Tatal meu este alcoolic, si eram constienta de problema lui de mica, el certandu-se cu mama tot timpul.
De cand ma stiu mama mea a vrut sa divorteze de el, fiindca in timp sentimentele lor unul fata de celalalt au devenit din ce in ce mai putine, mama tinandu-l pe el in casa doar pentru mine. Si normal ca ma simt prost, fiindca ea sufera vazandu-l si neavand nici un fel de influenta asupra lui.

Tata a avut tot timpul probleme cu serviciul si a fost dat afara din cauza bauturii. Recent si-a gasit un alt loc de munca dupa 2 ani de stat acasa degeaba, pe spatele mamei mele, bineinteles.

Amandoi sunt oameni cu facultate terminata si ii respect, dar incep sa nu ii mai suport. Au devenit amandoi depresivi, si nu accepta asta, si nici nu vor sa auda de pshiholog. Mi-au stricat copilaria.

Acum am 15 ani si situatia este exact la fel.
Tata e pilit mereu cand vine acasa si o minte in fata pe mama ca nu a baut deloc, ca pentru el alcoolul nu este o necesitate, si ii jura de ani de zile ca se lasa, dupa care ea il da afara si il trimite la ai lui, si iar se intoarce, si iar o minte, si tot asa.

Eu il cunosc deja, si ii stiu toate gesturile, bineinteles ca nu vine mort de beat, dar dupa 2-3 pahare incep sa ii sclipeasca ochii, sa se incurce cand vorbeste, si are impresia ca inca ma poate mintii pana la nesfarsit ca pe un copil tembel care ii mai crede povestile.

Nu am reusit niciodata sa pot discuta cu el pe treaba asta fiindca evita subiectul tot timpul, nu a vrut niciodata sa recunoasca ca e alcoolic si nu poate rezista o zi fara "doza zilnica".

Simplul fapt ca bea ampulea si cere de la ai lui sau de la mine marunt sa isi ia bautura ma face sa nu il sufar, si nu imi e rusine sa spun asta, indiferent ca imi e tata sau nu.
Iar pe de-o parte imi e mila si as vrea sa il ajut, dar nu are rost, nu se va schimba niciodata.

Ce pot face?

Am ajuns sa imi fie rusine cu el daca chem pe cineva acasa la mine din cauza glumelor proaste si incercarii de a fi fiolozof (lucru care nu ii iese), a inceput sa-mi fie frica sa il las singur in casa, etc.

Mulțumesc.

Ai ce sa faci. Divortul emotional. E un simplu bolnav psihic, care nu are cum sa o duca bine, oricum se autodistruge, ceea ce e mai bine pentru el, ca dupa ce moare nu o sa se mai chinuiasa. Si, dupa cum zice o veche cronica ruseasca, ''morti nu ne mai facem de ocara''. Cat despre mama, vezi si tu ca nu are ce sa faca. Suporta cum poti si pregateste-ti o siuatie mai buna pe viitor. Toata stima.

Mama ta iti spune ca il tine pentru tine, dar, de fapt, isi ascunde slabiciunea.Nu il tine pentru tine, ci il tine pentru ca nu poate scapa de el.Mai tarziu,cand vei creste iti va spune:"L-am tinut fiindca am crezut ca asa e mai bine pentru tine", dar adevarul dureros e altul. Daca n-ar fi tatal tau, mama ta, cu care cel mai probabil vei ramane, isi va reface viata si va aduce pe altul in casa.Acel altul nu va avea sentimente fata de tine,iar situatia va deveni mai rea decat e acum.
Tatal tau,cel pe care il consideri cauza problemelor, sursa nefericirii tale, betivul lenes care iti distruge viata, te salveaza de multa suferinta, dar nu o face cu intentie.Sunt sigur ca iti spune la fiecare balamuc ca sta acolo pentru tine.Adevarul crunt este ca nu sta pentru tine, ci pentru ca depinde de salariul maica-tii.Nu spun ca nu te iubeste, dar pare-mi-se ca mai tare se iubeste pe el.
Tu inca te vezi un copil si crezi ca ar trebui toti sa iti faca toate placerile si sa fii mereu in centrul atentiei, dar la randul tau nu asculti problemele celor din jurul tau, ci doar te plangi de ale tale.Da, inca esti un copil la 15 ani,teoretic, dar situatia e de asa natura incat iti cere maturizarea.

Daca vrei cu adevarat schimbare, tu ar trebui sa faci primul pas, sa asculti durerile fiecaruia si sa ii intelegi, dar nu garantez succesul.

Daca ar primi unul din ei 1 milion de euro, ar mai ramane in casa cu ceilalti doi? Dar daca ai primi tu un milion de euro, ai ramane alaturi de parintii tai?

Este o scarba de om daca cerseste la parinti si traieste pe spatele mamei tale.
Stiu ce spui si te inteleg.

Este grav cum unii parinti sunt inconstienti ca au un copil.Si am spus-o de atatea ori ca daca ii asigura necesitatile materiale,nu inseamna nimic.Un parinte nu e parinte dac aface doar asta,ci trebuie sa il educe,sa il invete,sa il inteleaga si sa fie alaturi de copilul lor.Iar parintii alcoolici,numai alaturi de copiii lor nu sunt.

Daca te deprima asta, e normal sa iti faci hoobiuri.
Asculta muzica, gaseste-ti pasiuni multe, stai cu oamenii in jurul carora te simti bine pentru ca o sa treaca si perioada asta si vei scapa, mutandu-te in alta parte.
E bine ca e atat de calm si pacifist tatal tau.Si ca mama ta are destula autoritate incat sa il dea afara din casa iar el sa nu spuna nimic.
Gandeste-te ca sunt multe "familii" in care tatal alcoolic e foarte agresiv. Bucura-te chiar! Pentru ca nu stii ce cosmar era in cazul ala.

Tot mai multi parinti handicapati, care habar nu au pe ce planeta traiesc si nu isi pun copilul pe primul loc, pentru ca de asta l-au facut.
Si ma gandesc la unii copii alintati si rasfatati de mici, cu parinti calumea si de la atata rasfat se plang ca nu ii mai lasa la calculator, saracutii.Sau plang din cacaturi pe care nu vreau sa le ascult.

Lumea e curva, sa tii minte.

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Treaba cu alcoolul e destul de complicata. Odata ce s-a apucat pasiv e foarte greu sa se lase de acest viciu. Ai noroc ca nu sunt certuri mari in familie (de obicei, cand unul din membrii familiei consuma alcool in cantitati mari nu realizeaza ce face pe moment, ceea ce poate duce la agresiuni fizice din partea lui).
E clar ca e dependent de alcool daca nu poate rezista o zi fara ''doza zilnica''.
Inteleg ca respinge cu orice masura subiectul despre consumul de bautura si aici ar trebui sa vorbesti cu mama ta. Spune-i sa divorteze, daca crezi ca alta cale nu exista. Nu cred ca vrei sa traiesti cu gandul ca vii mereu acasa si-l gasesti pe tatal tau ''pilit'', fara sa poti sa schimbi o vorba cu el.

Cu excepţia faptului că tata e pensionar şi nu bea chiar în fiecare zi, am fix aceeaşi problemă. Tot ce poţi să faci e să ieşi cât mai mult din casă, să petreci timp cu prietenii şi să îi laşi pe părinţii tăi să se descurce singuri cu problema asta. Nu încerca să o ajuţi nici măcar pe mama ta. Eu am încercat cu maică-mea şi a fost o pierdere de vreme. Mi-a pus beţe în roate până când am renunţat şi am zis: "Ştii ce, spală-te cu el pe cap!" Mai bine apucă-te şi strânge bani şi pleacă de acasă imediat după ce devii majoră. Sau poţi să stai la o rudă. Eu mi-aş dori să am posibilitatea asta, dar am bani din joi în Paşti şi asta e numai când are cineva din familie chef. Cât despre rudele noastre, nu prea mai vorbesc cu noi. Nici măcar fraţii mei mai mari nu mai dau pe acasă (mă întreb de ce *massive eye roll*), iar să mă mut la Bucureşti cu unul din ei în mijlocul clasei a 11-a mi-e peste mână.

Parintii nu putem sa-i alegem, ni-i da Dumnezeu. Tu o poti constientiza pe mama ta ca ar fi cazul sa divorteze pentru a putea sa-si traiasca viata si mai ales ca are un copil care sufera si va suferi si mai rau daca va continua sa stea cu un asemenea om Alcoolismul nu se vindeca decat foarte greu. Nu cred ca tatal tau e constient, deja e dependent de alcool si nu va binevoi sa mearga la dezalcoolizare.

Salut, TPU, tatal meu este un tata alcoolic (pot spune), deoarece el lucreaza in alta tara si acolo nu bea deloc, chiar deloc(nu pune pic de bautura pe limba), si este cel mai bun om, dar cand vine acasa sta numai beat nu mai stiu ce sa ii fac, se cearta cu mama, mie imi adreseaza numai cuvinte urate, bea exagerat de mult si bea mereu, mai sunt zile cand nu bea, uneori promite ca nu mai bea sta 2-3 zile treaz si iar bea, chiar nu ma mai inteleg cu el trec printr-o perioada foarte grea, nu stiu cum sa ii mai spun sa nu mai bea, dar cand este in alta tara la lucru nu bea deloc, trimite toti banii nu face probleme, e cel mai bun om, dar repet cand vine acasa si bea este foarte agresiv si are un limbaj foarte vulgar nu ma mai pot intelege cu el, chiar nu stiu ce sa ii fac bea peste masura, am mai citit alte cazuri, am incercat sa ascult de unele sfaturi dar chiar nu am ce sa ii fac si mama il iubeste foarte mult si nu vrea sa se desparta de el, eu nu mai suport nu stiu cum sa le explic ca nu mai pot, mama mea este si ea plecata cu el dar ea sta mai mult acasa, el e mai mereu plecat vine o data la 4-5 luni si bea mereu sta cate 1 luna 2 acasa si bea intruna, e pai pe cand la lucru nu bea deloc, deci este cel mai bun om dar cand vine acasa imi este frica sa mai vin acasa(eu stau la camin la liceu, sunt la o echipa de fotbal si stau la matusa si la bunica cand am antrenamente si in timpul limber deoarece am antrenament si meci in fiecare saptamana) tatal meu este certat si cu matusa deoarece ii reproseaza cand bea ca ea m-a invatat sa stau numai la ea si sa nu ma duc acasa, iar mie imi e frica sa ii spun, dar pana la urma i-am spus ca nu mai suport sa bea are toane toane cand e beat odata zice ca sunt copilul lui si ma iubeste, odata incepe sa vorbeasca urat cu mine, nu mai suport va rog sa ma ajutati cred ca sunt in pragul sa innebunesc sau sa fac alte lucruri prostesti am ajuns sa ma rog sa plece mai repede de acasa la lucru sa pot sta linisit cu mama deoarece uneori are toane si vorbeste urat, cred ca am ajuns nebun uneori am niste fixuri gen: sa pun mana pe un lucru ceva doar ca sa ma simt bine si in gand imi spun ca daca fac acel lucru tatal meu nu va mai bea si nu se va mai certa cu mama, dar in acelasi timp daca plecam eu si mama(am mai plecat de multe ori, a zis ca nu mai bea si dupa 2 zile iar a baut...)imi e mila de el ca ma suna cand e beat si incepe sa planga si sa imi povesteasca cat de mult ne iubeste, chiar nu stiu ce sa mai fac sunt in pragul disperari va rog sa ma ajutati.
Am aceeasi problema ca tine, eu am ajuns la capatul puterilor chiar nu imi pot da seama de ceea ce fac cand ies cu prietenii incerc sa uit de tot si sa fie bine, dar cand ajung acasa(chiar daca el este plecat) tot imi aduc aminte de traumele petrecute.