Draga mea, încrederea vine din interior. Se pare că ai reușit deja să identifici cauza lipsei de încredere în tine, ceea ce este un lucru bun, primul pas care trebuie făcut. Și cred că ai intuit bine, criticile permanente pot submina încrederea în sine.
Ce poți face?
În primul rând, ține cont de următoarea zicală - "nu poți mulțumi pe toată lumea, în schimb, să-i enervezi pe toți e floare la ureche".
În al doilea rând, trebuie să-ți cultivi încrederea în forțele proprii. Nu-i ușor, îți trebuie voința de a înfrunta situațiile de care acum ți-e teamă, dar este singura posibilitate dacă excludem din schemă un psiholog.
Încearcă, deci, să contrazici atunci când simți că ai dreptate, să faci un lucru chiar dacă există șansa să o dai în bară, să-ți iei inima în dinți, cum se spune în popor. La început va fi dificil, dar cu timpul vei avea mai multă încredere în tine, iar la un moment dat îți vei găsi echilibrul.
Încă un lucru de reținut - curajul nu înseamnă absența fricii, înseamnă înfruntarea ei.
Succes!
Prin anul 1992, dădeam consiliere de viață unei absolvente de medicină de nota 10, care mă întreba din când în când.
- Mă credeți așa de proastă?
Nu înțelegeam de ce. Am întrebat, am insistat.
- Mama și tata din proastă și tâmpită nu mă scot.
Ce a făcut ea? S-a concentrat pe idealul său, o carieră de excepție. A luptat pentru idealul său profesional. A luptat ca so obțină un doctorat în pshihiatrie de la o universitate de prestigiu din vest și a devenit un profesionist respectat.
Ca să ai încredere în tine, trebuie să începi de la idealul tău de viață. Idealul tău de viață te va susține, te va conduce și te va scoate deasupra unor aprecieri de slabă calitate a celor din jurul tău, care sunt ei înșiși de slabă calitate.
Incepi prin a accepta ca nu o sa poti niciodata sa multumesti pe toata lumea. Mereu o sa fie oameni care zic ca se putea face ''mai mult/ mai bine /mai repede.''. De asemenea trebuie sa iei in calcul faptul ca totul e subiectiv si din nou o sa fie oameni care nu aproba fapta X. Treci pe langa un cersetor si nu ii dai nimic, unii zic ca nu ai mila. Ii dai un leu, altii zic sustii oamenii care nu vor sa lucre. Trebuie sa te obisnuiesti cu faptul ca nu trebuie sa iti pese de toate criticile, indiferent cine o face sau pe ce motiv. Acorda atentie cand critica e bazata pe o greseala reala, si ignora comentariile de mana a treia.
Ai aceasta teama fiindcă ești o persoană bună. Pe cei care te critica din nimic ar trebui sa nici nu îi mai bagi in seama, să nici nu îți pese de părerea lor.
Educatia TREBUIE sa pedepseasca/critice/certe
DAR
exista niste reguli, de gen trebuie facut CAT MAI RAR, alfel tanarul se v-a crede prost si nu o sa aiba incredere in el toata viata
DAR MAI ALES, EDUCATIA TREBUIE SA
*****NU TREACA CU VEDEREA NICIODATA*****
lucrurile bune facute de tanar si sa le recompenseze, DE FIECARE DATA, asta ii v-a da incredre in el insusi
DECI, ce poti sa faci?
de cate ori faci un lucru bun, stai jos si te feliciti pe tine insusi cat poti de tare, nimeni altcineva nu poate face asta de fiecare data si atat cat meriti
sau te duci la psiholog, e mult mai bine, mai eficient, rezolva problema mai repede, DAR COSTA
Hey,
Trebuie sa inveti sa zici nu, sa inveti sa te respecti si sa iti exersezi asertivitatea. Si da, suna mai usor decat este de fapt pentru ca e greu sa iti schimbi modul de a fi fara sa iti profoace o multime de sentimente negative pe parcurs.
Varianta cea mai eficienta e sa lucrezi cu un terapeut pentru a iti exersa asertivitatea dar nu oricine isi permite.
Daca vrei sa lucrezi de una singura la problema asta poti incerca sedinte de "meditatie". Incearca sa petreci minim 15 minute pe zi imaginandu-te in impostaza in care trebuie sa superi pe cineva pentru sa iti analizezi reactiile si sa incerci sa te gandesti rational ce ai face in momentul ala. Ce e si mai important este sa intelegi ca in viata trebuie sa iti setezi linii peste care nu esti dispusa sa treci si ca este inevitabil sa nu superi anumiti oameni, toti o facem.
Nu garantez ca lucratul acasa la treaba asta va rezolva problema dar e un inceput.
Buna, sunt băiat și sunt in aceeasi situație ca a ta...nu am un sfat anume dar voiam sa ti zic ca nu ești singura in situația asta. poate ajuta.La fel și eu, am fost criticat pentru orice greșeală minoră și asta m-a făcut sa mi pierd încrederea in mine..Am 20 de ani și par foarte fricos, imatur pentru vârsta mea.
Carmen draga.Te agiti prea mult pentru nimicuri. Oamenii care te-au adus in starea asta sunt niste "NIMICURI".Tu ai viata ta acum, faci ce vrei cu ea.
Buna! Ai probleme cu stima de sine. Nu este ceva ce poti spune,, Gata, de astazi ma schimb, voi fi mai increzatoare.,, Nu te poti schimba peste noapte si nici de una singura. Este important daca ai pe cineva in preajma ta care sa te sprijine, atat verbal cat si activ, prin a-ti reda increderea in tine. Inconjoara-te de oameni cu incredere in ei, cu stima de sine ridicata, nu sunt greu de observat. Poti face exercitii de verbalizare,,, Am incredere in mine!,,,,, Sunt o persoana puternica!,,,,, Nu am de ce sa ma simt intimidata!,, etc. Subiectul este complex, iti dai seama.Te ajuta niste cursuri de dezvoltare personala. Poti gasi si de citit carti cu acest subiect. Succes! Si nu uita: cei care critica vorbesc de fapt despre ei.
Răzvan1230L întreabă: