Sunt destul de confuza acum.Nici eu nu mai stiu exact ce vreau.Sa va povestesc daca tot am inceput.Am 12 ani si locuiesc de la 3 ani impreuna cu bunica mea la casa in timp ce parintii mei stau la bloc si ma viziteaza in afara serviciului lor si a scolii mele.Au luat decizia de a sta cu ea deoarece nu au vrut sa ma lase sa stau singura in apartament. A fost destul de frumos cand eram mai micuta deoarece bunica imi facea toate mofturile si imi aducea chiar si mancarea la pat si mai face asta si acum.Ati putea spune ca sunt o fata fericita pentru ca beneficiez de tot ce am nevoie iar cu parintii pot sa comunic la orice ora prin telefon sau prin messenger si nu am timp sa-mi vina dor de ei doarece ma viziteaza destul de des.Totusi nu e chiar asa.Desi sunt servita si ingrijita ca o printesa adevarul este ca bunica este mereu cu gura pe mine din orice nimicuri.Lucrul acesta se intampla zilnic.Fiind nu o persoana atat de respectoasa obisnuiesc sa fac comentarii urate la fiecare repros facut de ea.De aceea am avut si probleme cu parintii. Dar eu nu ma pot schimba.In plus am vorbit deja cu mama iar ea mi-a spus ca nu este suparata pe mine in legatura cu nimic dar tipa la mine in fata ei ca sa nu para ca din cauza ei am aceste obiceiuri urate.Si ea mi-a spus sa las gura mai mica si sa ascult chiar daca nu-mi convine si ea stie ca asa e. Dar in mod repetat eu una nu ma pot abtine.Am si plans de cateva ori pe ascuns si chiar in fata mamei. Mi-a zis sa ma linistesc ca nu e nicio drama.Totusi eu mi-as dori sa merg sa stau impreuna cu parintii mei unde crd eu ca imi va fi mai bine desi mi se tot spune ca daca ma duc acolo o sa trebuiasca sa stau si singura cand ai mei sunt la servici si n-o sa-mi mai aduca nimeni mancarea la pat si toate calalalte de care beneficiez aici.Totusi eu cred ca pot supravietuii si asa.Am vorbit deschis cu mama mea despre asta si mi-a zis ca daca vreodata simt nevoia sa merg sa stau cu ea sunt bine venita dar sa ma gandesc bine ce vreau sa fac.Si bunica a spus ca am devenit prea distanta fata de ea si daca vreau sunt libera sa plec.Sincer si eu vreau sa plec dar imi e teama de ce scandal se va isca daca spun asta oficial.Chestia asta ma framanta de ceva vreme.Si nu mai pot sa traiesc asa dar parca nici o alta viata nu vreau.Stiu ca bunica ma iubeste dar trebuie sa merg pe un alt drum insa nu sunt sigura daca vreau sa fac asta inca de pe acum. Ce sa fac? Sunt sigura ca pot sa-i spun asta mamei dar mi-e frica de ce va urma.In plus, daca mi-ati vazut intrebarea in care spuneam ca nu ma inteleg bine cu prietenele va dati seama ca risc sa raman singura cuc. Oricum acea problema s-a rezolvat.Ideea e... ce sa fac in legatura cu ai mei?

Cand vei intra in vacanta incearca sa-i urmaresti, de ex., o saptamana, sa vezi si sa afli ce-ti ascund daca nu te lasa sa locuiesti cu ei. De ce nu-ti angajeaza o bona sau de ce nu o cheama pe bunica ta sa locuiti impreuna? Sau esti un copil nedorit si nu stiu cum sa scape mai repede de tine? Cu bine, tu hotarasti cum sa actionezi sau sa-ti traiesti viata.

In primul rand, parintii tau nu sunt cu adevarat parinti din moment ce te lasa sa stai cu bunicii asa ca ce pretentii mai au de la tine? E normal sa fii asa pentru ca stai cu bunicii, ei sunt batrani, nu te inteleg. Chiar nu stiu ce fel de parintii ai, nici sa nu aiba curajul sa iti raproseze ceva din moment ce nu au fost in starea sa te creasca ei.

Eu am 30 de ani bunica mea si acum sta cu gura pe mine. dar ma iubeste mai mult decit parintii mei. ma inteleg mai bine cu ea. gatim impreuna; ii spal vasele, vorbesc cu ea o ajut la treaba. cind era ea mai tinara ma ajuta ea pe mine. ea m-a crescut nu parintii. pe ei nu ii intereseaza de mine. vezi cine te iubeste mai mult? cine te ajuta acolo sa stai. ai putea sa inveti sa gatesti de la bunica sa plantezi fflorii sa faci curat iti va folosi mai tirziu in viata

Deci ma rog sa nu mai faceti reprosuri la parintii mei! Nu m-au lasat singura! Cand eram la gradinita veneau la mine din doua in doua zile! Nu au vrut sa stau singura si sa fac vreo prostioara! Asta-i tot! Si m-am simtit bine... cel putin pana acum.Ma consider norocoasa ca am asa parinti.Sincer!

Deci mai repet...Nu am nicio problema cu parintii si nu sunt nici un copil nedorit...doar unul nehotarat.

Va ce iti spune inima. Du-te la parintii tai, ei teau adus pe lume. Si daca nu o sa fie bine te poti intoarce la bunica ta.Parintii tai o sa iti accepte decizia.Succes!

cred ca ar trebui sa ramai cu parintii tai...nu cred ca se va intampla ceva grav dupa deoarece e viata ta si iti iubesti parinti mai intai de toatete bunica ta va accepta si iti va respecta decizia.succes in cautarea celei mai intelepte decizii

E o situatie dificila dar bunica v-a intelege s-ar putea ca dupa decizie sa -ti para rau dar daca tu crezi ca e mai bine cu parinti tai e decizia ta dar cred ca ar mai trebui sa stai cu buni sa cresti mai mare apoi sa te duci la parinti bunica ta iti face toate mofturile mai profita de ele si... gandeste te bine

:O
este exact ca si problema mea numai ca mama mea este in italia si tatal meu sta cu mine in apartamentul bunicii mele numai de 4 ani stam aici.Este la fel ca problema mea asa este si bunica mea numai ca parintii mei vor sa se desparta si eu nu stiu ce sa fac inca nu se despart pentru mine eu nu voi putea alege la cine sa stau eu zic sa ramai la bunica ta cu toate certurile ca si eu ma cert cu a mea aproape zilnic dar este batrana si de la o vreme oamenii se enerveaza mai repede asa ca eu spun sa ramai succes oricum

Eu cred ca trebuie sa stai de vorba cu bunica ta si sa ajungeti la o cale de mijloc :Ea sa incerce sa nu mai bage in seama toate nimicurile si tu sa nu mai vorbesti de plecarea la parinti...Deocamdata nu esti sigura ca vrei o noua viata. Intelegerea cred eu ca este mai buna la momentul acesta.Succes!

Fa ceti spune inima

Pai...nu imi permit sa. ti zic ce sa faci... dar eu in locul tau m.as muta la parinti, zic asta in cunostinta de cauza ca am si eu o viata asemanatoare dar la bunica stau doar in weekenduri
P. S. bunicile noastre par a avea cam acelasi caracter. Le facem cunostinta?