Tu cat timp acorzi copiilor tai?
O poveste emotionanta circula in aceste zile pe internet. Aviz parintilor ocupati si celor care, cu greu isi gasesc timp sa citeasca o poveste, sa se joace cu masinutele sau sa faca de mancare papusilor. Copiii nostri au nevoie de noi!

Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul isi priveste tatal si il intreaba:
- Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde:
- Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu ma mai deranja, te rog!
Copilul insista:
- Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!
Reactia tatalui fu la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:
- Cinci dolari.
Atunci copilul il intreaba:
- Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog?
La aceasta intrebare, tatal se supara si cu multa bruschete ii spune:
- Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa dormi! Si sa nu ma mai deranjezi… baiat profitor!…
Putin mai tarziu, stand ingandurat in fata televizorului, tatal reflecta putin la discutia cu baiatul sau. Se simte putin vinovat si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face mustrari de constiinta ca l-a repezit. Se ridica si pleaca spre camera copilului, deschide usa usor, baga capul si vede ca cel mic inca nu a adormit. Intra in camera si il intreaba cu voce scazuta:
- Dormi, fiule?
- Nu, tata…
- Uite, fiule, ai aici cei doi dolari pe care i-ai cerut…
Baiatul intinse manutele si lua banii si, luminandu-se la fata, spuse:
- Multumesc, taticule!
Si bagand manuta sub pernuta mai scose trei dolari. Si ii spuse tatalui sau:
- Taticule, acum sunt fericit… am deja cinci dolari.
- Bine, fiule. Acum, spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani? il intreba tatal curios.
Copilul raspunse, cu ochii stralucitori:
- Taticule, ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?

Copiii mei sunt mari deja. Oricum,eu le-am oferit multa dragoste,chiar daca munceam foarte mult, ei asteptau cu multa nerabdare sa vina mama de la serviciu si sa le aduca ceva bun.Iar seara, inainte de culcare imi faceam timp ca sa le citesc povesti.Acum am un moment de,,respiro,,pana o sa imi dea Dumnezeu nepotei,pe care doresc sa ii cresc si sa ma ingrijesc de ei cu multa dragoste, daca Dumnezeu imi va da sanatate. Daca esti organizat si stii sa iti chivernisesti bine timpul, gasesti timp pentru toate.

Asa este.Cel mai mic are 18 ani, si cand vine de la scoala eu trebuie sa ii pun in farfurie, altfel nu mananca.Dar cat pot vreau sa ii fac sa se simta iubiti si fericiti.Cine stie ce le va rezerva viitorul.Traim vremuri grele.Cel mare are 24 de ani,si tot ii spun sa se casatoreasca sa imi aduca nepotei.Iar fiica-mea este plecata la facultate,dar la fiecare sfarsit de saptamana ii gatesc mai multe feluri de mancare,de obicei ii fac si prajitura, si daca nu vine ea, mergem noi si ii ducem.Si eu cu mama am o relatie speciala,ea este mai bolnavioara,dar cu mici exceptii,o vizitez zilnic.Ea m-a ajutat cu cresterea copiilor, nu puteam sa ne pastram serviciile, daca nu era ea.

Da asa este, tot mai multi parinti fura din timpul care ar trebui acordat copiilor pentru a face bani, asta este societatea in care traim, ne luam si cate doua slujbe sa asiguram cele trebuitoare copiilor nostri, dar uitam sa mai petrecem timp impreuna!

Nu stiu ce sa zic. Nu e atat de impresionant. Multi parinti desi merg la serviciu au grija de copiii lor, se joaca, merg in parc, discuta. Nu trebuie sa stai cu ei non-stop.
Acum ce ati vrea? Sa nu mai mearga lumea la munca, sa stea acasa? Pai cu ce isi intretin familia, cu ce platesc facturile? A, suntem romani. hai sa cersim...mergem cu ei in stada, ce ziceti.
(nu, nu am copii).

WOW, e foarte impresionanta acesta poveste. O povestioara superba.

Foarte emotionanta povestioara...mai ales ca o sa fiu mamica in foarte putin timp, din fericire eu nu sunt in acea situatie.Dar intr-adevar nu multi parinti mai au timp si pentru copii decat in situatii de maxima necesitate.Imi pare rau