Sunt o tânără și am 21 de ani. Sunt de religie penticostală și credința mea a fost mereu un reper important în viața mea. Până de curând, nu am avut nicio relație serioasă, poate și pentru că îmi doream un partener care să împărtășească aceleași principii și valori ca mine.
Anul trecut, însă, viața mi-a făcut o surpriză neașteptată. La muncă am cunoscut un băiat ortodox, diferit de tot ce îmi imaginam că voi alege vreodată. De la început, el a fost atras de mine și a încercat să îmi intre în suflet. Eu, știind diferențele dintre noi, am încercat să păstrez distanța, dar, lucrând împreună, mi-a fost imposibil să nu îl observ. Cu timpul, am început să-l cunosc mai bine, iar inima mea a cedat în fața sentimentelor.
De la bun început, am avut o discuție serioasă. I-am spus clar că nu vreau să renunț la credința mea și că, dacă nu este dispus să se convertească sincer, relația noastră nu are viitor. Spre surprinderea mea, el nu doar că a acceptat, dar mi-a promis că va face acest pas nu doar pentru mine, ci pentru el însuși. În primele luni, a început să vină la biserică, să citească Biblia, să se apropie de Dumnezeu. Entuziasmul lui m-a făcut să cred că poate chiar își dorește această schimbare.
Dar, cu timpul, ceva s-a schimbat. De o vreme, nu mai vorbește despre convertire, nu mai merge la biserică, și pare că această dorință s-a estompat. Eu i-am promis că nu-l voi presa, pentru că o astfel de alegere trebuie să vină din convingere, nu din obligație. Totuși, nu pot să nu mă întreb: va face vreodată acest pas? Sau am crezut într-o promisiune care nu va deveni realitate?
Mă aflu acum într-un punct de incertitudine. Îl iubesc, dar nu știu dacă avem același drum înainte. Oare este doar o etapă prin care trece și va reveni la dorința inițială? Sau trebuie să mă pregătesc pentru posibilitatea că el nu se va schimba niciodată?
Aș vrea să primesc sfaturi de la cei care au trecut prin situații asemănătoare sau care mă pot ajuta să văd lucrurile mai clar.
Nu știu, Liliana, eu, personal, nu văd de ce ar fi atât de importantă diferența de credință. Da, este cu adevărat relevant cât de mari sunt aceste diferențe, însă, dacă nu sunt unele semnificative și vă puteți accepta gândirea diferită, iubindu-vă toată viața, chiar nu văd de ce ar conta atât de mult.
Și eu, la rândul meu, am convingeri diferite față de restul societății în mare parte. Totuși, cele mai de preț pentru mine sunt pacea, iubirea și bunătatea – restul nu sunt atât de relevante, deși sunt mereu în căutarea adevărului și a înțelepciunii.
Chiar dacă cineva se convertește în mod oficial la religia ta, asta nu înseamnă neapărat că va crede, sufletește, cu tărie în tot ceea ce susține acea religie.
Dacă îți dorești cu ardoare ca partenerul tău să îți împărtășească valorile, atunci așteaptă, roagă-te și mulțumește-i lui Dumnezeu cu toată credința că acest partener potrivit va apărea în viața ta.
Totuși, dacă mă întrebi pe mine, câteva diferențe pot fi chiar frumoase, atâta timp cât vă completați reciproc prin ele și există iubire, înțelegere și bunătate.
Tu știi cel mai bine ce îți dorești – sunt trăirile tale.
Răspunde
Răspunde Eu îți mulțumesc pentru că exiști și pentru că ești o drăguță! ❤️
Ordonare:
După relevanţă
Daca pentru El Dumnezeu nu e important, incalci pori
unca din Biblie sa nu te injugi la un jug nepotrivit cu cel necredincios.
O matusa a mea tot penticostal s-a maritat cu cineva tot sperand ca se va apropia si el de Dumnezeu. A mers cu ea la biserica înainte de căsătorie, extrem de rar după, nu a mai citit Biblia, etc. A mers si pe la prostituate,
Au avut 2 copii, unul credincios ca ea, celalat necredincios ca soțul, a murit înaintea matusii de la prea multa bautura.
Cine nu asculta de poruncile Bibliei nu are binecuvantare peste viitorul lui.
RăspundeȘi dacă i-a botezul? Ce părere ai? El nu este cu băutura, este o persoană serioasă, și nu știu asta numai de la el, m-am interesat pe la alții de persoana lui și am aflat ca nu bea, nu fumează, nu umblă prin cluburi și nu a umblat vreodată.
Tu realizezi ca sunteti amandoi crestini?
Baiatul asta a fost botezat, a mai dat pe la biserica in viata lui, chiar daca din An in Paste. Nu e budist, nu e musulman. E crestin!
Aveti aceleasi valori.
Daca il iubesti si iti doresti sa fiti impreuna, incearca sa il accepti asa cum e. Si el te-a acceptat pe tine asa cum esti.
Vorbeste cu el, dialogati. Nu il forta sa faca ceva ce nu ii sta in fire.
Apropos, religia ta este crestina!
Tu doar urmezi un cult: cultul penticostal.
Eu mă feresc de femei ca tine, mă refer pe partea de relație, dacă tu de exemplu ai fi avut pretenția să mă convertesc eu la relgia ta! Păi, eu mă ridicam și plecam, de ce trebuie să mă intereseze ce religie are persoana de lângă mine, dacă se comportă frumos și decent? Schimbarea trebuie să vină doar dacă vrea el, nu dacă vrei tu.
De la început, i-am zis, și el a acceptat, nu am avut pretenția să stea
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
