Traim intr-o societate normala sau bolnava?
In primul rand va propun sa vizionati urmatorul articol/clip(foarte scurt oricum) care este un experiement social.
http://www.huffingtonpost.com/......46684.html
Si cateva comments:
„Holding hands is a human expression of affection, tenderness, and caring. Anyone who objects against such things is truly twisted." (puteti sa vedeti mai jos pe pagina si altele foarte logice, valide).
Imi cer scuze pentru postarea aceasta cam lunga, dar am incercat s-o rezum atat cam putut. Eu acum am nevoie de pareri asupra unei relatii de prietenie/amicitie apropiata intre 2 baieti. Rog rabdare, maturitate, prefer raspunsuri gandite cu seriozitate, nu replici date in 2 peri.
Am cunoscut acum mai multi ani pe TPU un individ, de fapt, el m-a cunoscut pe mine initial din pura simpatie(a unor postari comice pe atunci), o vreme buna am tinut o prietenie doar virtuala(in limitele ei, va dati seama), il ajutam cu Bacul, admitere la facultate (probleme la informatica), ii eram ca un tutore, risc sa spun chiar si model, plus mai chatuiam una alta, aveam multe in comun, ne potriveam mult si in gandire, glumeam/radeam mult impreuna, apoi ne-am si intalnit tot mai des in realitate de la o vreme, fiindca eram geografic in aceeasi zona a Pitestiului (nu era distanta de prea multi km, dupa care in 2014 am inceput sa ne vedem in Bucuresti tot mai des = a inceput si el facultatea).
In principiu au fost mereu toate bune si frumoase, iar peste unele limitari de-ale lui am incercat mereu sa trec fiindca mereu am stiut ca perfectiune nu se poate, probabil si invers in ceea ce ma priveste pe mine. N-ai de unde sa gasesti cel mai bun prieten, sa fie cineva asa cum vrei tu.
Ne-am cam certat asa putin de cateva ori si ne-am impacat destul de rapid(de fiecare data erau probleme de miserupism din partea lui sau hormonale fata de niste fete cu care nu-i iesea o relatie), nu o sa stau sa enumar fiecare situatie. Sunt multi care se mai cearta si se impaca. Eu cred ca in multe relatii de prietenie se mai intampla asta inevitabil si doar dupa conflicte stii cat de prieten ai fost cu respectivul, daca reusiti sa va mai impacati. In esenta ne aveam foarte bine la finalul zilei.
Numai ca de la o vreme individul e in continua degenerare, desi poate unii o numesc doar schimbare involuntara. Devine pe zi ce trece tot mai orgolios, superficial, chiar mediocru in gandire, super fixat si rigid pe mentalitatea lui, care e departe de a fi una realista sau ceea ce numeste el „normala". Nu prea ii pica bine sa nu aiba dreptate sau ca cineva sa-i faca reprosuri, sau chiar sa faca glume mai rautacioase(ca intre amici) asupra lui, desi ceva mai inainte zambea si era imun, dar cel mai important - intelegator. Inainte era mai timid, abia vorbea, mai respectuos, era foarte cuminte, ce sa mai, un baiat tare dulce, cum ziceau unele prietene/colege de-ale lui, parand aproape o fetita. :) Dar mai nou devine si obsedat, chiar frustrat sexual si condus de hormoni, fiindca e tot mai pornit sa-si faca o relatie cu o fata de parca ar pierde un tren, singurul care circula.
Si de aici au cam inceput unele chestii de divergenta intre noi. Cam destule fete il resping din punctul ala de vedere, de a fi iubiti(cel putin daca nu din start, cu siguranta dupa o vreme), ci doar il prefera cel mult ca un amic, un baiat de treaba. Ei bine, eu niciodata nu prea am fost genul care sa-l incurajeze cum se astepta, deci intotdeauna am fost realist in toate perspectivele cu el, poate nu-i convenea asta, zic si eu, el traind in alta lume paralela, in care fiecare esec il afecteaza, il demoralizeaza si il face o persoana mai groaznica din pacate. Dar n-am eu ce sa-i fac.
Faza e ca acum tipul se simte prea in nesiguranta cu masculinitatea lui, iar asta pentru mine a pus capac. Adica il credeam totusi baiat asa mai cu bun simt si perceptie, fiindca pare ca ratiunea l-a cam parasit. Chiar si niste sentimente/empatie care n-ar trebui sa lipseasca.
Aseara planuiam pentru weekend-ul viitor o mica excursie in weekend la munte(Brasov/Predeal, valea Prahovei). Ne gandeam sa ramanem o noapte la hotel. Am mai stat si in alte excursii la hotel si ne-am simtit foarte bine. Faza e ca tocmai ce a fost ziua lui de curand nah, am zis sa-i fac eu cinste. Eu platesc tot(oricum eu lucrez, el e doar student). Faza e ca fiind cu sesiunile acum si alte balarii, ne-am vazut ceva mai rar. Si nah, se aprinde asa o flacara intre 2 prieteni care sa vad mai rar. :D
Bun, chatuiam noi ce chatuiam, la un moment dat ii spun eu asa: „bah, deci la hotel vii si ma tii in brate asa pana ma ia somnul :P, cred ca merit si eu asta"(n-o sa dau copy-paste fix la conversatie cum a decurs de ridicol), la care el reactioneaza cica: in niciun caz, e deja prea mult(de parca ce i-as fi cerut vreodata?), e ceva ciudat si gay, se face de ras, nu poate sa faca asa ceva cu un prieten.
Ei bine, am ramas prost cand am vazut ce tampenii scria. Parca nu-l recunosteam, dar culmea ca nici el pe mine. Dar era doar asa ceva de afectiune intre 2 prieteni buni(eu cel putin credeam ca suntem apropiati, vorbeam orice, mancam si din aceeasi farfurie cu el).
Dar mare branza, este ca si cand ai dormi cu un frate mai mic in brate sau cand maica-ta doarme cu tine cand esti mic si te tine in brate sau cand dormi cu jucaria preferata sau cu catelul, motanul, naiba stie. Pana la urma eu voiam asa o imbratisare lunga ca intre prieteni/frati, nici nu voiam sa dorm asa pana la capat. :)) =))
El zice sa intreb orice OM NORMAL asa ceva si cica toti o sa ma priveasca ciudat. De parca eram filmati cu o camera ascunsa si era ceva obscen un asemenea moment! Cica daca ne imbratisam in picioare(lucru pe care deja l-am mai facut oricum si destui o fac daca chiar sunt prieteni mai „de suflet") nu e nimic, dar daca stam rezemati in pat e alt nivel. :| :| :| :| :| :| :|
Deci va intreb pe voi!
Merita sa ma fiu prieten cu el, cu o asemenea mentalitate pe care el o vede super-naturala/normala, iar eu sunt cel cu probleme? Sincer, mie mi s-a cam luat. Ceva imi spune ca ma va dezamagi pe viitor tot mai mult. Mie imi place sa cred intr-o prietenie sincera, una reala, dar se pare ca el prefera una mai de fatada, una mai de profit, favoritisme, cel mult. Faza e ca individul chiar a inceput sa ma creada gay pentru o asemenea banalitate, iar asta chiar m-a deranjat prea mult si simt ca mi-a insultat inteligenta pe care o mai utiliza cu el. Sincer, daca eram fata-n fata si imi spunea asta cred ca il si pocneam.
Nu ma deranjeaza daca ne-am fi imbratisat in seara aia pana la urma sau nu. Dar simplul fapt ca are mentalitatea asta pentru mine e inadmisibil. Rog anomalia aia de logo TPU sa-si ia prietenul inapoi, cel pe care mi l-a dat. M-a ofticat destul, zic eu. Totodata se vede mereu mai matur decat mine in ultima vreme, desi sunt 4 ani si ceva diferenta intre noi(20-24), cred ca a uitat de unde a plecat prietenia noastra si ce a ajuns si tot pe mine ma acuza de probleme, fiind prea incapabil sa-si vada defectele. Eu acum ma simt bataie de joc pentru el si ifosele lui, desi spune ca eu as fi plin de asa ceva.
I-am tot zis mereu: "You've changed, Bilbo Baggins. You're not the same Hobbit as the one who left the Shire" si mereu l-am pus pe ganduri. Cred ca nici acum nu vede lucrul asta. Da, noi suntem mai nerds, de felul nostru. :P
O ultima intrebare? Sper ca nu par eu subiectiv si tipul care are mereu dreptate, dar parca nu toti indivizii care inainteaza in varsta devin si mai intelepti, ci chiar o iau razna mai rau, si-o iau in cap? :(
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Fără supărare, dar, sincer, nici nu ştiu cine dintre voi doi e mai imatur şi ridicol. Cert este că bârfindu-l pe TPU şi dezvăluind din intimităţi nu demonstrezi că îi eşti prieten şi doar îi dai încă un motiv de a o termina cu tine (de data asta întemeiat).
Răspunde
Punctul tau de vedere este valid numai daca ai avea garantia ca ne-am mai impaca, ceea ce ar aduce intr-adevar o situatie jenanta, ridicola. Dar as fi prevazut si eu asta, stai tu linistita, caci si tare mi-ar fi placut sa scriu repede pe TPU ce prieteni am eu in viata privata la prima neintelegere.
Dar, in urma tuturor postarilor de aici trebuia si tu sa ajungi la concluzia ca este cam imposibil sa se mai intample, iar eu, unul, chiar nu mai vreau fiindca stiu ce ma asteapta inca o data si inca o data si inca o data...
A fost trecutul, unul frumos, cativa ani ne-au ajuns pana la urma. L-am respectat pe omulet, i-am fost prieten, dar nu-i mai sunt acum. Nu inseamna ca trebuie sa-l mai respect si acum dupa ce ma face homo pentru o copilarie, dupa ce in urma cu putin timp ma tot discredita si calomnia in multe alte situatii fiindca s-a hotarat el dintr-o data ca eu am fost un ciudat de cand am devenit prieteni, iar acum s-a desteptat el si considera ca prietenia e altceva in noua lui lume normala, lucruri pe care deja le-am mentionat userilor de dinainte.
Am si eu o limita de toleranta. Asa ca am simtit deplina libertate sa spun tot ce am putut spune, chiar si la cererea mai multor detalii a userilor de dinainte.
Poate sa-si ceara si scuze ulterior daca cumva i se va face dor de mine(desi la cum l-am simtit in ultima vreme dupa mai multe neintelegeri ma cam indoiesc eu), dar n-o sa tin cont fiindca am vazut deja unde poate merge de departe, iar eu m-am ars aiurea in ultima perioada suportandu-l. N-am cum sa-l modelez eu altfel sa fie mai cu scaun la cap. Am facut-o candva totusi. A mers. Ei bine, nu mai merge acum si gata. Asa or fi unii. Dupa ceva timp(o varsta, o perioada) devin mai rigizi/fixati pe ceva anume. Pacat insa ca asa ceva nu e ceea ce as numi eu o formare de personalitate/individualitate sau un caracter puternic, ci o personalitate banala/stearsa si un caracter infect/jegos. Sa-i fie de bine.
Răspunde 
In primul rand, nu cred ca am stat sa citesc tot. Uaau. M-am regasit in ceea ce ai scris tu, eu cu prietena mea. Si ea e genul cu imbratisari si toate cele si eu nu. Ideea e ca eu asa am fost mereu, iar din cate vad prietenul tau s-a schimbat. De ce nu incerci sa afli de ce a facut-o? Poate a trecut printr-o perioada mai nasoala..Incercati sa discutati. Nu poti sa renunti la o prietenie adevarata atat de usor.
Eh, nu e doar de la imbratisari. Pur si simplu devine tot mai obraznic cu mine pe zi ce trece in conversatii, asta ma deranjeaza mai mult in realitate. Asta cu imbratisarile, nu pot sa zic ca eram neaparat eu initiatorul lor mereu sau tineam cel mai mult. Numai ca voiam si eu sa ma rasfat intr-un nou mod, sa-mi amintesc de cand eram copil. Fiindca nah, ma simt mai copil cand imi petrec timpul cu el. Si, ce-i drept, mie imi plac copilariile astea. 
Da, posibil sa se fi schimbat el pe multe planuri si sa nu-mi spuna una alta, e posibil. Dar nu sta de vorba niciodata.
"Dar nu sta de vorba niciodata"- Pai nu ziceati ca sunteti prieteni?
Pai de fiecare data cand il intreb „Ce naiba s-a intamplat cu tine? De ce te-ai schimbat asa?" ce crezi ca raspunde? „Ti se pare." Eu sunt ala nebun mereu. Mai mult, am senzatia ca a prins si o ura silentioasa asa pe mine de la o vreme, pe care o descopar neasteptat de usor in conflicte noi. Nu stiu sincer daca chiar o si fi avand ceva cu mine fiindca neaga orice. Mereu tot eu sunt ala care e dus cu sorcova, iar el ala normal din aceasta societate la fel de normala.
Stai. Stai. De ce ar prinde "o ura silentioasa"? Incearca sa ai o discutie serioasa cu el. Si prietena mea are momente cand ma enerveaza foarte tare, dar ii spun in fata tot. Chiar merita sa rupi o prietenie?
Ei bine, el nu sta sa discute. Faza e ca ne certam si mereu doar pe net. E tare prost cand sta la butoane. Fata-n fata nu ne-am prea certat niciodata, maxim am aruncat asa o gluma mai rautacioasa dar nu ne afecta pe moment cu nimic.
Da! Foarte! Stiu. De-aia nu stiu de ce as mai continua-o, mai ales ca mai mult ma ard. El cand nu interactioneaza fata-n fata e un robotel tembel la taste, atat timp cat nu e el cu problemele lui care-l privesc doar pe el iar eu stau ca prostul sa-l ascult.
N-am de ce sa mai continui cu un omulet care nu stie sa asculte si el la randul lui asa cum l-am ascultat eu la problemele lui si nici nu dormeam noaptea sau ma trezea in toiul noptii. El se crede tot mai matur si curajos de la o vreme, dar nu se vede cat e de copil. A cam prins coarne, asta zic.
Daca tu crezi ca "nu-l mai poti salva", asta e.
Dar de tine ce zici? nu crezi ca te-ai schimbat si tu? poate el a fost asa de la inceput dar nu ti-ai dat seama tu, si incet incet ai inceput sa ai alte idei despre oameni / comportament in general, si acum ti se pare ca s-a schimbat radical
As cam vrea s-o fac, daca as putea sau as sti cum. Nu prea mai am cum. Dar nu cred ca mai merita oricum la cum m-am simtit in ultima perioada din cauza lui, in care ne-am tot certat si impacat la fel de des. Dar aseara a fost atinsa o culme a penibilitatii peste care eu chiar nu pot trece, avand in vedere ca el va tot tacea si va trai in lumea lui normala si dreapta, neconsiderand ca poate a gresit cu ceva o secunda din ultima conversatie avuta.
Dar tu esti sigur ca n-ai gresit?
Nu. Am si mentionat inainte. El e asa mai de curand(1 an de zile), de cand au inceput sa colcaie hormonii in el si sa alerge de la o chizdulica la alta. Pana atunci era un baiat deosebit si imi placea de el. Dupa aia si-a alterat gandirea, comportamentul, aproape cu 200%.
Eu nu m-am schimbat deloc in acest timp in afara de faptul ca i-am tot spus cand se schimba, prin urmare normal ca si atitudinea mea cu el era pe masura, adica nu mai eram nici eu tipul ala super de treaba, ci ala, care in datoria lui de prieten, nu doar te linge in curisor, ci iti mai da si o palma cand meriti, iar el nu intelege asta. Pentru el „prietenasii"(asa ne spune) trebuie sa fie doar niste animale de companie care sa-l linga in fund si sa-i fie aproape, sa-l aprobe oricand, cand de fapt chiar nu merita.
Cu ce anume? Că i-am cerut o îmbrățișare? Și că am tot încercat să-i explic că vorbește aiureli și că este un homofob ciudat? Posibil. Dar dacă asta este greșeala mea, prefer să cred că am luat decizia corectă ca eu să rămân în Narnia.
"de cand au inceput sa colcaie hormonii in el si sa alerge de la o chizdulica la alta" 
. stii tu faza aia cu o fata si un baiat nu poti fii prieten? nu e important daca crezi sau nu, dar mie mereu mi s-a parut adevarata. cum o fata si un baiat nu pot fii prieten asa e si la fete cu fete si baieti cu baieti. toate bune si frumoare pana intra la mijloc o fata / un baiat. oricum din toate comentariile tale am inteles ca ai "indurat" multe de la el si ai fost "loial" dar el nu prea il durea, pe scurt ai fost cam prostovan. cum am zis, pe viitor numai pune asa "suflet" in prietenii ca nu tin. poate gandesti altfel, bravo tie, dar pentru mine asa merg lucrurile.
" Pentru el „prietenasii"(asa ne spune) trebuie sa fie doar niste animale de companie care sa-l linga in fund " iar zic, pentru o persoana intelingeta (cu dume proaste, dar inteligenta ) esti destul de tantalau. nu insult, e doar critica buna
Te inteleg. Dar crezi ca merita sa rupi o prietenie?
Mda, ai putea avea dreptate, partial macar. Nu te contrazic.
. esti dovada vie ca am mai mult decat "partial" dreptate 
. bafta
Normal ca nu imi convine. Dar daca n-am de ales va trebui sa ma descurc. Trece durerea. Daca ne impacam azi, maine, ei bine, sigur poimâine iar ma va calca pe nervi cu neghiobia lui. Eu sunt de regula foarte tolerant, chiar si cu indivizii pe care-i vad ca nu-s prea straluciti la minte din multe puncte de vedere(nu ma vad nici eu un geniu), dar când prostia aia ajunge sa imi jigneasca inteligenta pe care o mai am, cat si emotional te simti ca dracu ce rost are, deci ma enerveaza maxim. L-am apreciat multa vreme, dar vad ce bine ma apreciaza el recent si imi vine greata. Daca ajunge sa ma faca homo pentru o imbratisare e ceva extrem pentru mine.
Dar stati asa. De multe ori imi propunea ca n-ar strica sa-i dau si pupici la despartiri, iar astea nu mai puteau fi considerate chestii homo. E UN CIUDAT care ar trebui sa se vada si sa converseze tot cu ciudati ca el pe care ii vede normali. Sau si mai bine, ca tot e atat de pornit, sa-si gaseasca pe una, jumatatea lui care sa-l completeze si mai bine in ciudatenii, si sa fie ocupat numai cu ea, restul oamenilor sa fie lasati linistiti.
). "De multe ori imi propunea ca n-ar strica sa-i dau si pupici la despartiri"-)
Asta e. Individul are mentalitatea pe care o are. N-am ce sa-i fac daca asa si-a format gândirea in tot acest timp. V-am zis ca are o mentalitate tare rigida. Era mai intelegator inainte. Putea sa-si vada greselile sau sa stie când se poate insela.Nu stiu cine sau ce l-a influentat in halul asta. Acum merge pe principiul: „prostul are mereu doar certitudini, niciodata indoieli sau inteleptul nu spune ce stie, iar prostul nu stie ce spune".
Wow. userul nr 1 al " dumelor" e si el in secret matur. imi dau lacrimile.
revenind. cred ca stii pana acum ca nu-s homofob si restul, chiar nu ma doare deloc de altul, mai ales ce fac in dormitor dar la faza "Bun, chatuiam noi ce chatuiam, la un moment dat ii spun eu asa: „bah, deci la hotel vii si ma tii in brate asa pana ma ia somnul ," mi-a bufnit apa pe nas. mai mult de ras. sa stii ca am 2 frati, si in toata viata mea m-am imbratisat cu ei doar cand ii vedeam dupa ani de zile, dar in rest, nu. nu ca o faceam intentionat, doar ca mi se pare lucru ciudat. stiu acum ce zici, uite al idiot ca ala. nu pot zice ca in situatia voastra e la fel, eu nu am prieteni, nu am mai avut de la 14 ani, plus ca, o prietenie asa de mare ca a voastra nu am avut in viata mea cu nimeni, deci nu pot spune ca te-as fi imbratiast sau nu, dar asa cand citesti, cu siguranta pare ciudat. as intreba daca i-ai spus ca esti hetero (ca el incepea sa creada ca esti gay ) dar ai zis ca sunteti prieteni de mult, deci se subintelege ca va stiaiti destul de mult ca sa se stie chestiile astea.
cat despre faza sa ramai sau nu prieten cu el. as zice sa nu (treaba ta ce alegi) dar cuiva care ii e rusine cu mine, cu siguranta nu as vrea sa am de aface cu el. zilele trecute am avut o intrebare cu niste fete care ma faceau misogin. si cum am zis nu am prieteni dar am un amic la munca, si chiar eram eram atent si la el cand vorbeam cu fetele astea pentru ca atrageam atentie in jur si na eram curis daca fuge ca poate ii e rusine sau nu cu mine, dar a fost de treaba si a ramas. deci ce pot sa zic, nu prea ai ce castiga din "prietenia" voastra.
Stiu ca in general baietii discutand intre ei si auzind asemenea chestii sigur se gandesc mereu la partea sexuala, dar de la el aveam totusi pretentii FIINDCA DOAR NE CUNOASTEM. De parca trebuia sa-i si spuna cuiva ce faceam noi...si de parca faceam si ceva iesit din comun. Mi-ar fi placut si mie un moment acolo mai intens de afectiune. Eu tin sau tineam foarte mult la el. E evident ca nu ii propui asta oricarui prieten, ci celui mai bun prieten, care e unul de suflet. Nu ceream cine stie ce. Mai ciudat era sa o fi facut spontan la fata locului si sa-i fi vazut reactia. Asa mai bine ca i-am zis din timp sa stiu ce gandeste.
Oricum m-a dezamagit gandirea lui. Intr-adevar, eram destul de apropiati, mereu i-am fost alaturi cand avea momente dificile, atat in realitate, cat si pe chat, pe net. La orice ora 24/24, oriunde, chiar si la serviciu mai stateam pe furis sa-i raspund, desi colcaiau task-urile pe mine. Mereu l-am respectat, chiar daca ce-i drept eu sunt si teribil de arogant si mistocar intr-o buna masura si cumva il mai intepam, dar sper sa realizeze intr-o zi ca de fapt chiar i-am fost prieten.
" Mai ciudat era sa o fi facut spontan la fata locului si sa-i fi vazut reactia. Asa mai bine ca i-am zis din timp sa stiu ce gandeste. " cred ca iti luai o scatoalca .
"Oricum m-a dezamagit gandirea lui. Intr-adevar, eram destul de apropiati," interesant. ce pot zice. si eu am vorbit cu cineva de aici 3 luni, zi de zi, cred ca cel putin 4 ore pe zi. dar ce ati avut voi e minune, avand in vedere ca v-ati scunosct online. ce pot zice. naspa de tine. dar asta e cand pui lucrurile la suflet asa mult. iei teapa. invatatura pentru alta data
De-aia i-am zis dinainte. Oricum noi ne-am mai imbratisat de multe ori. Deci nu era ceva "outrageous". Eu voiam o imbratisare din aia materna/fraterna inainte sa adorm, ce mare lucru!? Nu mi se pare ceva absurd. Acolo un minut. Plus ca noi eram si asa mai copii la cum ne purtam/interactionam, deci nu era gen o scena din aia de preludiu dintr-un film cu gay, ce dracu. 
Pana la urma, daca nu voia, nu voia, nu era crucial sa se intample, atat ca m-au deranjat enorm reactiile/vorbele.
Mi se pare ca esti mult mai sensibil decat lasi sa se vada. cum am zis, "imbratiasare fraterna" cum zici tu, nu aveam eu cu fratii mei, si na, avem acelasi sange. daramite cu altul, dar na, de aia sunt oameni si oameni. caractere diferite.
acum ce faci? cauti altul, sau o lasi balta?
Nu stiu. Exista viata in continuare. Interactionez cu destula lume. Dar nu toti iti pot fi si prieteni, chiar apropiati sau compatibili cu tine. Asta e.
Eu in general ma atasez foarte mult de oameni. 
Chiar o fac daca cumva vad ca merita si eu ma simt mai bine facand asta. Cand vad ca de fapt mai rau ma ard, incerc sa evit omul.
Oricum, nu doar din cauza aia m-am suparat, faza cu imbratisarea, aia doar a umplut paharul. E ceva acumulat de la mai multe vorbe uluitoare pe care mi le-a tot dat si am tot incercat sa trec asa cu sila peste.
" Interactionez cu destula lume. Dar nu toti iti pot fi si prieteni," interesant. pai atunci la ce mai vorbesti cu ei? chiar asa singur te simti sau ce? nu fac misto, daca asa pare, dar e ciudat.
Nu inteleg de ce tu citesti oblic raspunsurile si nu pana la capat ca sa intelegi tot sensul.
Scoate homalaul latent la lumina si nu te mai minti singur. Prietenia dintre doi barbati e sfanta tocmai pentru ca nu implica gesturi de afectiune de acest gen, atingeri, tineri de mana si ce alte poponareli mai ai tu in cap. Nu am simtit in viata mea nevoia sa-mi tin un prieten in brate desi pun mai mult accent pe prieteniile cu baieti decat pe relatiile cu fete. O prietenie e o relatie platonica in care oferi fara sa ai neaparat ceva de castigat, o relatie de iubire nu va fi niciodatata atat de pura. Dar sa ne intoarcem la tine, mai bine zis, sa nu ne intoarcem la tine pentru ca esti dubios de periculos!
Ti-as putea scrie o carte despre lucrurile care nu au fost ok in prietenia voastra. Tu il judeci pe el dar fara sa tii cont de atitudinea ta fata de el. Pentru un individ normal (si el are dreptate aici) apucaturile tale sunt greu de acceptat, tu nu prea pari sa intelegi asta. De asemenea, tu nu prea ai habar pe ce lume traiesti, desi spui ca deja ai o varsta la care prestezi intr-un loc de munca. Semnalele pe care tu le-ai emis si atitudinea ta fata de el l-au indepartat si l-au transformat intr-un individ defensiv. Faptul ca tu ii ceri sa nu se schimbe si ca ii aduci reprosuri cand vezi ca evolueaza, din nou, nu iti va aduce premiul de cel mai bun prieten al anului. Faptul ca alearga dupa fete la varsta lui e din nou perfect normal. Intr-adevar, poate ar trebui sa puna prietenia pe primul loc dar daca nu face asta nu inseamna ca s-a schimbat ci doar ca l-ai judecat tu gresit in prima faza.
Ma, eu nu te judec, daca iti place sa te ciufulesti in dos e alegerea ta. Dar preferintele tale sexuale nu ar trebui sa-ti incetoseze si perspectiva asupra lumii. Nerd nu ar trebui sa fie egal cu semi-retard. Prietenul tau s-a maturizat, tu nu, cam asa sta treaba. Nu e nimic in neregula cu asta, daca esti ok asa, nici macar nu ai de ce sa te schimbi vreodata. Dar trebuie sa intelegi ca exista perspective diferite asupra vietii si ar trebui sa iti dai silinta sa le intelegi inainte de a le judeca. Atitudinea ta este infantila, te porti ca un copil suparat pe propria jucarie.
In sfarsit asteptam un astfel de raspuns bolnav de retard.
Mai ales de la unul dintre userii care vor sa se ateste constant printre cei mai limpezi in gandire de pe site si care analizeaza ce vor doar pe de-a-ndoaselea, crezand ca ei cunosc la perfectie toate tiparele sociale. Mai ca ai zice ca trollezi uneori si doar testezi individul caruia i te adresezi. Dar cu mine nu merge asa, krakilla. Du-te si incearca cu altii pe site, fiindca eu-s user cu greutate aici de multi ani de zile, chiar daca nu ma cunosti, fiindca oricum tu nu cunosti prea multe, dupa cum se vede si-n rationamentul tau in privinta mea.
Ti-am vazut n-spe postari pe TPU si stiu cum gandesti. Niciodata nu ti-am aprobat gandirea haotica/neconventionala si nu doar eu.
Este nasol daca tu din toata pledoaria aia de pana acum ai priceput ca eu eram suparat pe el fiindca a refuzat acel gest si ca eu sunt suspect fiindca il descriu cam nasol cand alearga el dupa sexul opus. Il descriu astfel fiindca e un tembel care face numai alegeri slabe si grabite si se arde rau la mana. Si cand nici nu-i merge nici nu e de mirat pentru mine. Iar eu am fost mereu acolo ca sa-l consolez din punctul asta de vedere, chiar daca uneori il si intepam prin ironii, arogante, glume rautacioase, ceea ce nu spun ca era de laudat la mine, dar stiu ca nu puteam fi mereu agreabil pentru el astfel. Sunt constient de asta. Dar curios e faptul ca venea si-mi multumea mai tarziu, devenea recunoscator, chiar daca pentru prea putin timp fiindca ziua urmatoare o lua de la capat si iar ma freca la icre. Altfel spus, stiu ca pare bizar pentru oricine nu ma cunoaste direct mai ales. Faza e ca eu sunt un nesuferit care are mereu dreptate in relationarea apropiata cu oricine. Uite asa. Si da, sunt nesuferit. N-am ce face.
Sunt suparat pe el pentru ca e tot mai prostanac, mai pe sleau. Inainte era mai inteligent si mai ascultator. Acum de ce nu mai e? Poate mai ai tu vreun raspuns socant si in privinta asta, in afara de a spune ca mi s-a maturizat jucaria preferata si eu nu. Mori ma!
Are dreptate NOname, oricat de mult nu ma mai sufera ea de ceva vreme pe site. E naspa sa vii sa iti arunci detalii private si sa vina unul sa zica nasoale si sa te plictiseasca mai rau, mai ales ca pur si simplu deja nu prea-mi mai arde de fostul „prietenash".
Hai sa-ti explic totusi si tie degeaba, krakilla.
„prietenashul" m-a tot suparat constant, si nu de la imbratisari lipsa, bai om care ai scos ganduri fix pe acolo pe unde scoti curcubee in avatarul de pe TPU! Nu m-a suparat doar gandirea lui homofoba care te caracterizeaza totodata si pe tine. Ca ma imbratisa sau nu n-avea relevanta. Nu ardeam eu dupa asta. Faptul ca a putut sa aiba atata sloboz la gura si sa ma desconsidere pe mine asa fara nicio nerusinare, uitand cine am fost pentru el atatia ani, asta este lucrul care m-a dezamagit complet, neputand sa merg mai departe. Si nu-ti doresc nici tie sau oricui altcuiva un prieten atat de neprieten si sa-ti pui prea multa incredere in el. Mai bine fara.
N-are rost sa te contrazic in continuare in orice alt punct scris de tine fiindca e futil si prea exagerat din partea mea si apoi ai gasi motiv din asta sa ma ataci din nou.
Da, oricum, eu sunt ok cu asta. Pentru tine sunt homalau. Nu ma deranjeaza parerea ta, fiindca e oricum irelevanta din moment ce nu mananci tu cu mine la masa, nu lucrezi tu cu mine zilnic, nu stii tu la ce filme de adulti ma uit eu si tot asa. E judecata/presupunerea ta care iti denota inteligenta pana la urma, care pe mine nu ma afecteaza. Insa cand un prieten care ma cunostea(asa credeam macar) si la care am tinut reciproc(aparent) imi zice asa ceva atunci da, atunci doare. De-aia am decis sa-l las in lumea lui, eu in a mea.
Ma, lucrurile stau mult mai simplu, doar ca tu nu esti inca pregatit sa le accepti.
In privinta prietenului tau exista doar doua alternative: a) L-ai judecat gresit de la inceput, dupa cum deja am spus si cred in continuare ca s-a intamplat b) Chiar s-a schimbat dar a facut-o natural. E normal sa nu-i mai placa aceleasi lucruri, sa-i displaca altele care il bucurau in trecut si sa-i placa unele cu totul noi. Iar daca asa stau lucrurile nu ar trebui sa fii suparat. El nu iti apartine, d-asta l-am si numit jucaria ta.
Tu, odata cu rolul de mentor, ti-ai insusit si alt rol. Cu cat il tineai mai mult in jurul tau, cu atat mai mult incercai sa-l domini, ca si cum ai avea drepturi asupra lui. Nu stiu cat de constient ai facut asta dar din modul in care vorbesti despre el te asigur ca si asta s-a intamplat. "Glumele" si "intepaturile" asta insemnau de fapt, incercai sa-ti impui superioritatea prin astfel de lucruri. Mici umilinte menite sa-l puna la locul lui pe care le puneai in aplicare, constient sau nu! Pun pariu ca ti-a si spus ca unele il dor si tot ai continuat, pentru ca tentatia era prea mare...
Inca o chestie ingrijoratoare este ca tu te asteptai la recunostinta. O fapta buna facuta pentru propriul orgoliu nu este mai mult decat un act egoist. Daca tu te asteptai la asta de la el inseamna ca pentru asta ai facut ce ai facut. Nu ajuti oamenii ca sa primesti ceva in schimb, EventLogger, ar cam contrazice scopul.
Uite ce cred eu: pretenashu' tau a fost prostalau de mic. Bunul simt pe care l-ai interpretat tu atunci era, in realitate, nesiguranta. El nu era retras pentru ca avea un set de valori ci doar pentru ca se temea sa nu dea gres. Iar tu ai fost incantat ca in sfarsit ai gasit pe cineva care sa te admire si pentru care sa servesti ca si exemplu, motiv pentru care ai ales sa ignori anumite lucruri. Acum, puiul s-a facut mare, nesiguranta lasa loc tupeului si omida isi da arama pe fata. Nu peste mult timp te va si corecta fizic, intr-una dintre certurile voastre amoroase, daca o mai tii asa. El vede lucrurile cu totul altfel, cel mai probabil e ca va inselati amandoi, din moment ce sunteti implicati intr-o situatie pe care o puteti privi doar subiectiv. Nu incerc sa-i iau apararea ciufulitului, ci incerc sa te acuz pe tine ca nu ai fost destul de atent, in caz ca nu ma fac destul de bine inteles. Multumeste-i ca ti-a fost odata prieten si mergi mai departe, sunt atatia oameni care stau la coada asteptand sa te dezamageasca in viata asta, Froddo!
Cat despre faptul ca am pareri de retard, sunt haotic, ca ma cred buricul pamantului si ca ma dau mare scula-n bascula, nimic mai adevarat! Pana la ultimul cuvant! Bine, nu chiar, mai putin cand ai spus ca ma insel, ca sa fie clar, eu am intotdeauna dreptate! A da, vreau sa mentionez ca scot curcubee pe dos si in realitate! Suna homosexual dar, sa fim sinceri, tu lasi mult mai mult impresia asta...
Esti dosniacul meu preferat de pe TPU! Am mai cunoscut vreo doi dar erau prea feminini. Tu trebuie sa inveti doar sa-ti controlezi micile iesiri, sa nu mai confuzi lumea din capul tau cu cea reala, sa nu mai ai asteptari de la oameni si ca exista o granita invizibila intre dubios si prietenos. Invata cele de mai sus si lumea te va confunda cu un om normal! Ma bucur ca nu te-a jignit faptul ca am insinuat ca ai fi homalau, nici nu ar avea de ce. Nu judec oamenii dupa cantitatea de materie pe care si-o pot vari in fund. Altele sunt lucrurile care ma intereseaza la oameni, indiferent de rasa, cultura sau preferinte sexuale. Si de ce te-ar deranja ceva din cele de mai sus? Pana la urma sunt doar niste arogante, ironii sau glume rautacioase. Nu e ca si cum ti le-ar fi facut cel mai bun prieten, omul care pe de-o parte iti ghideaza viata si pe cealalta te umileste.
Ma poti injura cat vrei dar, pentru numele lui dumnezeu, las-o mai usor cu emoticonurile!
)))))))))))))))))))
As mai continua dar si pe mine ma irita daca folosesc prea multe.
Uite, sa stii ca raspunsul asta pe care l-ai dat a fost mult mai bun, in sensul ca ti-ai dat ALTFEL silinta sa formulezi un raspuns. Adica ma refer si acolo unde ma invinuiesti si sunt de acord, asa este. Normal ca m-a luat valul la inceput cu el iar apoi a devenit cine era de fapt si nu era inca destul de curajos sa se arate, iar asta pe mine m-a intristat tot mai mult, desi stiam de la inceput ca nu pot avea prea multe pretentii de la el, mi-a fost mereu teama sa-l pierd asa din cauza asta, a multor neintelegeri. M-am amagit singur. Mi-am pus prea multa incredere in el. Asta e, mi-am luat-o! Lectie pe viata sa fiu mai precaut si mai bine ceva mai distant cu restul indivizilor si chiar si individelor(ca am avut probleme si cu sexul feminin). Pana la urma, asa e cu oamenii daca-ti pui increderea. The more you care the more you have to lose... daca nu esti precaut/atent.
In fine, mersi si pentru atentia ta!
Voi merge mai departe.
"un prieten atat de neprieten si sa-ti pui prea multa incredere in el. Mai bine fara. " 
sunt atat de mandru, copilasul meu bataut in cap s-a maturizat. Da-ti 2 palme ca meriti
Bun, consider ca s-a incheiat postarea de aici. Am primit opinii relevante in cea mai mare parte, chiar si din partea acelei don'soare care nu prea ma mai inghite si abia asteapta sa ma atace intr-o savana. She-Who-Must-Not-Be-Named, desigur.
Acum vreau sa fac clara o situatie. Si anume fix ceea ce atrage atentia cel mai mult la acesta postare. Acea imbratisare propriu-zisa(stand intinsi pe pat). Deoarece la prima vedere pare ceva gay pentru majoritatea sexului masculin stand de vorba la o samanta, la o berica si s.a.m.d la cum e lumea in ziua de azi => e timpul sa fac lumina in privinta acelui gest si de ce as fi vrut eu asa ceva? Macar ceream un b l o w j o b. Numai cu atat ma multumeam?
Faza e ca eu il simteam din timp mai rece fata de mine, mai amenintator in ceea ce privestea stabilitatea prieteniei noastre. Simteam o nesiguranta, anume ca va veni un moment in care nu ne vom mai intelege efectiv dupa oricate impacari(nu vom mai coincide deloc), desi recunosc ca nu ma asteptam sa fie asa simplu si rapid. Ce-i drept, nu speram la asta.
Dar acesta este diagnosticul acelei relatii de prietenie, ca s-o dau putin in House MD.
Stiti ca atunci cand un copil e tinut de maica-sa in brate cand e mic, e ceva ce se regaseste relativ asemanator in randul animalelor. Este o imbratisare cumva protectiva. Iar eu voiam sa stiu cat de mult conta pentru el ca eram impreuna intr-o vacanta, fiindca mereu imi zicea, ce mai conteaza ca nu facem asta sau pe ailalta, conteaza ca suntem amandoi acolo sau ceva de genul, iar eu mereu cadeam in capcana asta. Iar daca cumva primeam acea imbratisare aveam o siguranta ca ma pot baza pe el, pot avea incredere oricand si oricata e nevoie, in sensul ca eu chiar contez in viata lui si ma vede ca pe un frate. Era o chestie pur psihologica pentru mine. Voiam un confort psihic ca imi e prieten asa cum pot concepe eu prietenia de sincera(cu toate ca nu trebuie).
Ei bine, am aflat adevarul. Tipul e ca si caracter+mentalitate un baietas mediocru cu destule prejudecati si tot ce face e doar de fatada, nu cumva sa rada cineva de el si sa para fraier, sa para un nimeni(lucru pe care mi l-a zis in alte circumstante si uneori obtineam si eu asta cu el involuntar cand faceam misto de el si gagicutele lui care nu puteau deveni gagicute).
Nu pot sa zic ca e o creatura penala. Nu indraznesc chiar asa sa-l desconsider total. Are si parti bune. A avut. Dar nu mai coincide deloc cu mine. Nici eu n-am fost cel mai bun prieten pentru el, ce-i drept. Recunosc ca l-am mai necajit in unele momente in care se astepta sa-l pup in frunte si sa-i treaca...sau cam asa ceva.
In orice caz, ii doresc tot binele din lume. E un copil bun si merita sa fie fericit(ii zic copil si la 20 de ani, fiindca mereu l-am vazut ca pe cineva pe care il educ constant, iar cand l-am cunoscut prima data oricum era copil de-a binelea), in ciuda diferentelor sesizabile de mentalitate intre noi. Asta e. Nothing lasts forever. O sa incerc sa-mi aduc aminte pe viitor de el numai in momentele bune. E cel mai bine asa. Nu are rost sa port vreo ranchiuna.
P.S. Imi cer scuze pentru repetitia "faza e, faza e". Abia acum am observat recitindu-mi raspunsurile.
Eu zic sa mai eviti individele o perioada. Barbatii sunt animale simple si previzibile pentru ca, de cele mai multe ori, urmeaza un fir logic. La domnisoare treaba sta infinit mai complicat, in momentul in care te astepti la claritate si logica, esti mancat. Daca barbatii analizeaza o situatie si apoi adobta o anumita atitudine fata de ea, femeile doar simt ceva fata de o anumita situatie si tot exercitiul lor logic functioneaza anapoda pentru ca e menit doar sa le intareasca parerea (senzatia) deja creata. Analiza lor nu e menita sa dezvaluie noi puncte de vedere, e menita doar sa le asigure ca fac alegerea corecta, analiza fiind automotivare si nu analiza in adevaratul sens. Motiv pentru care majoritatea femeilor se vor considera perfect indreptatite sa faca anumite alegeri, oricat de stupide ar parea acestea pentru o persoana normala.
Daca luam in considerare si felul tau de a fi, tu vei fi victima in orice relatie. Esti genul de om precaut la inceput dar, abordat corect, pregatit sa ofere totul intr-o relatie. Iar daca femeile sunt exceptionale la ceva, aceste lucruri sunt manipularea si razboiul psihologic. Daca pe tine te-a "pacalit" (te-ai pacalit singur dar la fel va sta situatia si in cazul despre care vorbesc) un pustan, o femeie isteata te va eviscera. Evident, asta daca nu vei gasi o fata cu capul pe umeri si cu adevarate calitati feminine. Dar sa fim sinceri, aceste fete sunt raritati si deja suntem o gramada care ne batem pentru ele.
E foarte bine ca esti constient ca aceasta relatie a insemnat atat de mult pentru tine din cauza ca esti instabil emotional. E foarte important sa stii asta pentru ca altfel risti sa oferi alte conotatii relatiei, sa tragi concluziile gresite si, prin urmare, sa alegi si o abordare gresita. Desi tu l-ai ajutat pe respectiv sa scoata capul in lume, stii foarte bine ca aveai la fel de multa nevoie de el cat avea si el de tine. Asa ca, desi la suprafata lucrurile par sa stea invers, e posibil ca el sa te fi ajutat mai mult pe tine doar prin simpla prezenta, pentru a umple un gol. Sunt sigur ca intelegi foarte bine ce spun acum.
Iar pentru faza cu imbratisarea, te scuzi prea mult, incepi sa dai de banuit. Daca o tii tot asa, chiar voi ajunge sa cred ca te-ai dat cu aia drepti...
Mai zic ca il judeci prea aspru. Nu tu detii secretele universului, mentalitatea lui mediocra poate fi mai buna decat a ta in anumite privinte. Un singur om e in masura sa judece pe toata lumea si acela sunt eu! Nu e mediocru doar pentru ca nu vede lucrurile ca si tine si pentru ca nu are aceleasi valori (nu zic nici ca n-ar fi, dar abordarea ta e gresita, il numesti mediocru doar pentru ca nu vede lucrurile ca si tine iar asta nu e corect). Prietenia asta inseamna, sa-l accepti asa cum e. Poate si el te-ar fi acceptat pe tine daca ai fi ales sa-ti mai corectezi comportamentul din cand in cand. Mai putine glume usturatoare, mai putine gesturi de tandrete care pe el il scot din zona de confort, etc. De exemplu, imbratisarile tandre dintre barbati nu sunt gay daca in acel moment cei doi au alcolemia de peste 0.5, e un fapt acceptat la nivel planetar.
Ma opresc inainte sa devin prea dubios, nu as vrea sa ma confunzi cu un prieten, doar pentru a te dezamagii mai tarziu. Vezi ca solutia nu e sa nu te mai apropii de oameni, ci dimpotriva. Dezamagirile te intaresc si ai cel mai mult de invatat din ele, nu aborda relatiile cu teama de a fi ranit pentru ca vei pierde inainte de a incepe.
Nu-l numesc mediocru pentru ca nu vede aceleasi lucruri ca si mine, asta e ceva ridicol la modul general, iar tu ma acuzi de asta doar pentru ca nu ne cunosti bine pe niciunul, neavand cum, logic.
Daca l-ai cunoaste si tu pe sfert din cum il cunosc eu nu te-ai mai indoi. Imi pare rau, dar nu pot reda un film pe TPU. Poti fi sceptic in toata prezentarea mea, alegerea ta, fiindca te consideri expert in tipare sociale. Dar nu inseamna ca e alegerea optima/corecta. Plus ca deja am mentionat de cand am pus intrebarea. Am zis din start: am stiut ca tipul e mai limitat pe unele planuri chiar importante pentru mine, dar de dragul prieteniei(vorba ta: de a umple un gol social, fiindca nu gasisem totusi pe nimeni altcineva la fel de bun ca el cu tot ce-i lipsea) am zis sa continui fiindca pana la urma e greu sa gasesti persoanele perfecte pentru tine, n-ai cum sa agreezi 100% pe cineva. Nici pe mine insumi nu ma agreez in halul asta, iti dai seama.
Numai ca in ultima vreme el a inceput sa se dea pe cealalta patura sociala, aceea comuna pe care o stim cu totii, aceea deloc deosebita. Si a inceput sa ma acuze pe mine ca-s ciudat si imatur, ceea ce m-a deranjat mult, fiindca e nasol dupa ani de zile sa iti spuna asa ceva, cand pana acum recent te considera fix invers, timp in care se stia si el tot un "ciudat" si ne simteam bine impreuna asa cum eram. Vazandu-l astfel mai ales de la inceputul acestui an am tot avut neintelegeri peste neintelegeri cu el.
Man, cu imbratisarea exagerezi tu si nici nu cred ca ai inteles bine. Nu era o imbratisare reciproca. Mai ales, nu era una tandra. Nu ne luam amandoi in brate. Era din aia gen stateam cu spatele, doar el trebuia sa ma ia in brate putin, inainte sa ma ia somnul pe mine. Paturile oricum erau separate in camera. Ce e asa ciudat? Caci la fel de ciudata poate parea o imbratisare normala si reciproca stand in picioare, o imbratisare la o intalnire/despartire, pe care chiar o vezi pretutindeni. Nici macar nu era o imbratisare care sa ma fi bagat in extaz. De-aia am mai bagat si lamurirea aia. Speram totusi sa se inteleaga sensul fiindca mai ales tu ai interpretat cum ai avut chef. Era doar o imbratisare din respect, una protectiva, de fraternitate. Nu e ceva imposibil si nici nu vad de ce orice om care gandeste sanatos ar vedea asa ceva ca un gest gay. Si stai ca-ti mai zic niste mici chestii in privat, fiindca-s prea neadecvate ca sa le mentionez public pe site si s-ar putea sa te mire putin si sa-ti intoarca gandirea la 180 de grade.
Nu stiu cum dracu am reusit sa citesc pana la sfarsit, cum am intrat pe postul tau aveam vezica plina.
dar era ocupat la baie, ce era sa fac...
da, este intr-adevar o problema ce ai scris tu aici, este pacat sa dai de cineva cu care ai o chimie foarte buna, poate cea mai buna pe care ai avut-o vreodata, dar depinde si cat de multe inghiti tu de la o asemenea persoana.
stiu cum e sa pierzi o persoana/persoane cu care ai o chimie foarte buna.
dar oamenii vin si se duc.
eu sunt mai dintr-o bucata, si nu trec peste orice rahat.
ne-ai cerut parerea, daca mai merita sa mai continui prietenia cu el, eu una incet incet l-as lasa, sau, as avea o discutie serioasa pe tema asta.
poate ca are niste probleme personale, din cate ai zis, e cam tensionat, dar asta nu-i da dreptul sa se descarce pe ceilalti.
nu as tolera basini de genul si o atitudine d-asta nasoala fata de mine.
pentru mine conteaza mult ca un prieten sa gandeasca ca mine, sa fie deschis, si sa nu fie cu altii diferit fata de cum e cu mine, sa nu fie prefacut si sa ramana asa cum il stiu eu.
urasc chestiile de fatada.
deci dupa mine, daca si dupa o discutie serioasa cu el nu rezolv nimic, si chiar simt ca s-a schimbat complet in rau, si nu mai mai simt in largul meu cu el, adios muchacho.
btw, intelepciunea nu are legatura cu varsta...depinde de gandirea si de caracterul fiecaruia.
prieteni foarte buni rar gasesti, voi ati avut totusi momente frumoase si amintiri misto, deci macar a contat experienta, si cand te uiti in urma, macar sa-ti aduci aminte cu placere.
nu e bine sa te gandesti ca totul dureaza o vesnicie, desi asta ne place sa credem.
ceva adevarat, real, sincer, durabil va ramane, care nu, pleaca.
poate am deviat nitel, dar it's my thing, I can't help it.
Mersi mult pentru raspuns! Apreciez atentia.
Faza e ca intr-adevar n-o sa mai gasesc usor un individ ca el cu care sa ma inteleg super bine, poate cel mai bine. Am avut impreuna multe momente bune, frumoase.
Si totodata faza e ca nu se poate o discutie serioasa cu el mai deloc in ultima vreme. Nu e capabil de asa ceva, iar daca-i zici ceva, intotdeauna neaga, niciodata nu recunoaste nimic, ma acuza doar pe mine de probleme. Parca a turbat. Regreseaza, in loc sa devina mai intelept cu varsta, dar intr-adevar, n-are legatura cu varsta.
"Faza e ca intr-adevar n-o sa mai gasesc usor un individ ca el cu care sa ma inteleg super bine, poate cel mai bine."
in momente de genul, de dezamagiri, exact asa ma gandesc si eu...de aia e greu sa fii miserupist.
pentru ca rar dai de o persoana in felul ala, cum cauti tu si il si gasesti, cand ai standarde mari cand e vorba de oameni, cand esti constient ca si tu stay out of the crowd, in sensul bun ma refer.
de aia nu stiu ce sa zic, pentru ca stiu cum e sa patesti asa.
toti trecem prin d-astea, nu scapa nimeni.
tot ce pot sa zic, asa, din experienta, e ca in timp, vor mai aparea oameni...
e greu de crezut, pentru ca te gandesti ca e imposibil sa mai dai peste o persoana ca el/ea, dar timpul va mai vindeca si nu vei sti niciodata de unde mai rasare iepurele.
turn into a effin cold stone, in timp, vei fi ranit din ce in ce mai putin si mai rar
nu stiu de ce, dar am simtit ca l-ai cunoscut pe site-ul asta nenorocit ), ma gandeam ce ar fi sa zica si el ca l-a cunoscut aici? si hop, "anomalia de logo", baa ej nebun?
Da, ai zis la inceput ca l-ai cunoscut pe site, dar am sarit peste partea aia cu "l-am cunoscut aici pe TPU", abia cand am ajuns la änomalia de logo" mi-am dat seama.
Pai da, chiar asa, nu stiu cum TPU strange in mare parte oameni cu anumite ciudatenii. Cred ca daca imi mai fac prieteni buni pe viitor o sa incerc sa evit TPU. Desi stiu ca au fost destui care si-au legat prietenii bune pe aici in realitate.
Si da, e aiurea stiu, fetele au voie sa se tina de mana, nu sunt vazute prost, dar cand 2 amici foarte buni se imbratiseaza, ca na, intr-o prietenie e si iubire, tii la el, he's your homie...incep discutii d-astea homofobice.
nu-i asa ca in momente d-astea ti-ai dori sa fii fata?
Nu stiu. Nu-l credeam asa homofob. N-avem ce face intr-o situatie ca asta. Sexul ni se da la nastere.
Asta e mentalitatea lui. Dar, sincer, ma simt teribil de ranit. Simt ca parca un orc ar fi infipt o sabie in mine, asa prost m-am simtit aseara la remarcile alea.
Ultimele replici intre noi:
el: "ramai in Narnia ta"
eu: "bine ma, asa o sa fac".
Orgoliosii mi se par cute in general, pe mine oricum ma atrag certurile, si nu doar iubirile cu nabadai, ci si prieteniile.
dar prieteniile cu nabadai merg la baieti, nu prea la fete, fetele sunt rautacioase, dusmance, de aia nu e ok sa te imprietenesti cu ele.
cum ai zis si tu, va impacati repede pe la inceputuri, si e bine ca in astfel de situatii sunteti 2 persoane care nu tin dusmanie.
dar uite ca, din pacate, chiar si baietii se transforma in niste bytch ordinare.
depinde acum de cum abordati problema asta prezenta, ca noi nu avem de unde sa stim daca amicul ala al tau o sa-si bage mintile in cap.
Apropo de fatada, e obsedat si de FB. Eu n-am FB normal, nu pun poze cu mine. Ma tot bate la cap permanent sa avem poze puse pe FB de la fiecare intalnire din orice loc, ca cica sunt un mister in lumea lui de FB, si devin si eu cunoscut real doar in FB-ul lui. 
Poate el face parte din generatia asta a celor carora le place sa afiseze toata viata privata public la vazul tuturor, ca sigur intereseaza pe toata lumea. Ei bine, eu nu-s asa.
Eu una am dat peste persoane ca lumea cu care aveam ce sa vorbesc, aveam chimia aia, si nici unul nu avea FB...nu erau naspeti sau ceva, ca asta se mai intelege, ca vezi duamne, iti e rusine cu moaca ta si de aia nu iti pui poze acolo sau nu ai FB.
nu zic acum de el ca e un om neinteresant si plcitisitor, sunt exceptii normal, doar ca, cu majoritatea astora care nu au FB si cu care am vorbit, nu m-am plictisit niciodata si erau mai inteligenti decat restul, care traiau pe FB si orice faceau, pozau sa vada lumea, ba iesirI, ba mese gatite de ei, ba sa arate lumii ce semn de intrebare maro au facut in toaleta.
oricum, lasi partea cu FB-ul, ca nu e un criteriu de inteligenta, e vb de cum iti impui tu sa treci peste, avand in vedere ca te atasezi repede de oameni.
dar cum ziceam, e normal sa te atasezi repede cand dai de cineva ca tine.
vezi ce se intampla, cum ziceam, poate ii vin mintile la cap, daca tu nu reusesti sa i le bagi.
-
anonim_4396 întreabă:
6 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
