Suntem impreuna de aproape 5 ani...el e divortat de vreo 6 ani. In ultimul timp ne intelegem bine, ne-am acceptat unul pe altul asa cum suntem, nu avem scandaluri, ne iubim, totul pare bine. El mi-a spus de la inceput ca nu vrea sa se mai casatoreasca niciodata. Si am crezut ca o spune doar asa. Si mereu am sperat. Insa si dupa 5 ani gandeste la fel si imi spune verde in fata ca daca vreau sa accept asa bine, daca nu sa fac ce vreau, el vrea o viata cu mine si vrea copii, dar cu siguranta nu se va mai insura. Acum, eu daca ma gandesc la mine, care am aproape 27 ani, mi-as dori din suflet sa ma vad mireasa, nu neaparat pentru ca asa face lumea ci asta simt. Il iubesc si nu inteleg cum el ar putea chiar sa accepte sa ne despartim doar sa nu se casatoreasca. Ma doare sufletul ca fosta lui sotie ii poarta numele, insa nu isi doreste ca si eu sa o fac, cu totul ca sustine ca ma iubeste. Stie ca nu imi doresc mai mult de la el, nu vreau banii lui, nu vreau sa imparta nimic din ce are cu mine, vreau doar sa avem o viata "normala" din punctul meu de vedere. Nu stiu ce sa fac, cum să mă obisnuiesc cu gandul acesta sau daca este corect fata de mine sa ma obisnuiesc cu asta? Eu as da totul ca sa il fac pe el fericit, iar uneori ma doare inima pentru ca am impresia ca el nu ma iubeste cu adevarat. Niciodata nu am deschis eu subiectul, deci nu poate sa zica ca l-am cicalit pe tema asta... mereu il deschid apropiatii nostri, eu mereu ma intristez si el imi reaminteste ca nu o va face. Mi-as dori daca ma puteti sfatui cat de cat cum sa gandesc, cum sa il inteleg pentru ca din pacate nu prea mai in dau seama ce trebuie sa fac. Simt ca daca ma complac in stiuatia asta o sa o iau razna pentru ca mereu sfarsesc sa ma gandesc ca fosta a meritat si inca ii poarta numele si nu stiu eu DE CE nu merit si unde gresesc.

Se gandeste ca e posibil sa mai vina un divort de aia nu vrea casatorie. Dar dilimache ala e de calibrul tau sau are 48 de ani? Asa vad la greu povesti ca asta de aici. Nu tine cont de nunta aia e o traditie veche cat timp merge intelegerea intre voi o tineti asa

Te legi de aspecte de formă și de suprafață. Dacă vrei să meriți cu sfat, popă și rochie de mireasă, du-te. Dacă vrei copii cu un om care te iubește, fă copii cu el.

Dar stai asa. In primul rand daca el se desparte de tine pentru ca tu vrei sa va casatoriti... aici e o problema. Adica doar nu pune orgoliul lui mai presus de fericirea ta, nu? Iubirea nu se da asa pe niste gesturi de genul.
Cum ai spus is tu, va intelegeti bine, in acest caz vorbeste cu el si doar cu el, nu cu apropiati. Vorbeste cu el. Doar nu vrei sa stai asa fara sa vorbesti cu el. El are o parere despre casatorie, tu ai alta. De ce sa o accepti pe a lui si el sa nu faca nimic in legatura cu parerea ta?

Ai o viata, nu uita, doar una. Iar casatoria ar trebui sa fie o perioada extrem de frumoasa din viata ta. Faci ce vrei cu ea, iar daca tu vrei sa fi fericita in urma unei casatorii, atunci asa sa fie. Nu trebuie sa te supui cuiva in legatura cu asta. Nu ii convine asta este, daca se desparte (sa zicem doar asa), asta e. Aceste lucruri sunt copilarii ce zice el acolo. Explica-i lui, explica foarte clar, cat de fericita ai fii daca ai purta rochia de mireasa si toate cele. Daca nu vede asta si nu te baga in seama... cred ca intelegi ca nu iti ofera linistea de care ai nevoie.
Iar daca te gandesti ca au trecut atatia ani si te intelegi bine cu el si toate cele, gandeste-te ca lumea e mare, sunt atatea persoane cu care nu ai vorbit, copii, barbati, femei, oameni in varsta, poate daca ai sta de vorba cu ei ai vedea ca aveti puncte in comun, ati putea sa purtati o discutie aproape nesfarsita fara sa va plictisiti. Asta poate are si partenerul tau, in sensul ca nu este nimic special in asta. Special este daca are acea cheie sa te faca fericita, ceea ce altii nu o au. Asta este singurul lucru ce il diferentiaza de restul lumii. Asa ca fii sigura ca la el este acea cheie.

Eu sunt o altfel de fire si de aceia poate nu te inteleg.Nici mie nu imi place ideea de nunta, poate cel mult o stare civilă pentru acte si pentru a ne putea descurca altfel in societate si si atunci daca vrea sa treaca el pe numele meu sau daca nu sa ramana fiecare cu a lui nu tin neaparat sa iau numele cuiva.Nu mi se pare neaparat nunta in sine un gest de iubire, cred ca iubirea nu sta in niste acte sau intr-un nume schimbat ci in ce simtiti unul pentru altul, cum va ajutati, ce va oferiti etc.In schimb daca tu nu poti sa treci nici cum peste faptul că el nu mai vrea sa se însoare si chiar crezi ca asta e un impediment în a fi fericita, renunta la el si căutați ce doresti.Dar analizează situația bine si gândește-te ca, cu fosta sa însurat si i-a dat numele lui intr-o perioada in care era probabil mai imatur, la prima iubire si uite ca nu sa ales nimic bun. Poate ca acum nu vrea sa se mai însoare cu gândul si teama că asta strica viitorul relatiei (având experienta din trecut) ceia ce denotă ca tine la tine si nu vrea sa te piardă.

"mereu sfarsesc sa ma gandesc ca fosta a meritat si inca ii poarta numele si nu stiu eu DE CE nu merit si unde gresesc.
" - gandesti foarte gresit. Nu are absolut nici o legatura ce ai tu in cap cu faptul ca ea a meritat si tu nu si blah, blah.
Tu nefiind casatorita vreodata, nu ai cum sa intelegi complexitatea fenomenului. Majoritatea celor casatoriti si divortati refuza sa se mai casatoreasca pentru ca intr-adevar este ceva extrem de complicat de desfacut. Nu e deloc usor si simplu. Vine cu extrem de multe frustrari si traume si e normal sa nu mai vrei sa te supui la asta din nou.
Pe de alta parte, tu de ce tii mortis sa te mariti? Crezi ca ai avea un alt statut sau siguranta? Poate sa divorteze si de tine la fel ca si de fosta nevasta cum poate foarte bine sa ramana cu tine forever.
Ideea e ca tu creezi o problema de nerezolvat in viata voastra. Tu de ce consideri ca ai dreptul sa ii impui lui ceva dar ti se pare nedrept ca el iti impune ceva? E cu dublu tais.
E cu tine de 5 ani. Te iubeste. Iti e fidel. Nu mai crea furtuni aiurea.
Intelegeam sa fie o problema majora daca nu mai voia copii si te obliga sa nu faci copiii tai. Atunci da, e o problema majora si as spune ca daca iti doresti copii iar el nu, chiar e cazul ori sa fortezi nota, ori sa cauti pe altul.
Dar daca totul la tine tine de un act... pacat.
Plus de asta, eu de exemplu nu mai tin minte aproape nimic din ziua nuntii. A fost atat de stresant, obositor si rapid ca efectiv nu am inteles nimic din ziua aia. Nu iti imagina ca daca imbraci o rochie, traiesti vreun vis.
Nici eu nu as mai repeta experienta daca Doamne fereste as divorta.

E foarte greu sa il schimbi si sa il pui sa faca ceva ce nu vrea.
Stiu ca majoritatea fetelor viseaza la o nunta ca in povesti si rochie de mireasa. Eu de ex am fobie de nunti, eu nu visez, eu am cosmaruri. Pur si simplu nu imi place ideea de nunta (care la romani a devenit un circ si un lucru care se face pentru ca asa trebuie) si cu siguranta nu m-as simti bine. E doar parerea mea.
Iubitul tau a trecut prin asta si deci el stie mai bine ce isi doreste sau mai bine zis, ce nu isi doreste.
Din cate am observat eu barbatii sunt de acord sa faca nunta ca sa le faca pe plac femeilor si pentru a da mai bine in societate dar nu cred ca ei sunt chiar asa de entuziasmati in general.
Daca iti doresti asta foarte tare spune-i ca te desparti de el daca nu vrea sa se insoare cu tine si vezi daca face un compromis, e posibil sa fie singura modalitate.

I-ai spus si lui ce ne scrii noua aici? L-ai intrebat si pe el de ce fosta a meritat si tu nu? Si eu am fost ceruta in casatorie odata de cineva care nu facea nici cel mai mic pas in acest sens, asa ca am disparut de tot unul din viata celuilalt.

Uite la capitolul asta sunt foarte proaste femeile, le spui in fata niste chestii si nu vor sa priceapa incep ele si spera tampenii
Esti la fel ca alea care isi iau betivi langa ele cu speranta ca se schimba

Fosta soție ii poarta doar numele sau încă sunt căsătoriți?

Ca sa-ți răspund la frământările tale, eu una n-am înțeles niciodată disperarea asta de a te vedea in acte, de parca numai așa poți dovedi ca iubești. Din punctul meu de vedere, asta cu " nu ducem o viața normala dacă nu avem un act la mâna" suna ca un mare rahat.

Pai daca ti-a zis deodata si tu ai acceptat, de ce peste un timp il presezi sa isi schimbe parerea? de ce insisti asupra lui? nu vrea omul si ti-a zis-o din start si ai acceptat.
Lasa-l in pace, nu insista, ca te va lasa si vei ramane singura!

Cu siguranță nu te iubește îndeajuns, și cred că relația voastră e monotonă, iar el așteaptă ca tu sa faci mai multe. Încearcă să intri in inima lui mai mult cu conversațiile și vezi poate are ceva pe sufletul care îi este greu sau rușine să recunoască în fața ta.