Nu stiu daca raspunsul meu o sa mai aiba valoare pe langa toate celelalte pe care le-ai primit deja. Imi place sa fac pe psihologoul.
Eu nu cred ca ai innebunit. Iti este, cum am mai zis si altora, frica de nou. Frica de nou, se manifesta prin readucerea la viata a amintirilor. Frica de a incerca ceva nou, evoca trecutul, nelasand loc viitorului. Trebuie sa iti analizesi foarte amanuntit situatia, sa iti dai seama ce vrei cu adevarat. Si poate ca dupa ce ai citit randul asta te-ai gandit : Da, ce mai ajutor! Am mai auzit asta.
Dar o sa iti explic cum sa faci asta: gandeste-te bine de ce nu il vrei si de ce il iubesti. Daca ai motive intemeiate sa nu il mai vrei. Uita-l."Da, ce usor!" Nu? Da, chiar este usor! Trebuie doar sa nu te mai gandesti la el. Iesi in oras, filtreaza. Gaseste pe cineva care chiar sa te iubeasca, cineva care sa te fascineze. Daca nu vrei sa ai o alta relatie, pur si simplu ocupa-ti timpul. Isi cu prietenele in oras, fa excursii, su orice altceva. Convinge-te singura, ca esti o femeie libera, independeta si puternica. Convingerea de sine ajuta foarte mult. Poate asta o sa sune cam ciudat si nici un psiholog nu ti-ar spune asa ceva, dar roaga-te, fii credincioasa. Nu e neaparat sa iti ocupi toata ziua cu asta! Dar credinta te ajuta in situatii de criza si in mare, iti zic din experienta, dorintele sincere, fara pic de minciuna si falsitate se indeplinesc adeseori.
Astea sunt sfaturile mele. Daca ai nevoie de mai multe, trimite-mi un mesaj. Sunt aici oricand ai nevoie de mine.
Pupici, Marp :*
Esti confuza, nu nebuna. Probabil ai motive foarte bune sa il iubesti dar si motive foarte bune pentru care oricine l-ar parasi daca nu ar fi trait acesti 6 ani. Analizeaza bine situatia, nu te grabi.
Esti confuza , nu nebuna . Probabil ai motive foarte bune sa il iubesti dar si motive foarte bune pentru care oricine l-ar parasi daca nu ar fi trait acesti 6 ani . Analizeaza bine situatia , nu te grabi .
Nu ai innebunit, esti obosit(a), nelamurit, confuz in ceea ce reprezinta el(ea) pentru tine. E ceva normal, si in astfel de situatii iti trebuie o perioada mai mare de gandire.de separare(daca e posibil) pana lucrurile se clarifica :vrei sau nu sa continui relatia.
Nu.Esti doar confuza.Analizeaza evenimentul care a produs schimbarea asta in modul tau de gandire si incearca sa gasesti o solutie.Nu renunta atat de usor la iubire
Sa fie sindromul numit de americani "midlife crisis "? Nu e nimic rau in a vorbi cu un psiholog, dar sa fie unul bun. Si nu pentru ca ai luat-o razna. Uite ceva lectura, mi s-a parut pertinent:
http://www.divorcebusting.com/a_marriage_map.htm
http://www.divorcebusting.com/a_walkaway_wife.htm
http://www.divorcebusting.com/a_where_were_you.htm
De fapt am citit toate articolele acolo, pentru ca m-au ajutat sa inteleg multe cand eram naucit, nu confuz. Cand ai inteles in care tipar te incadrezi poti sa deslusesti si niste raspunsuri. N-ai innebunit.
Nu Nu ai inebunit
Am patit si eu asa de multe ori Asta inseamna ca esti confuza Ca nici tu nu sti ce vrei.Incearca sa te hotarasti Daca il vrei sau nu
Eu cred ca, de fapt, nu stii ce vrei. Chiar daca esti casatorita de 6 ani...probabil ca inca nu esti destul de matura incat sa faci fata unei astfel de experiente. S-ar putea si sa fi innebunit Sunt foarte sigur ca tu ai un sentiment de genul "Lasa-ma dar nu-mi da pace"... Tot la fel de sigur sunt si ca tu il iubesti pe sotul tau, dar probabil relatia voastra e prea monotona, ceea ce te cam impinge la "ganduri pacatoase". Parerea mea e ca ar trebui sa te gandesti mai bine la ce ai langa tine de fapt, iar apoi sa iei o decizie. Daca te plictiseste, atunci incearca sa vorbesti cu el si sa aduceti impreuna ceva nou in relatie. Daca nu vrea lucrul acesta, atunci cred ca ar fi mai bine sa luati o pauza, pentru ca s-ar putea sa va ajute. Sper sa iti revi, atat tu cat si el, si sa redescoperiti momentele care v-au facut sa luati decizia de a va casatori si sa ramaneti impreuna toata viata (atat la bine, cat si la rau). Ai grija de casatoria ta, si nu te gandi la altceva in afara de a face treaba sa mearga inspre binele vostru (nu doar al tau). Succes!
@cristacheceliute, dupa 6 ani de casnicie? crezi ca este posibil sa fac confuzii? Cred ca raman la prima varianta:am nevoie de un psiholog.
Merci pentru sfaturi si pareri.Cred ca sunt confuza. O sa incerc sa-mi fac ordine in ganduri. Sper sa reusesc.
@bro, stii povestea, stii care-i baiul meu... Dar nu cred ca m-as supara daca-l gatui putin! (si nu neaparat cu o fundita)
Mai patesc si eu ca tine. stai linistita nu esti singura, bine ai venit in lumea noastra )
Sti cum se spune, mai rau cu rau decat fara rau! dupa atatia ani de relatie se pot intampla multe. una dintre posibilitati poate sa fie aceea ca unul dintre voi sau poate amandoi va gaditi unul la celalalt ca fiind proprietati.al meu, a mea, daca nu esti al meu nu esti al nimanui.totul din cauza iubirii. durerea este prea mare sa mai continui insa este si mai mare sa renunti! totusi mai dvreme sau mai tarziu vei gasi puterea sa mergi mai departe. timpul le rezolva pe toate! am trecut prin asa ceva, stiu cum este.