Traim intr-o societate normala sau bolnava?
In primul rand va propun sa vizionati urmatorul articol/clip(foarte scurt oricum) care este un experiement social.

http://www.huffingtonpost.com/......46684.html

Si cateva comments:

„Holding hands is a human expression of affection, tenderness, and caring. Anyone who objects against such things is truly twisted." (puteti sa vedeti mai jos pe pagina si altele foarte logice, valide).

Imi cer scuze pentru postarea aceasta cam lunga, dar am incercat s-o rezum atat cam putut. Eu acum am nevoie de pareri asupra unei relatii de prietenie/amicitie apropiata intre 2 baieti. Rog rabdare, maturitate, prefer raspunsuri gandite cu seriozitate, nu replici date in 2 peri.

Am cunoscut acum mai multi ani pe TPU un individ, de fapt, el m-a cunoscut pe mine initial din pura simpatie(a unor postari comice pe atunci), o vreme buna am tinut o prietenie doar virtuala(in limitele ei, va dati seama), il ajutam cu Bacul, admitere la facultate (probleme la informatica), ii eram ca un tutore, risc sa spun chiar si model, plus mai chatuiam una alta, aveam multe in comun, ne potriveam mult si in gandire, glumeam/radeam mult impreuna, apoi ne-am si intalnit tot mai des in realitate de la o vreme, fiindca eram geografic in aceeasi zona a Pitestiului (nu era distanta de prea multi km, dupa care in 2014 am inceput sa ne vedem in Bucuresti tot mai des = a inceput si el facultatea).
In principiu au fost mereu toate bune si frumoase, iar peste unele limitari de-ale lui am incercat mereu sa trec fiindca mereu am stiut ca perfectiune nu se poate, probabil si invers in ceea ce ma priveste pe mine. N-ai de unde sa gasesti cel mai bun prieten, sa fie cineva asa cum vrei tu.

Ne-am cam certat asa putin de cateva ori si ne-am impacat destul de rapid(de fiecare data erau probleme de miserupism din partea lui sau hormonale fata de niste fete cu care nu-i iesea o relatie), nu o sa stau sa enumar fiecare situatie. Sunt multi care se mai cearta si se impaca. Eu cred ca in multe relatii de prietenie se mai intampla asta inevitabil si doar dupa conflicte stii cat de prieten ai fost cu respectivul, daca reusiti sa va mai impacati. In esenta ne aveam foarte bine la finalul zilei.

Numai ca de la o vreme individul e in continua degenerare, desi poate unii o numesc doar schimbare involuntara. Devine pe zi ce trece tot mai orgolios, superficial, chiar mediocru in gandire, super fixat si rigid pe mentalitatea lui, care e departe de a fi una realista sau ceea ce numeste el „normala". Nu prea ii pica bine sa nu aiba dreptate sau ca cineva sa-i faca reprosuri, sau chiar sa faca glume mai rautacioase(ca intre amici) asupra lui, desi ceva mai inainte zambea si era imun, dar cel mai important - intelegator. Inainte era mai timid, abia vorbea, mai respectuos, era foarte cuminte, ce sa mai, un baiat tare dulce, cum ziceau unele prietene/colege de-ale lui, parand aproape o fetita. :) Dar mai nou devine si obsedat, chiar frustrat sexual si condus de hormoni, fiindca e tot mai pornit sa-si faca o relatie cu o fata de parca ar pierde un tren, singurul care circula.
Si de aici au cam inceput unele chestii de divergenta intre noi. Cam destule fete il resping din punctul ala de vedere, de a fi iubiti(cel putin daca nu din start, cu siguranta dupa o vreme), ci doar il prefera cel mult ca un amic, un baiat de treaba. Ei bine, eu niciodata nu prea am fost genul care sa-l incurajeze cum se astepta, deci intotdeauna am fost realist in toate perspectivele cu el, poate nu-i convenea asta, zic si eu, el traind in alta lume paralela, in care fiecare esec il afecteaza, il demoralizeaza si il face o persoana mai groaznica din pacate. Dar n-am eu ce sa-i fac.

Faza e ca acum tipul se simte prea in nesiguranta cu masculinitatea lui, iar asta pentru mine a pus capac. Adica il credeam totusi baiat asa mai cu bun simt si perceptie, fiindca pare ca ratiunea l-a cam parasit. Chiar si niste sentimente/empatie care n-ar trebui sa lipseasca.

Aseara planuiam pentru weekend-ul viitor o mica excursie in weekend la munte(Brasov/Predeal, valea Prahovei). Ne gandeam sa ramanem o noapte la hotel. Am mai stat si in alte excursii la hotel si ne-am simtit foarte bine. Faza e ca tocmai ce a fost ziua lui de curand nah, am zis sa-i fac eu cinste. Eu platesc tot(oricum eu lucrez, el e doar student). Faza e ca fiind cu sesiunile acum si alte balarii, ne-am vazut ceva mai rar. Si nah, se aprinde asa o flacara intre 2 prieteni care sa vad mai rar. :D

Bun, chatuiam noi ce chatuiam, la un moment dat ii spun eu asa: „bah, deci la hotel vii si ma tii in brate asa pana ma ia somnul :P, cred ca merit si eu asta"(n-o sa dau copy-paste fix la conversatie cum a decurs de ridicol), la care el reactioneaza cica: in niciun caz, e deja prea mult(de parca ce i-as fi cerut vreodata?), e ceva ciudat si gay, se face de ras, nu poate sa faca asa ceva cu un prieten.

Ei bine, am ramas prost cand am vazut ce tampenii scria. Parca nu-l recunosteam, dar culmea ca nici el pe mine. Dar era doar asa ceva de afectiune intre 2 prieteni buni(eu cel putin credeam ca suntem apropiati, vorbeam orice, mancam si din aceeasi farfurie cu el).
Dar mare branza, este ca si cand ai dormi cu un frate mai mic in brate sau cand maica-ta doarme cu tine cand esti mic si te tine in brate sau cand dormi cu jucaria preferata sau cu catelul, motanul, naiba stie. Pana la urma eu voiam asa o imbratisare lunga ca intre prieteni/frati, nici nu voiam sa dorm asa pana la capat. :)) =))
El zice sa intreb orice OM NORMAL asa ceva si cica toti o sa ma priveasca ciudat. De parca eram filmati cu o camera ascunsa si era ceva obscen un asemenea moment! Cica daca ne imbratisam in picioare(lucru pe care deja l-am mai facut oricum si destui o fac daca chiar sunt prieteni mai „de suflet") nu e nimic, dar daca stam rezemati in pat e alt nivel. :| :| :| :| :| :| :|

Deci va intreb pe voi!
Merita sa ma fiu prieten cu el, cu o asemenea mentalitate pe care el o vede super-naturala/normala, iar eu sunt cel cu probleme? Sincer, mie mi s-a cam luat. Ceva imi spune ca ma va dezamagi pe viitor tot mai mult. Mie imi place sa cred intr-o prietenie sincera, una reala, dar se pare ca el prefera una mai de fatada, una mai de profit, favoritisme, cel mult. Faza e ca individul chiar a inceput sa ma creada gay pentru o asemenea banalitate, iar asta chiar m-a deranjat prea mult si simt ca mi-a insultat inteligenta pe care o mai utiliza cu el. Sincer, daca eram fata-n fata si imi spunea asta cred ca il si pocneam.
Nu ma deranjeaza daca ne-am fi imbratisat in seara aia pana la urma sau nu. Dar simplul fapt ca are mentalitatea asta pentru mine e inadmisibil. Rog anomalia aia de logo TPU sa-si ia prietenul inapoi, cel pe care mi l-a dat. M-a ofticat destul, zic eu. Totodata se vede mereu mai matur decat mine in ultima vreme, desi sunt 4 ani si ceva diferenta intre noi(20-24), cred ca a uitat de unde a plecat prietenia noastra si ce a ajuns si tot pe mine ma acuza de probleme, fiind prea incapabil sa-si vada defectele. Eu acum ma simt bataie de joc pentru el si ifosele lui, desi spune ca eu as fi plin de asa ceva.

I-am tot zis mereu: "You've changed, Bilbo Baggins. You're not the same Hobbit as the one who left the Shire" si mereu l-am pus pe ganduri. Cred ca nici acum nu vede lucrul asta. Da, noi suntem mai nerds, de felul nostru. :P

O ultima intrebare? Sper ca nu par eu subiectiv si tipul care are mereu dreptate, dar parca nu toti indivizii care inainteaza in varsta devin si mai intelepti, ci chiar o iau razna mai rau, si-o iau in cap? :(

Nu stiu cum dracu am reusit sa citesc pana la sfarsit, cum am intrat pe postul tau aveam vezica plina.
dar era ocupat la baie, ce era sa fac...

da, este intr-adevar o problema ce ai scris tu aici, este pacat sa dai de cineva cu care ai o chimie foarte buna, poate cea mai buna pe care ai avut-o vreodata, dar depinde si cat de multe inghiti tu de la o asemenea persoana.

stiu cum e sa pierzi o persoana/persoane cu care ai o chimie foarte buna.
dar oamenii vin si se duc.
eu sunt mai dintr-o bucata, si nu trec peste orice rahat.

ne-ai cerut parerea, daca mai merita sa mai continui prietenia cu el, eu una incet incet l-as lasa, sau, as avea o discutie serioasa pe tema asta.

poate ca are niste probleme personale, din cate ai zis, e cam tensionat, dar asta nu-i da dreptul sa se descarce pe ceilalti.

nu as tolera basini de genul si o atitudine d-asta nasoala fata de mine.
pentru mine conteaza mult ca un prieten sa gandeasca ca mine, sa fie deschis, si sa nu fie cu altii diferit fata de cum e cu mine, sa nu fie prefacut si sa ramana asa cum il stiu eu.
urasc chestiile de fatada.

deci dupa mine, daca si dupa o discutie serioasa cu el nu rezolv nimic, si chiar simt ca s-a schimbat complet in rau, si nu mai mai simt in largul meu cu el, adios muchacho.

btw, intelepciunea nu are legatura cu varsta...depinde de gandirea si de caracterul fiecaruia.

prieteni foarte buni rar gasesti, voi ati avut totusi momente frumoase si amintiri misto, deci macar a contat experienta, si cand te uiti in urma, macar sa-ti aduci aminte cu placere.

nu e bine sa te gandesti ca totul dureaza o vesnicie, desi asta ne place sa credem.

ceva adevarat, real, sincer, durabil va ramane, care nu, pleaca.

poate am deviat nitel, dar it's my thing, I can't help it.

Si da, e aiurea stiu, fetele au voie sa se tina de mana, nu sunt vazute prost, dar cand 2 amici foarte buni se imbratiseaza, ca na, intr-o prietenie e si iubire, tii la el, he's your homie...incep discutii d-astea homofobice.
nu-i asa ca in momente d-astea ti-ai dori sa fii fata?

Mersi mult pentru raspuns! Apreciez atentia.
Faza e ca intr-adevar n-o sa mai gasesc usor un individ ca el cu care sa ma inteleg super bine, poate cel mai bine. Am avut impreuna multe momente bune, frumoase.

Si totodata faza e ca nu se poate o discutie serioasa cu el mai deloc in ultima vreme. Nu e capabil de asa ceva, iar daca-i zici ceva, intotdeauna neaga, niciodata nu recunoaste nimic, ma acuza doar pe mine de probleme. Parca a turbat. Regreseaza, in loc sa devina mai intelept cu varsta, dar intr-adevar, n-are legatura cu varsta.

Nu stiu. Nu-l credeam asa homofob. N-avem ce face intr-o situatie ca asta. Sexul ni se da la nastere.
Asta e mentalitatea lui. Dar, sincer, ma simt teribil de ranit. Simt ca parca un orc ar fi infipt o sabie in mine, asa prost m-am simtit aseara la remarcile alea.

Ultimele replici intre noi:
el: "ramai in Narnia ta"
eu: "bine ma, asa o sa fac".

"Faza e ca intr-adevar n-o sa mai gasesc usor un individ ca el cu care sa ma inteleg super bine, poate cel mai bine."

in momente de genul, de dezamagiri, exact asa ma gandesc si eu...de aia e greu sa fii miserupist.
pentru ca rar dai de o persoana in felul ala, cum cauti tu si il si gasesti, cand ai standarde mari cand e vorba de oameni, cand esti constient ca si tu stay out of the crowd, in sensul bun ma refer.
de aia nu stiu ce sa zic, pentru ca stiu cum e sa patesti asa.
toti trecem prin d-astea, nu scapa nimeni.
tot ce pot sa zic, asa, din experienta, e ca in timp, vor mai aparea oameni...

e greu de crezut, pentru ca te gandesti ca e imposibil sa mai dai peste o persoana ca el/ea, dar timpul va mai vindeca si nu vei sti niciodata de unde mai rasare iepurele.

turn into a effin cold stone, in timp, vei fi ranit din ce in ce mai putin si mai rar

nu stiu de ce, dar am simtit ca l-ai cunoscut pe site-ul asta nenorocit ), ma gandeam ce ar fi sa zica si el ca l-a cunoscut aici? si hop, "anomalia de logo", baa ej nebun?

As prefera (daca este posibil pe TPU-ul asta care a mai ramas sanatos in gandire prin cativa useri/categorii) si raspunsuri de la baieti. Fetele in general vor gandi adecvat, dar vreau sa vad si baieti rationand aici.

Da, ai zis la inceput ca l-ai cunoscut pe site, dar am sarit peste partea aia cu "l-am cunoscut aici pe TPU", abia cand am ajuns la änomalia de logo" mi-am dat seama.

Pai da, chiar asa, nu stiu cum TPU strange in mare parte oameni cu anumite ciudatenii. Cred ca daca imi mai fac prieteni buni pe viitor o sa incerc sa evit TPU. Desi stiu ca au fost destui care si-au legat prietenii bune pe aici in realitate.

Orgoliosii mi se par cute in general, pe mine oricum ma atrag certurile, si nu doar iubirile cu nabadai, ci si prieteniile.
dar prieteniile cu nabadai merg la baieti, nu prea la fete, fetele sunt rautacioase, dusmance, de aia nu e ok sa te imprietenesti cu ele.
cum ai zis si tu, va impacati repede pe la inceputuri, si e bine ca in astfel de situatii sunteti 2 persoane care nu tin dusmanie.
dar uite ca, din pacate, chiar si baietii se transforma in niste bytch ordinare.
depinde acum de cum abordati problema asta prezenta, ca noi nu avem de unde sa stim daca amicul ala al tau o sa-si bage mintile in cap.

Wow. userul nr 1 al " dumelor" e si el in secret matur. imi dau lacrimile.
revenind. cred ca stii pana acum ca nu-s homofob si restul, chiar nu ma doare deloc de altul, mai ales ce fac in dormitor dar la faza "Bun, chatuiam noi ce chatuiam, la un moment dat ii spun eu asa: „bah, deci la hotel vii si ma tii in brate asa pana ma ia somnul ," mi-a bufnit apa pe nas. mai mult de ras. sa stii ca am 2 frati, si in toata viata mea m-am imbratisat cu ei doar cand ii vedeam dupa ani de zile, dar in rest, nu. nu ca o faceam intentionat, doar ca mi se pare lucru ciudat. stiu acum ce zici, uite al idiot ca ala. nu pot zice ca in situatia voastra e la fel, eu nu am prieteni, nu am mai avut de la 14 ani, plus ca, o prietenie asa de mare ca a voastra nu am avut in viata mea cu nimeni, deci nu pot spune ca te-as fi imbratiast sau nu, dar asa cand citesti, cu siguranta pare ciudat. as intreba daca i-ai spus ca esti hetero (ca el incepea sa creada ca esti gay ) dar ai zis ca sunteti prieteni de mult, deci se subintelege ca va stiaiti destul de mult ca sa se stie chestiile astea.

cat despre faza sa ramai sau nu prieten cu el. as zice sa nu (treaba ta ce alegi) dar cuiva care ii e rusine cu mine, cu siguranta nu as vrea sa am de aface cu el. zilele trecute am avut o intrebare cu niste fete care ma faceau misogin. si cum am zis nu am prieteni dar am un amic la munca, si chiar eram eram atent si la el cand vorbeam cu fetele astea pentru ca atrageam atentie in jur si na eram curis daca fuge ca poate ii e rusine sau nu cu mine, dar a fost de treaba si a ramas. deci ce pot sa zic, nu prea ai ce castiga din "prietenia" voastra.

Apropo de fatada, e obsedat si de FB. Eu n-am FB normal, nu pun poze cu mine. Ma tot bate la cap permanent sa avem poze puse pe FB de la fiecare intalnire din orice loc, ca cica sunt un mister in lumea lui de FB, si devin si eu cunoscut real doar in FB-ul lui.
Poate el face parte din generatia asta a celor carora le place sa afiseze toata viata privata public la vazul tuturor, ca sigur intereseaza pe toata lumea. Ei bine, eu nu-s asa.

Stiu ca in general baietii discutand intre ei si auzind asemenea chestii sigur se gandesc mereu la partea sexuala, dar de la el aveam totusi pretentii FIINDCA DOAR NE CUNOASTEM. De parca trebuia sa-i si spuna cuiva ce faceam noi...si de parca faceam si ceva iesit din comun. Mi-ar fi placut si mie un moment acolo mai intens de afectiune. Eu tin sau tineam foarte mult la el. E evident ca nu ii propui asta oricarui prieten, ci celui mai bun prieten, care e unul de suflet. Nu ceream cine stie ce. Mai ciudat era sa o fi facut spontan la fata locului si sa-i fi vazut reactia. Asa mai bine ca i-am zis din timp sa stiu ce gandeste.

Oricum m-a dezamagit gandirea lui. Intr-adevar, eram destul de apropiati, mereu i-am fost alaturi cand avea momente dificile, atat in realitate, cat si pe chat, pe net. La orice ora 24/24, oriunde, chiar si la serviciu mai stateam pe furis sa-i raspund, desi colcaiau task-urile pe mine. Mereu l-am respectat, chiar daca ce-i drept eu sunt si teribil de arogant si mistocar intr-o buna masura si cumva il mai intepam, dar sper sa realizeze intr-o zi ca de fapt chiar i-am fost prieten.

" Mai ciudat era sa o fi facut spontan la fata locului si sa-i fi vazut reactia. Asa mai bine ca i-am zis din timp sa stiu ce gandeste. " cred ca iti luai o scatoalca .

"Oricum m-a dezamagit gandirea lui. Intr-adevar, eram destul de apropiati," interesant. ce pot zice. si eu am vorbit cu cineva de aici 3 luni, zi de zi, cred ca cel putin 4 ore pe zi. dar ce ati avut voi e minune, avand in vedere ca v-ati scunosct online. ce pot zice. naspa de tine. dar asta e cand pui lucrurile la suflet asa mult. iei teapa. invatatura pentru alta data

De-aia i-am zis dinainte. Oricum noi ne-am mai imbratisat de multe ori. Deci nu era ceva "outrageous". Eu voiam o imbratisare din aia materna/fraterna inainte sa adorm, ce mare lucru!? Nu mi se pare ceva absurd. Acolo un minut. Plus ca noi eram si asa mai copii la cum ne purtam/interactionam, deci nu era gen o scena din aia de preludiu dintr-un film cu gay, ce dracu.
Pana la urma, daca nu voia, nu voia, nu era crucial sa se intample, atat ca m-au deranjat enorm reactiile/vorbele.

Mi se pare ca esti mult mai sensibil decat lasi sa se vada. cum am zis, "imbratiasare fraterna" cum zici tu, nu aveam eu cu fratii mei, si na, avem acelasi sange. daramite cu altul, dar na, de aia sunt oameni si oameni. caractere diferite.

acum ce faci? cauti altul, sau o lasi balta?

Nu stiu. Exista viata in continuare. Interactionez cu destula lume. Dar nu toti iti pot fi si prieteni, chiar apropiati sau compatibili cu tine. Asta e.
Eu in general ma atasez foarte mult de oameni. Chiar o fac daca cumva vad ca merita si eu ma simt mai bine facand asta. Cand vad ca de fapt mai rau ma ard, incerc sa evit omul.

Oricum, nu doar din cauza aia m-am suparat, faza cu imbratisarea, aia doar a umplut paharul. E ceva acumulat de la mai multe vorbe uluitoare pe care mi le-a tot dat si am tot incercat sa trec asa cu sila peste.

" Interactionez cu destula lume. Dar nu toti iti pot fi si prieteni," interesant. pai atunci la ce mai vorbesti cu ei? chiar asa singur te simti sau ce? nu fac misto, daca asa pare, dar e ciudat.

Nu inteleg de ce tu citesti oblic raspunsurile si nu pana la capat ca sa intelegi tot sensul.

Eu una am dat peste persoane ca lumea cu care aveam ce sa vorbesc, aveam chimia aia, si nici unul nu avea FB...nu erau naspeti sau ceva, ca asta se mai intelege, ca vezi duamne, iti e rusine cu moaca ta si de aia nu iti pui poze acolo sau nu ai FB.
nu zic acum de el ca e un om neinteresant si plcitisitor, sunt exceptii normal, doar ca, cu majoritatea astora care nu au FB si cu care am vorbit, nu m-am plictisit niciodata si erau mai inteligenti decat restul, care traiau pe FB si orice faceau, pozau sa vada lumea, ba iesirI, ba mese gatite de ei, ba sa arate lumii ce semn de intrebare maro au facut in toaleta.

oricum, lasi partea cu FB-ul, ca nu e un criteriu de inteligenta, e vb de cum iti impui tu sa treci peste, avand in vedere ca te atasezi repede de oameni.
dar cum ziceam, e normal sa te atasezi repede cand dai de cineva ca tine.
vezi ce se intampla, cum ziceam, poate ii vin mintile la cap, daca tu nu reusesti sa i le bagi.

In primul rand, nu cred ca am stat sa citesc tot. Uaau. M-am regasit in ceea ce ai scris tu, eu cu prietena mea. Si ea e genul cu imbratisari si toate cele si eu nu. Ideea e ca eu asa am fost mereu, iar din cate vad prietenul tau s-a schimbat. De ce nu incerci sa afli de ce a facut-o? Poate a trecut printr-o perioada mai nasoala..Incercati sa discutati. Nu poti sa renunti la o prietenie adevarata atat de usor.

Eh, nu e doar de la imbratisari. Pur si simplu devine tot mai obraznic cu mine pe zi ce trece in conversatii, asta ma deranjeaza mai mult in realitate. Asta cu imbratisarile, nu pot sa zic ca eram neaparat eu initiatorul lor mereu sau tineam cel mai mult. Numai ca voiam si eu sa ma rasfat intr-un nou mod, sa-mi amintesc de cand eram copil. Fiindca nah, ma simt mai copil cand imi petrec timpul cu el. Si, ce-i drept, mie imi plac copilariile astea.
Da, posibil sa se fi schimbat el pe multe planuri si sa nu-mi spuna una alta, e posibil. Dar nu sta de vorba niciodata.

"Dar nu sta de vorba niciodata"- Pai nu ziceati ca sunteti prieteni?

Pai de fiecare data cand il intreb „Ce naiba s-a intamplat cu tine? De ce te-ai schimbat asa?" ce crezi ca raspunde? „Ti se pare." Eu sunt ala nebun mereu. Mai mult, am senzatia ca a prins si o ura silentioasa asa pe mine de la o vreme, pe care o descopar neasteptat de usor in conflicte noi. Nu stiu sincer daca chiar o si fi avand ceva cu mine fiindca neaga orice. Mereu tot eu sunt ala care e dus cu sorcova, iar el ala normal din aceasta societate la fel de normala.

Stai. Stai. De ce ar prinde "o ura silentioasa"? Incearca sa ai o discutie serioasa cu el. Si prietena mea are momente cand ma enerveaza foarte tare, dar ii spun in fata tot. Chiar merita sa rupi o prietenie?

Ei bine, el nu sta sa discute. Faza e ca ne certam si mereu doar pe net. E tare prost cand sta la butoane. Fata-n fata nu ne-am prea certat niciodata, maxim am aruncat asa o gluma mai rautacioasa dar nu ne afecta pe moment cu nimic.

Pff. Ciudata prietenie.

Da! Foarte! Stiu. De-aia nu stiu de ce as mai continua-o, mai ales ca mai mult ma ard. El cand nu interactioneaza fata-n fata e un robotel tembel la taste, atat timp cat nu e el cu problemele lui care-l privesc doar pe el iar eu stau ca prostul sa-l ascult.
N-am de ce sa mai continui cu un omulet care nu stie sa asculte si el la randul lui asa cum l-am ascultat eu la problemele lui si nici nu dormeam noaptea sau ma trezea in toiul noptii. El se crede tot mai matur si curajos de la o vreme, dar nu se vede cat e de copil. A cam prins coarne, asta zic.

Daca tu crezi ca "nu-l mai poti salva", asta e.