Eu eram Domnisoara "da' de ce?" si m-am facut om de stiinta. Soacra-mea povesteste ca sotul meu era mai degraba cu "dar daca" si a facut facultatea de limbi clasice. Poate ca asta sa fie si situatia copiilor tai. Si acum tot asa gandim: eu nu ma urc in masina daca nu pricep cum functioneaza schimbatorul de viteze, iar el se gandeste cum va fi schimbatorul viitorului.
In general copii sint curiosi, cei mici adopta de ce pentru ca sint interesati sa cunoasca cit mai multe lucruri care ai atrage, iar cei mai mari cu ce se intampla daca:vor sa cunoasca riscurile unei anumit lucru care nu prea al stiu ei daca e bine sa-l fac asau nu, din pacate toti am trecut prin asa ceva, trebuie sa le dam explicatii pentru a sti ceea ce inseamna si sa le explicam cit mai corect posibil, nu trebuie sa-i ducem in eroare, pentru ca se pot informa din alta parte si apoi ne reprosaza vezi tu nu mi-ai zis asa, cel mai bine este sa discuti cu ei deschis.
Ca sunt niste copii curiosi, dornici sa inteleaga logic ce se intampla. Sa nu lasi niciodata intrebarile lor fara raspuns, iar daca nu cunosti un raspuns amana-l, documenteaza-te si apoi raspunde.Cultiva-le acest obicei!
...,, de ce,, pentru mai multa informare, putina neincredere,...,, ce se-ntampla daca,, viziune viitor,...
E ceva specific varstei, cand pot pune pana la 4-500 de intrebari pe zi, conform specialistilor! Nu trebuie sa fii ingijorata, ci sa le raspunzi in conformitate cu capacitatea lor de intelegere, cu rabdare, intelepciune, calm si umor!
Poate pentru varsta lor este ceva normal sa intrebe despre lucruri care nu le cunosc si vor sa stie de ce se intampla sau de ce se intampla.parerea mea si mi-a sustin
Ady_Adryan_2000 întreabă:
foreverANDaDAY întreabă: