Sunt in mijlocul unei situatii destul de incurcate. O sa fie o poveste lunga deci am sa incerc sa o fac cat mai scurta. Anul trecut prin noiembrie m-am certat rau de tot cu un prieten pe motiv ca l-am parat pentru ceva. Pentru asta, el a inceput sa faca misto de mine impreuna cu niste prietene(in numar de 4) si mi-a dat si o porecla "Sifon"(am auzit ca asa li se spune paraciosilor).
Un an inainte aveam intentia sa ma mut din scoala la Lazar, in Bucuresti, mai mult ca era "galagie la ore". Stiti voi, pe vremea aia eram un elev "ce avea nevoie de conditii ca sa invete si sa se concentreze", era a sasea, acum sunt a 8-a. Prostii de-ale vremii si baiatul asta stia asta si mai facea si misto "Hai ma muta-te daca nu-ti place". Si in a saptea, la sfarsitul primului semestru m-am mutat intr-adevar, nu ca mi-a spus tipul, chiar imi doream din diverse motive stupide pe atunci.
Am comis o foarte mare greseala. Sa va explic de ce. Inainte, aveam o diriginta de romana foarte, extrem de buna. In sensul ca avea un stil de predare si o voce atat de calma si calda si frumoasa ce ma tinea atent orice as fi facut la ore, mereu plecam cu lectia 90% invatata din clasa acolo. Eu eram devotat acestei materii, iubeam Limba Romana pe atunci! Iar doamna diriginta a observat acest lucru si parca imi devenise un foarte bun prieten, o a doua mama! Mereu ma incuraja cand imi era greu si avea foarte mare incredere in mine, poate singura persoana care a avut o asa mare incredere in mine dupa mama si tata. Dar evident, in momentul in care a auzit ca vreau sa ma mut, s-a alarmat si incerca sa-mi spuna ca nu e nevoie, dar parintii ii tot spuneau ca n-aveam cum sa raman si ca nu se mai poate in clasa aia si da, am convins-o, parea chiar ca intelege. "E frumos, dar nu prea", cam la fel si la mine, am convins-o dar nu prea.
Incepe semestrul 2. Imi intalnesc noua diriginta. O stiam oricum din scoala. Sincer sa fiu, nu m-am simtit niciodata ca un gunoi pana atunci, dar aici am facut asta pentru prima data. Momentul ala in care ai gresit ceva, e mai rau decat daca veneai la Vatican si ziceai "All hail Satan!". Este de nedescris socul pe care l-am avut, plus ca nici nu preda nimic, doar sta, dicteaza alea alea si gata, BAM test(am dat si primul test neanuntat la romana vreodata cu ea, m-a luat prin surprindere). La testul neanuntat luasem chiar 4, pentru ca 1. Nu ma asteptam si 2. Nu mai facusem declinari din a 5-a sincer nu mai stiam ce erau declinarile.
In fine, colegii noi sunt toti niste aroganti ce se vor copii destepti dar sunt la pamant si executa orice ordin pe care-l da diriginta aceasta ca la armata, dar sunt niste copii de liceu din acela de cartier obisnuiti, fara nici o treaba, profesoara de romana sincer nu e buna de nimic iar eu dau examen la vara si sunt la pamant.
Recent chiar am inceput sa fac ceva ce nu ma asteptam sa fac anul trecut. Regret ca m-am mutat, rau de tot. Regret ca am dezamagit-o pe vechea diriginta, care apropo, nici nu ma mai baga in seama, ba chiar nu se mai uita la mine de atunci. Asta ma doare profund. Nu pot sa ma gandesc ca tocmai ea face asa, e foarte dezamagitor, singura persoana care chiar tinea la tine(bineinteles, prieteneste) o dezamagesti in halul asta... Nu ma mai pot uita la mine in oglinda de cateva saptamani.
Ma gandesc ce sa fac acum. Chiar nu merge cu noua profesoara si ma gandesc sa ma intorc, dar ai mei NU VOR! Mai ales mama, nici nu vrea sa auda. Nici nu vrea sa ma asculte, desi problema asta cu vechea diriginta este ce ma afecteaza pe mine! Chiar imi doresc sa ma intorc, dar mi-e rusine sa ii spun ca vreau asta si pentru ca am dezamagit-o pe vechea diriginta. De aceea ma gandeam daca sa-i spun fostei diriginte ce am pe suflet. Dar cum daca nici nu ma baga in seama?! Ce sa fac? Chiar nu stiu cui sa-i spun si ce sa fac! De cand m-am mutat, am pierdut contactul pe care-l aveam cu vechii colegi si nici cu cei noi nu ma inteleg prea bine(asta pentru ca nu sunt pe afara ca ei si pentru ca ma vad ca stau cu nasul in carti). Ba chiar recent, baiatul acela cu care m-am certat si-a cerut scuze ca si-a batut joc de mine(de fapt, ieri a facut asta). Cand ma gandesc ca inainte imi doream atat de tare sa plec si ca acum vreau sa ma intorc.
As avea nevoie de ceva sfaturi, ma omoara regretul, ce sa ma fac?
Mama ce de pareri experte pe-aici! Cine v-a invatat pe voi chestiile astea? Eu am terminat liceul in 2005, dar parca au trecut 100 de ani.Nu retin mai nimic, decat chestii de cultura generala.La urma-urmei cam asta e scopul scolii - sa inveti lucruri ce tin de cunostinte generale si nimic mai mult.Si ca sa astup gurile rele, bacu l-am luat cu 9.
Acuma daca vrei, asculta de un sfat mai autorizat decat 'experta'.Tu ai mici probleme in formularea scrisa, dar nu e nimic ce nu se poate corecta cu un efort minim.S-ar putea la fel de bine sa fie un semn al tulburarii interioare.Problema pe care o ai tu este una de relationare cu adultii.Tu trebuie sa intelegi ca scopul principal al unui profesor este sa-si educe elevul.Prima profesoara o facea apropiindu-se emotiv de elevi, cealalta o face intr-un mod mai autoritar. Faptul ca fosta profesoara nu iti mai acorda atentie, este strict problema ei.Nu este nici frumos, nici corect din partea ei dar nu ai ce face.Atata timp cat ai avut motive suficiente incat sa te muti din clasa respectiva, ea ar fi trebuit sa inteleaga si sa accepte treaba asta fara sa-si ia jucariile si sa plece acasa(daca ma-ntelegi). Faptul ca a luat-o personal, este strict problema ei.
Orice decizie are consecinte.Mai devreme sau mai tarziu va trebui sa te obisnuiesti cu aceasta idee.Mai mult decat atat, consecintele nu tocmai previzibile. Ceea ce poti tu sa faci in acest moment este sa stai de vorba cu parintii tai si sa le explici ca aceasta situatie te afecteaza profund si incearca sa vezi si parerea lor. Daca cu ei n-o scoti la capat, apeleaza la consilierul scolar.Stiu ca ti se pare un lucru neobisnuit, dar crede-ma - oamenii astia nu sunt apreciati la adevarata lor valoare.
Sper sa te fi putut ajuta cu ceva.Ah, era sa uit...Am uitat sa mentionez - chiar daca acum am cam uitat ce-am facut prin scoala, la momentul respectiv eram printre primii din clasa iar acum sunt cel mai bun din grupa mea.Fiecare varsta are provocarile ei.Mult succes pe viitor!
Răspunde
De fapt, consiliera scolii are ora de clasa o data pe saptamana, la o ora de optional. "Consiliere" se numeste. Eu n-as vrea sa discut astfel de probleme de fata cu clasa, dar spuneam doar ca stau si ii urmaresc modul de gandire si chiar se vede pe ea ca stie meserie, nu gluma! Probabil ca daca situatia o cere, ma voi duce la o consultatie cu dumneaei.
Nu-mi vine sa cred ca detaliul ala cu declinarile a starnit astfel de discutii, chiar ma mira! Pot sa-mi reprosez si eu foarte bine ca am uitat astfel de lucruri, dar na, omul tinde sa jigneasca uneori. Adica pe mine chiar m-a jignit faptul ca spune ca "n-ar fi trebuit sa trec clasa". Pai totul tine doar de romana? Recunosc, a fost o mare greseala sa nu tin minte asa ceva, dar in anul ala de inceput de gimnaziu, sa fac fata noilor profesori, sa invat ORICUM pe rupte ore si ore intregi si noaptea si ziua si sa obtii, asa, acolo un 9, 90 amarat la medie pentru nu stiu cate materii, nu, nu trebuia sa trec clasa. Ma scuzati.
In fine, domnule Cristian, va ofer funda si multumesc mult pentru sfaturi.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Eu zic sa pui mana serios pe carte, nu asa in sila, invat 90% din clasa si nimic acasa, deci ajung sa nu stiu declinarile! Eu cred ca profesoara ta era foarte draguta si extrem de indulgenta, poate cu tine mai mult fiindca te placea ca persoana. insa sa ai un copil de clasa a saptea care nu stie la perfectie declinarile si el sa aiba mai mult de nota 3 la tine este o rusine teribila pentru un profesor, chiar si pentru cel mai indulgent, chiar si in cea mai slaba clasa din lume. Un elev care e in scoala si nu stie declinari de 10 la orice ora din zi si din noapte, frara nici o pregatire prealabila nu trebuie sa treaca clasa, chiar daca este un om bun si profesoara il place. testul asta ti-a aratat unde iti este valoarea: nu stii de trecere, fiindca te-ai bazat pe ce retineai acasa. Sa stii ca daca faci legatura perfecta cu profesorul si intelegi TOT din clasa, acel tot reprezinta maxim 20% din ce ai de invatat, 80% din munca o faci acasa. Tu zici ca invatai 90% din clasa (adica 90% din 20%), ceea ce iti arata ce mult greseai. Iar profesoara, fiindca era o persoana draguta si te placea, iti dadea note mari doar pe aceste motive, fara sa fie interesata de ceea ce stii cu adevarat. Si ai ajuns acum practic sa nu stii chestii absolut elementare si sa nu poti face un test banal de clasa a cincea. Ai o profesoara mai aspra, care isi doreste sa munciti mult individual. Bravo ei, esti la varsta la care poti face asta. eu cred ca daca renunti la autosuficienta (eu pot sa invat doua ore pe zi si stiu din clasa) si incepi sa inveti serios, multe ore, cu dedicatie, vei face fata si noilor cerinte si nu te vei mai face de ras nestiind lucruri elementare. Poate acum ti-e mai greu, dar te vei obisnui si vei face fata. Si n-ai sa mai ajungi niciodata in situatia atat de penibila sa ai nevoie de pregatire prealabila pentru un test cu notiuni din clasa a cincea. Te poti intoarce si in vechea clasa, daca ti-ai invatat lectia: ca este insuficient cat inveti si ca ai niste goluri cumplite, ca la un test elemenatr dar dat pe bune nu reusesti sa scoti nota de trecere. Crezi ca la liceu ii vei putea spune cuyiva: eu nu stiu sa declin, ca astea le-am invatat demult si eu nu mai tin minte dintr-a cincea? E ca si cum ai spune: nu mai stiu sa scriu, ca am uitat din clasa intaia. Tot ce ai invatat in anii trecuti trebuie sa fie stapanit suficient de bine incat sa poti lua macar un 8 la un test neasteptat, oricat de dificil ar fi. Eu am facut declinarile in urma cu 25 de ani, dar inca le stiu la perfectie si mi se par foarte simple, inca stiu definitiile din manual. Nu mai esti copilas de clasa a doua sa ai nevoie de explicatii detaliate, trebuie sa inveti mai ales individual si profesorul sa-ti fie doar un indrumator, care sa-ti arate unde trebuie sa mai accentuezi (dar nu pe materie elementara, ci pe chestii dificile).
Daca ma intrebi pe mine: nu mai face nimic, lasa prostiile, invata-te in noua clasa si invata la romana serios de tot. Pentru inceput, 4-5 ore pe zi in zilele saptamanii si mai mult sambata si duminica, cu reluarea materiei elementare pe care nu ai invatat-o la vremea ei si sedimentarea ei incat sa nu o uiti pana iesi la pensie. Vei vedea ca vei reusi sa o impresionezi si pe noua profesoara cand cunostintele tale vor ajunge la minimul necesar pentru clasa in care te gasesti. Si vei fi mandru ca n-ai avut nevoie de indulgenta, ci ai reusit prin munca si valoarea ta, in conditii dificile. Toata viata vei avea de muncit numai si numai in conditii extrem de dificile, nimeni nu va fi indulgent numai fiindca esti de treaba, va trebui sa fii in primul rand valoros si muncitor si sa nu ai nici o carenta in munca si cunostintele tale
Răspunde
Buna!
Am vazut mai multe din raspunsurile tale si sincer mi se pare aiurea. Ok ai dreptate dar stai putin, nu esti profesoara tuturor, nu esti Dumnezeu. Suntem aici ca sa cerem un sfat nu sa intram in armata nu crezi? Poti sa ai 1000% dreptate dar aici cerem sfaturi, nu vrem sa ni se taie capul intelegi?
Acum despre mine poti crede orice, chiar nu imi pasa dar daca tot ai atata timp sa scrii romane aici, da sfaturi
Sau daca nu, poti face altceva cu acest timp...
Papa
Si apropo 
4-5 ore? Hai dao dq
Nu era ca nu stiam declinarile propriu-zise, altfel nu stiam sa vorbesc romana. Uitasem ce presupunea termenul de "declinare", spre rusinea mea. Oricum, nota aceea nu se trecea direct in catalog, s-a facut media cu alte extemporale si am reusit sa fac nota un 8. Am reusit multe lucruri eroice cu aceasta profesoara, dar sincer nu merita sa o impresionez, parerea mea. In semestrul ala, impuscasem trei de opt. Doi din ei in aceeasi zi, iar al treilea cu testele neanuntate. Am reusit, totusi, sa obtin trei de zece si un 9, 30 in teza(cu care ma mandresc si acum).
Problema este ca normal ca mi-e sila sa invat la o profesoara care preda in sila(daca preda, sincer, uneori trece ora si termin obosit, realizand ca n-am facut absolut nimic). Orele dansei sunt asa: vine la si zece, intra, face observatii(ba miroase urat, ba e o hartiuta pe sub banca, ba ca n-am mai schimbat nimic pe panou), se pune la catedra, ne intreaba ce am facut orele trecute sau pune pe vreo 3 baieti sa puna ceva nou pe panou, apoi pe la si jumatate controleaza temele, la fara douazeci incep exercitiile si la fara zece se suna. Vorbesc serios, nu exagerez cu nimic. Nu e ca nu sunt eu serios, dar chiar n-am de pe ce sa invat, atata timp cat eu vreau si atata timp cat dansa bate campii ora de ora.
Cat inveti tu acasa pe saptamana pentru romana? dar sincer. Si la cealalta clasa cat invatai acasa?
Este un sfat bazat pe experienta, crede-ma. Nu am taiat capul nimanui si nu am judecat pe nimeni. Am identificat o problema reala, care poate fi rezolvata in binele elevului, dar pe care el parea ca nu reuseste sa o vada (faptul ca nu are cunostintele minime, ca nu lucreaza suficient independent si se bazeaza mai ales pe indulgenta profesorului si pe ideea: imi place/nu imi place profesorul, desi nu mai este in clasele mici, cand lucrurile astea merg). daca ai citi fara prejudecati raspunsul meu, ai intelege ce am vrut sa zic. La varsta lui, trebuie sa aiba cunoastinte mult mai serioase, iar faptul ca nu a stiut ce este declinarea ar trebui sa ii traga un mare semnal de alarma si sa-i arata ce nu poate avea, cel putin deocamdata, nici o pretentie de la profesoara de romana, fiindca el nu-si face in primul rand datoria de elev fata de aceasta materie. Iar in viata, daca astepti mereu indulgenta celorlalti, nu ajungi prea bine. Sfatul meu poate nu este cel mai confortabil, dar este util, iar ajutorul nu inseamna neaparat sa ii spui omului ce vrea sa auda, ci mai ales sa-i spui omului ce are nevoie sa auda. Un om care ii spune acum: ai dreptate, ar trebui ca profesoara sa fie foarte draguta si sa isi dea sufletul la ore, chiar daca are un elev care nu stie nici macar definitia declinarilor inseamna sa-i faci un rau, sa-l lasi sa creada ca are intai drepturi si abia apoi obligatii, cand de fapt e invers. Problema este mai ales la el si sta in puterea lui sa o remedieze. Dupa ce o va remedia la un nivel decent si va mentine acest nivel decent macar un an, va putea incepe sa aiba pretentii si de la profesoara. Si fac pariu ca in clipa aceea isi va da seama ca profesoara nu este deloc atat de rea, o va vedea cu alti ochi si va intelege mai multe. Iar asta il va ajuta in viata. Sustinandu-l acum, cand nu are dreptate, nu as face decat sa-i intaresc ideea ca este nedreptatit, ca trebuie in primul rand sa primeasca, fara sa conteze daca da si el si asta se va perpetua, facand ca in viitor starea asta de frustrare sa se accentueze (fiindca depasind copilaria, viata va incepe sa-i ceara tot mai mult si sa ii dea tot mai putin, fara ca asta sa fie o nedreptate)
Evident, aici invat mai mult decat inainte. Pe atunci invatam doar cand se anunta vreun test, pentru ca in rest nu era nevoie. Recunosc si eu ca tot ce aveam de facut pe atunci era sa citesc lectia de zi mereu si este adevarat ca fara indulgenta profesoarei aveam note doar de 8 in loc de 9. Asta este, am sa vorbesc cu ai mei in curand oricum. Nu m-am suparat sau ceva. Si normal ca ma simt neindreptatit cand ii vad pe ceilalti elevi cum stau pe afara, isi vad de contul lor de facebook mai mult decat de caietul de romana, sunt complet aerieni, dar mereu ii aud cum sunt laudati de noua diriginta pentru nu stiu ce prostie, nu romana, iar cu mine se comporta ca si cum as fi un nimeni, de parca as fi prostul ei. Problema este ca eu doar intrebam daca sa vorbesc sau nu cu vechea diriginta despre situatie, pentru ca daca ai mei nu vor sa vorbeasca despre asta, dar cuiva trebuie sa o spun. Ca trebuie sa invat, stiu si eu asta. Eu sincer apreciez ca macar cateva persoane si-au spus parerea despre problema mea, daca nici macar parintii mei nu vor, apoi niste persoane de pe internet ce sa mai spuna. Ma bucura lucrul asta.
Nu stiu de ce sa vorbeasca parintii tai cu fosta diriginta, nu am gasit un motiv in textul tau de ce te-ai astepta ca ei sa vorbeasca cu diriginta. Daca tu simti ca ai gresit fata de ea (desi nu cred ca a te muta in alta clasa este o greseala), cere-ti scuze si explica-i motivele. Faptul ca aici inveti mai mult acasa este un semn foarte imbucurator si sunt sigur ca se va bucura pentru tine. Din experienta mea cu studenti (nu cu elevi) cadrul didactic ii iubeste pe fiecare asa cum sunt, de unii se ataseaza mai atre, de altii mai putin, dar niciodata nu se simte tradat s-au suparat cand ei isi urmeaza drumul in viata, chiar daca aleg o cale pe care el o considera nepotrivita. Asa ca nu cred ca profesoara este suparata pe tine ca ai plecat, poti discuta linistit cu ea si sa-i explici motivele tale si situatia in care te gasesti.
Nu inteleg de ce te-ar interesa pe tine ce fac alti elevi, mi se pare o prostie sa stii atatea despre altii si treaba lor, dar asta este alta discutie.
Cred ca totul a pornit de la tine, nu e bine sa parasti mai ales ca ti-a fost prieten
Intr-adevar, am regretat ceea ce am facut pe parcursul zilei in care am facut ce am facut, dar cum am spus, prietenul acela facea asa din vara de dinainte de a 7-a.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
