani de stat acasa. Copilul ala o sa se duca si el la o gradinita. In timpul ala in care el e la gradinita, tu ce faci atata timp acasa? Hai ca acum nu mai merge placa asta cu facutul de curatenie si mancare. Ca in ziua de azi eu le pot face pe astea si singur cand vin de la munca. Si tot imi ramane timp liber.
In loc sa stai acasa si sa inebunesti frecand menta pana vine de la gradinita copilul, nu mai bine te angajezi, faci si bani, si iti pastrezi sanatatea psihica intacta? Ce rost are sa stai inca 3 ani acasa stand degeaba? Ca fie ca esti la munca sau acasa, copilul ala tot o sa aiba parte de interactiune parinteasca, ca nu e copilul nimanui. Nu trebuie sa stai dupa curul lui 24/7. El are nevoie sa exploreze si sa invete de unul singur.
De bine ce exploreaza singuri, foarte putini citesc, o multime cresc analfabeti functional; copiii trebuiesc stimulati intelectual, lucrul asta este foarte dificil, chiar pentru cine stie cum sa o faca. O femeie casnica este foarte izolata, de multe ori, daca stai de vorba cu una, parca este retardata, dar o femeie inteligenta are si alte activitati, nu se manifesta la fel, poate sa stea 5 ani acasa. Asta daca isi permite si vrea.
Unde sa citeasca la varsta de 3-5 ani? Il faci Einstein de mic? La varsta aia gradinita si interactiunile de baza parintesti sunt baza. Gradinita ii ofera toata interactiunea de care are nevoie. Lucrurile pe care vrei sa le inveti cu al tau copil, le poti face si cand vi de la servici. Nu trebuie sa stai mereu dupa fundul lui. Copiii cresc analfabeti functionali si idioti, pentru ca parintii fac greseala sa le rezolve problemele si sa ii ingrijeasca peste masura. Lucru ce ii fac dependenti de parinti si nu pot sa gandeasca de unii singuri. Mereu vor astepta sa le dai tu ordine ca ei sunt invatati ca vei avea tu grija de tot.
Depinde de situatie. Daca iti permiti din punct de vedere financiar, nu te condamna nimeni. Depinde mult si de ce crede sotul despre asta. Poate lui nu-i convine sa te tina 5 ani in carca doar pentru ca vrei tu sa stai mai mult cu al vostru copil.
Ești de condamnat pentru că pui cratimă din două în două cuvinte când nu este cazul.
Nu ai de ce să te simți condamnată sau judecată pentru o astfel de alegere!? Alegerea de a sta acasă mai mult timp cu copilul este una personală și perfect normală.
? Ce contează cu adevărat?
Dacă te simți bine cu această decizie și crezi că este cea mai bună pentru tine și copil, atunci este alegerea corectă?❤️
Fiecare familie are dinamica ei – unii părinți se întorc repede la muncă, alții aleg să stea mai mult cu cei mici. Nu există o regulă universală!
Unii copii se adaptează mai ușor în colectivitate, alții au nevoie de mai mult timp alături de părinți.
Eu nu vad nici o problema cata vreme si partenerul e de acord si poate acoperi deficitul financiar provocat de decizia ta.
Sunt multe cupluri, eu inclusiv, unde singurul venit este adus de unul din parteneri, iar celalalt are grija de copii, casa, etc.
Cata vreme este decizia ambilor parteneri, nu e nimic de condamnat.