Sunt Mara si sunt mama unei fete de 15 ani. Am lasat-o pana la ora 10 sa doarma la o prietena. Am sunat-o si am intrebat-o cat e ora si la ce ora trebuia sa fie acasa. Deci a intarziat cam 4 ore. Am intrebat-o ce considera ea ca merita si mi-a raspuns ca nu stie. Dupa cam un sfert de ora imi trimite un mesaj in care imi spune ca ea considera ca ar trebui sa primeasca cel putin 50 de palme la fundul gol si tot atatea curele, iar daca vreau eu sa pun mana si pe varguta. Apoi, in incheiere, a zis ca daca eu consider ca nu a stat cuminte sau ca a comentat, cand vine tatal ei diseara acasa sa o bata si el cu cureaua. Voi ce ma sfatuiti sa fac? Povestiti-mi si voi ce ati mai patit, poate gasesc un alt mod de a o pedepsi!

Bataia nu este o solutie, cred ca,, confiscarea,, pc-ului sau telefonului timp de o luna este o pedeapsa mai,, blanda,, pentru varsta ei

Tu esti mama dar si femeie, stii foarte bine ca ea se va comporta asa cum a fost educata. Este normal sa o tii sub control, dar este tot la fel de normal sa ai si incredere in ea, daca acest sentiment a fost cultivat pana acum. Este interesant ca ea spune ca merita pedepsita fizic, ceea ce inseamna ca stie despre ce este vorba, fapt ce poate fi totusi anormal... Vorba aceea ca " las ' ca vine tactu' si vezi tu pe dracul" nu mai are prea multa eficienta in ziua de azi. Stiu ca este greu, dar daca nu vei reusi sa te apropii si sufleteste de ea, stii ca exista pericolul de a o scapa de sub control.

Ai avut la dispozitie 15 ani ca sa ii castigi inima. Pai cu bataia sau cu cearta poate sa faca un parinte sa fie iubit de copilul lui? Vrei sa te asculte de frica sau din dagoste?
Trebuie sa marturisesc ca cei mai multi sunt iresponsabili. Nu toate femeile care pot da nastere la copii pot fi si capabile sa ii creasca. Pai un adapost, mancare si ocrotire ofera si un animal din padure puilor sai. Ba inca pe deasupra le ofera si dragoste; dar la oameni se pare ca lipseste elementul acesta de pe urma. Daca tu ai crescut fara dragoste, asta nu inseamna ca pot creste si copii tai fara aceasta. Obligatia parintilor -si ce-a dintai- este sa castige inima copiilor lor. Daca nu au facut aceasta, este mai ferice de aceia carora le sunt casele pustii -care nu pot face copii- decat de aceia care au copii si traiesc ca niste straini unii de altii.
Oare sa nu stii ca sunt multi copii carora nu le place acasa? Si de ce nu le place acasa? Din pricina parintilor. Acestia de pe urma nu vor scapa; ci in ziua judecatii vor plati pentru ca si-au asumat roluri pe care nu sunt in stare sa le indeplineasca... Mai bine se mutilau si nu mai faceau copii, decat sa-i faca si sa nu stie cum sa-i creasca...

Salut
Fiica dumneavoastră e la o vârstă destul de complicată-adolescenţa. Sunt sigură că nu vă este uşor dar sunteţi de laudă că doriţi să faceţi cât mai bine. Desigur nu este nevoie ca să se ajungă neapărat la pedeapsă fizică, dar o bună comunicare şi înţelegere. Însă nu în ultimul rând să se ştie că totuşi părintele e cel cu autoritate şi are dreptul de a pune unele reguli şi de a pedepsi cu unele restricţii când regulile nu sunt respectate. Fiţi sigură când va creşte ca să înţeleagă mai bine viaţa vă va fi recunoscătoare chiar dacă acum va arăta nemulţumire.
Aici veţi gîsi unele informaţii care cu siguranţă vă vor fi de folos ca şi multor părinţi care au fost în situaţii asemănătoare.

http://www.jw.org/ro/invataturi-biblice/familie/cupluri-parinti/

Cele bune şi multă răbdare.

Are si ea 15 ani, trebuie sa se maturizeze, sa se distreze.Nu trebuie bataie.La ce foloseste bataia? Cu bataia totul devine si mai rau! In primul rand eu i-as da un advertisment, a 2-a oara as pedepsi-o sa nu mai plece de acasa o saptamana.

Ce tampenie...E un concurs cu premii in bataie? Mie ca parinte mi-ar fi rusine sa ma uit in ochii copilului meu dupa ce l-am batut, mai ales la 15 ani.Eu sper sa traiesti atat incat sa devii o problema pentru fata ta si sa-ti raspunda cu aceeasi moneda.Gandeste-te ca roata se invarte.Violenta naste violenta.Rusine!

Este necesar printre altele ca ea sa cunoasca:
- faptul ca de la neascultarea parintilor (asa demodati cum cred in general copiii ca ar fi parintii) vin cele mai crunte experiente de viata! Cu efecte ireversibile!
- faptul ca si ea va ajunge intr-o zi o mama care poate nu va fi foarte inspirata in comunicarea cu fiica sa.
- ca e bine sa pretuiasca experienta de viata a parintilor la maxim (invatand inclusiv din greseli) sau altfel, viata o va forta sa regrete mai devreme sau mai tarziu ca nu a facut-o!
- ca nu intotdeauna sfaturile parintilor sunt stralucite, dar cele care indeamna la precautie, la siguranţa, la o viaţă morala sunt intotdeuna 100% valabile.
ca viaţa este prea dura, poate prea marşavă pentru a fi altfel, pentru a merita sa aiba incredere in general in oameni... (fara ca acea persoana "prietenoasa" si acea prietenie sa fie verificata ani de zile), etc...

Incercati sa o convingeti pe cale amiabila faptul ca nu este bine sa invate ce cont propriu ceea ce ar putea invata din greselile altora...

Sfatuiti-o in dialog amical si nu ca observatie (la o cafea de dimineata sau la o terasa).
Avantajul pe care il ofera o discutie libera intre 4 ochi intr-un cadru neutru (local, pub, oriunde si oricand...) este enorm. Acel spatiu ofera libertate, dezinhibare de rutina relationarii zilnice care s-a incarcat de greseli, amintiri ale tensiunilor, reactiilor stereotipe (in randul carora observatiile directe fara dialog fac cel mai mare rau...).

Ca sa capete incredere puteti propune cu frecventa regulata astfel de momente de discutii, de intimitate, de cunoastere (pentru ca ea este in permanenta crestere, cu permanente provocari ale grupurilor sociale din care face parte...)
Orice restrictie ar primi, e bine sa fie una echitabila, convenita de comun acord (si de catre ea - ar fi ideal), sa vina in urma unui dialog, intotdeauna intre patru ochi. Daca vor ambii parinti sa abordeza problema (asa cum e necesar) acest lucru ar trebui sa se intample doar separat, pe rand, si nu in abordare tip interogatoriu in fata "comisiei". Inhiba total, iar ea, in loc sa se gandeasca la valoarea argumentelor, se baricada intr-o replica fie directa, fie atitudinala ca raspuns la afectarea orgoliului si la inhibarea discutiei...

Invatati ca cel mai bine, la varsta ei ca adolescenta, este ca ea sa fie lasata si incurajata sa vorbeasca 90% din timpul dialogului, sa se faca cunoscuta (indiferent ca nu spune lucruri corecte- dar este necesar sa aflati exact cum gandeste pana in cele mai mici detalii pentru a sti ce trebuie corectat), pentru ca apoi parintii, in 10% sa poata pune punctul pe "i", sa poata oferi sfatul si exemple concrete de viata privind consecintele lucrurilor cu realitatea lor cu tot!

Exista doar o singura sansa pentru a o incuraja sa se deschida, sa fie sincera, sa vorbeasca despre sine: aceea de a face abstractie de faptul ca ii sunteti parinte, de a o aborda amical, de la egal la egal, incercand sa va justificati fiecare sfat (fara superioritate) si nu doar sa-l impuneti fara sa-l demonstrati - in cadrul neutru dupa cum am spus care este acela exterior, al iesirii din rutina, un cadru ce ofera intimitate, dezinvoltura, etc...

Nu o sa rezolva-ti nimic cu bataia... Si mai ales de genul asta!

Buna ziua, eu am 16 ani, dar sper ca va pot ajuta. In primul rand la anii astia, timpul trece foarte repede cand esti cu prietenii si nu cred ca ar trebui pedepsita in mod drastic, poate sa-i luati telefonul, calculatorul etc, dar lucruri mai marunte, nu bataie. Cu bataie nu rezolvati nimic, doar o speriati si cam atat, iar cand va fi mai mare s-ar putea sa nu discute cu dvs si sa fie inchisa in ea deoarece va crede ca o bateti. Acum fiecare gresim dar trebuie sa discutati cu ea calm si sa-i explicati dvs. unde a gresit, adica ca nu a fost de cuvant. Sper ca v-am ajutat!

Ucideți-o

A spus ea ca merita toate alea? Poate a pus un prieten mana pe telefonul ei.Nu o pedepsi, las-o are 15 ani e fata mare.Nu prin violenta se rezolva lucrurile, daca ii vorbesti frumos si ii spui ca esti ingrijorata si ca vrei sa fie mai atenta, ea va intelege, dar daca o bati si tu vei fi suparata pe ea, si ea pe tine.Mai bine vorbiti calm. Sper ca te-am ajutat!.

Am si eu aproape 15 ani ca fiica ta.
Nu o pedepsi...
Esti sigura ca ea ti-a trimis mesajul?

Buna ziua
Sunt de aceeasi varsta cu ea, ma pot pune in pielea ei si eu as zice ca, cu bataia nu se rezolva absolut nimic.
Discutati cu ea ca de la prietena la prietena si o sa fie mult, dat mult mai bine, va zic asta sigur
Poate nu a trimis ea acel mesaj...

Nu o mai lasati sa mearga de acasa la prietene vreo 2-3 saptamani si spunetii ca data viitoare sa fie punctuala, sigur nu va mai intarzia

Pe la vârsta asta, să fi venit târziu acasă, mi-o luam sigur cu cureaua și nu aș fi avut vreun motiv să protestez. Cu fetele nu știu cum e mai bine de procedat, îndeosebi dacă vor să afle cum e atunci cînd iau bătaie (ceea ce nu mi se pare de condamnat, dacă nu ar fi cam necuviincios să răspundă așa ceva). Bănui că în ziua de azi, a o priva de mobil sau PC timp de o lună ar fi mai frustrant. Bătaia trece... să nu ai mobil (SMS, Facebook, email etc.) ca să poți vorbi cu prietenii e mai dureros. Părerea mea e că trebuie să fii fermă ca să priceapă că nu tolerezi așa ceva.

Eu cred ca o mica bataita nu ar strica. Dar doar cu palma eventual. Apropo, cum as putea sa o conving pe mama fara sa ii spun sa imi dea o mica bataita? Am tot auzit ca ajuta foarte mult.