Sunt o persoană diagnosticată cu depresie severa și simt că totul se duce pe apă de la un timp, partenerul meu a zis ca s-a săturat să-mi tot audă problemele și acum mă ignoră, e singurul motiv pentru care nu m-am sinucis și încă sunt aici,nu știu ce să mai fac, cred că l-am pierdut de tot,am nevoie de un ajutor cu un sfat,nu am nici prieteni și nici familie care să mă ajute, nu vreau să îl pierd și îmi e frică că o să-mi fac ceva rău într-un final. Ce as putea sa fac acum?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Pai daca un om s-a saturat sa-ti auda problemele, nu te iubeste, deci de ce sa-ti fie frica ca pierzi un dobitoc care nu te merita?
Daca faci ceva rau e alegerea ta si asta este, insa nu e cazul, nu s-au terminat baietii de pe lumea asta.
Si oricum iei tratament si te faci bine, si cauti altul, ca el oricum nu o sa mai stea cu tine, si nu cred ca esti asa de fraiera sa vrei pe unu care te-a aruncat la gunoi.
Un om e cu tine si la greu, nu doar la bine, trebuia sa aiba rabdare sa te faci bine.
Nu sa fuga ca jigodia.
Buna,
Din intelegerea mea, depresia severa se trateaza cu ajutor specializat.
Poate incerci sa schimbi psihiatrul si sa incerci sa gasesti niste grupuri de persoane care au aceeasi problema, sa discutati si sa vedeti.
Ca este lipsa de serotonina sau orice altceva, tot trebuie rezolvata.
Viata este mult mai frumoasa decat crezi. Din pacate insa trebuie sa si o vezi asa.
Din alt punct de vedere, il inteleg si pe prietenul tau.
Odata demult am avut o prietena care suferea de depresie grav, pe medicamente.
Stii cat de nasol este sa asisti la o scena in care mai multi copii rad si se joaca si ea sa iti spuna ce tristi sunt copiii aceia, de exemplu? Iti trage viata din tine, la propriu.
Eu nu am reusit sa stau langa acea persoana prea mult. Daca prietenul tau sta langa tine, atunci tine-l.
Dar nu uita ca plangandu-te de diverse chestii, odata iti pastrezi mintea in acea bucla a depresiei, si apoi ii scoti pofta de viata celuilalt.
Si da, trebuie sa mergi sa tratezi depresia severa. Urgent, si poate sa iti si impui o disciplina personala. Pt ca uneori este precum pierderea vederii. Nu vei mai fii in stare sa vezi lucrurile asa cum sunt ci le vei vedea asa cum gandurile tale negre ti-o prezinta.
Nu sunt genul de persoană care să facă o mare chestie din faptul că am depresie si sa o arat prea des, incerc sa ascund asta pe cat pot mai mult, doar ii spun de faptul că arată mult dezinteres in mine și că simt că nu mai pot sa rezist si găsește mereu scuze, chiar mi-a zis ca eu l-am obligat sa fie impreuna cu mine... și e o relatie destul de lunga pe care zicea la inceput că o voia si el, înainte ii vorbeam și despre problemele mele serioase dar am ales să ascund partea asta de el si sa o păstrez doar pentru mine fiindcă am realizat că îi făcea rău, pentru mine spusul lucrurilor negative din mintea mea nu îmi aduce nimic mai bun decât exagerarea sentimentelor pana în punctul în care am crize si atacuri de panica
Răspunde
Eu daca aveam pe una asa si o iubeam, nu ma deranja ca imi zicea ce simte indiferent cat timp, si aveam grija sa se faca bine ducand-o si la alti medici, si asa mai departe, dar ala e tembel, nu o iubea.
Si daca-mi zice ce tristi sunt copiii aia ce? Daca o plac, poate zice orice.
Mossoti tata,
Iti respect parerea.
Experienta mea personala de viata imi spune sa nu fiu de acord cu aceasta idee.
E o lupta grea depresia.
Si nu am vazut multi castigatori.
Nu ma intelege gresit, insa uita-te la relatie. Incepi sa ii ascunzi problemele tale. Deja e condamnata relatia.
Cauta pe unul nou si pune mereu problema pe tapet, cu eleganta.
Daca fuge, cu atat mai bine, nu era pentru tine decat pierdere de timp.
Cine ramane insa e cel care castiga.
Dar asa cum tu traiesti cu depresia si ii ceri celuilalt sa te inteleaga, poate si tu ar trdbui sa oferi acelasi serviciu: sa intelegi o persoana fara depresie si cu multa pofta de viata, sa fii ca el.
Cu care idee nu esti de acord?
Normal ca e lupta grea depresia, insa 65 % din ei ies cu succes din asta cu un trat potrivit daca o ia din timp.
Restul din pacate nu-s castigatori, cum zici tu.
Am un amic care dupa 2 ani de trat e f bine de 8 ani de zile.
Te prefaci ca este totul roz pana te minti pe tine si incepi sa crezi... Pare o nebunie nu exista alta sansa
Pai, pana la urma, aia e normalitatea.
Viata e scurta si maro, iar singurul lucru pe care il poti face, este sa o lasi sa treaca, in timp ce iti cauti cateva momente roz.
Exista sansa sa se trateze cu un trat bun, pana acum nu a avut acest tratament.
Fake it 'till you make it.
So true it hurts.
Buna!
Depresia e boala secolului și din păcate mulți oameni sunt afectați de ea.
Că să scapi sau sa îți domolești depresia trebuie sa tragi cat mai tare de tine și să îți ții creierul cat mai ocupat.
Dar înainte de a face ceva incearca să identifici care este cauza depresiei tale și de unde a pornit.Depresia de obicei își are originea în supărări, frustrări sau eșecuri. Uita-te mai adânc în sufletul tău și vezi de unde a pornit depresia.
Daca prietenul te ignora ia o pauza de la relație și încearcă să te autoimbunatatesti. Daca nu mai exista chimie intre voi poate trebuie sa iei in calcul o despărțire.
Așa cum ziceam mai sus pentru lupta împotriva depresiei ai nevoie de cat mai mult activitate și de o rutina productiva.
Incerca sa faci sport și să stai cat mai mult în aer liber și să te bucuri de razele soarelui.Mai citește niste cărți.
De asemenea adu-ti aminte de realizările tale din trecut, poate te motiveaza mai tare.
Gândește-te ce aptitudini și calități ai și valorifica-le într-un domeniu care îți place.Investeste timp in hobiurile care îți plac și care îți aduc bucurie în suflet.Gaseste activități noi care poate îți plac.
Îți recomand să te uiți pe YouToube la videoclipul portarului de fotbal italian Buffon in care relatează cum a reușit să își diminueze depresia, poate te ajuta.
Și nu te mai gândi la sinucidere că viața e frumoasa și merită trăită!
Problema este ca si el suferă la rândul lui de depresie iar alegerea lui este sa se închidă in el și sa își facă mai mult rău, chiar mi-a spus ca nu îmi pasă de el în timp ce zilnic îl întreb cum e și dacă are ceva, si știu că între noi este chimie dar nu vrea sa accepte asta si fuge de adevăr, din cauza asta nu ma pot desparti de el oricât de mult as vrea nu pot lăsa în urmă ce iubesc
Eu zic sa va dati ochelarii de cal jos de pe fata si sa mai priviti si-n stanga, dreapta ce se mai petrece in jurul vostru. Si aici ma refer la lucrurile pozitive, cred ca principala cauza e stilul de viata adoptat.
Asta trebuie schimbat. Nu pot da exemple pentru ca nu va cunosc povestea, insa solutii sunt. Sa traiesti pentru cineva iar nu e oky, e o mentalitate gresita parerea mea. Sa traiesti pentru tine si sa te accepti/iubesti pe tine in primul rand. Daca faci asta si persoana de langa tine o sa te aprecieze si o sa te iubesca. Si da singur trebuie sa le tragem pe toate in viata i primul rand. Restul vine ca bonus daca ma-ntelegi. Eu daca de maine nu as mai avea familie, prieteni tot as fi fericit. Nu ca imi doresc asta, intelegi aluzia insa sunt atat de multe lucruri de facut si atat de multe lucruri de vazut.
Pai daca tie iti pasa de el si el nu apreciaza, cu atat mai mult, ce sa mai cauti cu el?! De ce sa nu lasi in urma pe cineva care nu da doi bani pe tine?
Daca era chimie nu fugea de adevar, din partea lui nu e chimie! Deci nu stii bine deloc.
Dar daca vrei sa fi carpa in fata lui, okey. Poti iubii si pe altul oricand la o adica, care poate te place cu adevarat.
Am mers, toți psihologii îmi spun aceleasi lucruri și pastilele pe care le am nu ma ajuta deloc cu serotonina
Daca nu te ajuta, schimbi tratamentul pana nimeresti ala bun, medicul asa face sau asa trebuie sa faca, al meu a zis (ca si eu am depresie), ca daca intr-o luna nu merge trat, nu e bun si se schimba.
Psihologu nu are treaba aici, aia doar iti papa banii, tratamentul e pentru tine, doar ca trebuie gasit ala bun.
Exista sansa sa găsești ceva bun pentru depresie, asa spuneam și eu, chiar mi am pierdut speranța, am luat alte medicamente și iar am căzut în depresie, de fapt singurul care era eficient pe depresia mea era venlafaxina 150 mg, dar pentru anxietate sociala niciunul nu m-a ajutat, nici acum nu am scăpat de ea, ma chinuie uneori când ies afara și simt panica aia intensă persistentă care e imposibil de controlat având in vedere ca generează și un tremurat al corpului, e almoust horror, putini rezistau în locul meu cu asa ceva.
Depresia survine când nu te mai regăsești, nu mai ai nici un scop, traume, mediul din copilărie, conduita părinților, factori psihosociali, însingurare, predispoziție genetica, bullying, di lipsa ficțiunii unui părinte, asta e un factor decisiv când ești neglijat total, sau fratele e preferat mereu în detrimentul tău deși tot tu ești acea care face totul corect și el incorect ( ca idee)
Toate motivele depresiei pe care le-ai enumerat le-am trăit din păcate și unele inca le trăiesc
Nu stiu.
Eu ti-o spun din propria experienta cand am scapat de ea a disparut si depresia.
Cunoaste oameni noi si nu sta ghemuita sa putrezesti in casa plangand in perna.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
