Uite, viata mea e de tamai rahatu.Si spun asta pentru ca am drp si imi veti da si voi drp.
Parintii s-au desp cand eu aveam 15 ani[acum am 19]
Cu mama mereu m-am inteles binisor, ne mai certam si noi insa acum totul a inceput sa se schimbe.
Nu ne mai suportam, si chiar daca se vede ca aman2 ne straduim cateodata, nu iese nimic bun.
Mai mereu plang prin camera din motivul asta.Am decis sa raman la ea in urma divortului iar cu "tata" nuumai pastrez nicio legatura si nu e cale de intoarcere.
Ea spune mai mereu ca de abia ast sa plec anul asta la facultate sa scape de mine, si vb serios pentru ca o zice de 2 3 ori pe zi...
M-ai de curand a spus ca la o singura greseala facuta ma da afara din casa.Imaginati va cum ma simt eu.pe langa asta imi spune ca nu amprieteni ca nimeni nu ma suporta si stie ca asta ma doare mult, pentru ca intr-adevar, nu am prieteni dar pentru ca ma simt mai bine fara;
Si acum imi dau lacrimile cand imi scriu povestea amara...

Trec printrun moment prost, stiu si eu asta, ma cam cert cu toata lumea dar nu sunt singura cu probleme, ea are mai multe
De discutat cu ea nu ne pute problema... A spus ca nici macar nu ma va ajuta la facultate, va dati seama cat de greu imi pica mie asta.
Va multumesc ca m-ati "asc".
Dati mi un sfat, o incurajare, simt ca pic

Daca te-a intretinut singura pana acum, cred ca-i este foarte greu sa te mai intretina 4 ani. Tatal tau te ajuta financiar? El este obligat sa te intretina pana la sfarsitul studiilor. Daca nu are serviciu, e o catastrofa.Mama ta nu o spune din inima, dar vrea sa te faca atenta ca daca vii acasa gravida sau restante, sau abandonezi facultatea. nu o mai interesezi, adica nu vei mai primi ajutor. Ea doreste din tot sufletul sa te realizezi, sa dovedeasca lumii intregi ca o mama singura poate avea un copil reusit. Pacat ca nu ai prieteni, dar in ziua de astazi e mai greu sa gasesti asa ceva. Incearca sa te apropii de cineva care e mai matur in gandire, asa ca tine, poate treceti mai usor prin aceste momente. Nu mai fi si tu toata ziua "contra". Crezi tu, ca daca vei lua examenele cu bine in sesiune, mama ta nu va fi fericita si nu te va ajuta? Eu nu cred una ca asta. Faceti pace amandoua, mai lasa de la tine, si ea este femeie, poate doreste un prieten, nu stiu.Pentru ca tu esti copilul, ascult-o! Mai ai putin, si vei fi "libera" sa faci ce vrei, dar cu masura. Poate gasesti ceva de lucru in vacanta mare, dupa ce vei intra la facultate.

Atata timp cat chiar tu spui ca te certi cu toata lumea, e una! Dar ce e de condamnat e ca te certi si cu mama ta! Chiar ar trebui sa te gandesti, care e problema ta! De ce asteapta sa scape de tine? Poate ca si tu, cu certurile si figurile tale, o faci chiar sa astepte sa scape de tine! Binenteles ca nu e normal ca sa te jigneasca mereu, dar esti sigura ca nu tu o scoti din toate rabdarile!? O mama nu te creste sigura, ca la urma sa-ti dea ignor! Asteapta macar respect si intelegere din partea ta! O are? Sau numai cearta? Deci uita-te la ce a facut ea pentru tine si la ce faci tu pentru ea, si pune-le in balanta! Si nu te mai considera copil la 19 ani! Nu cere incurajari, ci sa-ti deschida cineva ochii spre realitate!

Este mama ta si indiferent ce ar face nu iti vrea raul, dar stai linistita ca orice parinte isi ajuta copilul cu ce poate.

Stiu ca e greu. Daca pentru un adult e greu sa se intretina, apai pentru un,, copi" de 19 ani? Totusi, nu trebuie sa ascultam jignirile altora, chiar daca ne doare ca le primim tocmai de la mama.In vacanta de vara, cauta-ti ceva de lucru, ca sa poti trai pe banii tai si sa faci o facultate.
Mergi inainte!

Cred ca trebuie sa iti pui problema sa ajuti cu ce poti si sa faci un efort sa intelegi posibilitatile reale cand vine vorba de facultate. Eventual incearca si un contact cu tata, arata bunavointa, intreaba-l ce face... Iti recomand sa utilizezi netul doar pentru informatii utile si sa eviti webchatul ca sursa de venituri.

Buna, pai asa stii ca in viata trecem prin momente bune, dar de cele mai multe ori trecem prin momente grele, momente care ne face sa ne simtim ca ultimii oameni de pe pamant, dar pana la urma asta e viata, si trebuie sa traim asa cum, pana la urma cum ar fi aceasta viata daca am avea numai momente fericite? Ar fi un vis, dar tot o data cum ne-am mai bucura de momentele fericite, sa stii ca aproape in aceiasi situatie ma aflu eu, adica tata a plecat pe lumea cealalta, dar stiu ca de acolo de sus ma priveste, desi a trecut ceva vreme, si anume 6 ani, eu ma gandesc zilnic la el, am acusica si eu 19 ani si ma cert cu fratele meu si cu mama mereu...ma doare insa nu cred ca prea am ce e ori tac si inghit deoarece nu are nici un rost sa mai incerc sa discut cu mama, deoarece ea mereu imi zice ca este vina mea pentru ca ma cert cu fratele meu, desi totul incepe de la el, am fost in situatia in care credeam ca daca ma voi sinucide voi scapa, voi scapa de toate cele rele, apoi mi-am dat seama ca nu e o solutie, ca mama va suferi iar fratele meu la fel...in cele mai grele clipe e cel mai bine sa fim singuri, si sa plangem, cel putin pe mine plansul ma descarca, si desi sunt baiat nu imi este rusine sa plang, asa ca eu nu iti pot spune decat sa ai grija de tine, si sa speri mereu, sa speri ca aceste momente vor trece, si incearca totusi sa mai vorbesti cu mama ta, deoarece sa stii ca mama e cel mai bun prieten al copilului mereu, ea nu ne vrea raul, desi ne mai cerata si spune multe la nervi, ea nu le spune din suflet sau sa ne faca sa sufere, desi de cele mai multe ori noi asta simtim.Numai bine si sper sa fii bine si ai parte numai de lucruri frumoase si multa multa fericire! Te-am pupat!

Intr-un fel inteleg ca te simti rau si mai ales ca nu ai prieteni si asa dar nu cred ca ai o viata de "rahat" cum spui tu.
si eu trec acum printr-o perioada foarte grea. parintii mei nu se mai inteleg deloc si daca vorbesc o fac numai pentru ca exist eu daca nu as fi ei ar fi divortati de mult [tatal meu e plecat in itlia de multi ani]. crede-ma ca nu este deloc usor sa ii vad certandu-se ore in sir [mai vorbesc asa din cand in cand]. ei au spus ca nu vor sa divorteze pana cand imi fac eu un viitor si apoi vor vedea ce va fi. eu ma inteleg foarte bine cu mama mai ales ca vorbesc cu ea cel mai mult si o consider ca prietena mai mult nu ca mama. nu imi lipseste nimic.ma refer la lucruri materiale. dar in schimb imi lipseste foarte mult o familie unita. si eu nu mai stiu ce sa fac ca mi-e frica sa nu ajunga la divort []am incercat sa vorbesc cu ei dar ei sunt foarte influentati de parinti ambelor parti ca sa zic asa. insa am prieteni care imi sunt alaturi :X. ar trebui sa iti faci si tu priteni cu care sa iesi sa te disprezi n stiu poate mai uiti problemele pentru cateva clipe frumoase petrcute cu prietenii si incearca sa vorbesti cu mama ta sa ii explici ca tu vrei sa fiti prietene sa va intelegi mai ales a sunteti mama si fica.

In primul rand nu trebuie sa crezi ca toata viata e numai inconjurata de ghinion, ci trebuie sa vezi latura distractiva a ei. putina indiferenta nu ar strica. greseala ta a fost aceea de a te ascunde in tine. trebuie doar sa vorbesti cu cei din jur si sa le arati ca sufletul tau are si multa iubire dupa atatea lacrimi amare. incearca sa-i spui mamei tale ca tu nu esti de fapt un dusman al ei, ci vrei doar sa va intelegeti. trebuie sa stii ca viata mai are si cumpene, nu numai bucurii.

capul sus! VIATA E FRUMOASA! te pup! :*

Vorbeste cu mama ta incerca sa rezolvi ceva, ajut-o sa spele vasele sa duca gunoiul sa mai faci cumparaturi stii tu din astea.incerca nu stiu sa o asculti mai mult...si ei e greu ii e f greu...incearca sa o asculti, sa o ajuti si daca nici asa nu merge nu stiu.si vezi ca poate are multe pe cap si de asta e nervoasa, calmeazo.
sper ca te-am ajutat

Mi se pare foarte greu.Si stiu ca ai dat funda dar as vrea sa citesti totusi mesaju.Stiu ca nu te prea poate ajuta. Dar sper sa iti fie bine.Si nu cred ca sufletu ei o sa o lase sa nu te ajute nici un pic.Multa bafta!

Pai ironizeaz'o si tu inapoi cu punctele ei slabe (daca sti ca nu se enerveaza si te da afara). eu zic sa te muti de la mama enervanta la niste rude sau ceva care te iubesc.si daca gasesti unde sa te muti fa'o sa regrete ca ti'a facut viata nasoala razbuna'te daca poti!

Uite, eu cred ca in primul rand nu trebuie sa plangi.Niciodata.In primul rand pentru ca nu te ajuta cu nimic(doar sa te descarci, dar asta e o chestie de moment). In al doilea rand, daca mama ta te'ar vedea, i'ai da oarecum satisfactie. Tu trebuie sa fi puternica, si sa le arati tutoror ca poti sa treci peste orice, si ca nu te doboara nimic.Si daca mama ta nu te ajuta, o sa te descurci singura, o sa'i arati ca nu depinzi de nimeni, ca esti in stare sa-ti porti singura de grija. Poate ea chiar asta vrea. Poate vrea sa te faca sa inveti greutatile vietii.Sau poate e atlceva.Totusi cred ca ar trebui sa iti faci prieteni, macar unul bun, o fata sau un baiat, pentru ca te va sustine, si problemele sunt mai usor de trecut in 2 decat in unul singur.Eu iti doresc succes si daca vrei sa mai vorbim id-ul meu e b3you4m3.:*


Kiss you>

Deci sa inteleg ca de mama ta nu te poti apropia, nu poti "repara" situatia, etc
atunci, asta e
stiu ca e foarte dureros, dar crede`ma, toate, dar toate lucrurile din viata se intampla cu un scop, si eu trec printr`un moment..., si ma tot gandesc ce a vrut D`zeu sa`mi spuna prin asta...inca nu am gasit raspunsul, dar sper sa dau de el
incearca in vara sa mucesti undeva, ca sa poti sa ai bani pentru facultate, din moment ce mama ta nu te va ajuta
incearca sa crezi ca viitorul o sa fie mai bun
fa`ti prieteni, si o sa vezi, ca atunci cand o sa ai vre`o problema, ei o sa te ajute.
bafta!

Ai 19 ani.cauta sa te angajezi undeva, si sa-ti termini studiile. dar de ce s-au despartit? si de ce nu ai pastrat legatura si cu tatal tau? te simti mai bine fara prieteni? nu cred. daca ai avea prieteni ai avea pe umarul cui plange.

Stiu cum te simti eu am 17 ani si eu nu ma mai inteleg bine cu mama de cand s-a recasatorit si eu incerc sa ma gandesc ca totul va fi bine gandeste-te doar la un singur lucru ca nu esti singur e cineva care ne iubeste si acela e DUMNEZEU nu uita ca el a trecut prin multe eu la asta ma gandesc tot timpul daca el a putut pot si eu asa ar trebui sa gandesti si tu arata-i tu in primul rand mamei tale ca nu esti cum iti zice ea ca nu ai prieteni si ca esti in stare de ceva arata-i ca totusi esti barbatul in casa ca doar pe tine te are ca barbat in casa o sa ii fie greu dupa ce vei pleca ca un parinte nu simte ce este greul cand esti langa el il va simti cand nu ii vei fi aproape asa ca tu sa fi puternic iti doresc mult succes sper ca iti sunt de ajutor

Buna:*. In primul rand eu cred ca nu ar trebui sa plangi.Niciodata.
Nu ajuta cu nimic(doar te descarci dar e o chestie de moment). Apoi daca mama da te'ar vedea ia'i da satisfactie oarecum... Tu trebuie sa fii puternica sa sa-ti deomnstrezi in primul rand tie, si apoi daca vrei celolrarti, ca nu depinzi de nimeni, si ca poti sa-ti porsti singura de grija. Daca mama ta nu vrea sa te ajute, foarte bine, o sa faci in asa fel incat sa'i arati ca nu ai nevoie de ajutorul tau.Si cred ca daca te'ar da afara din casa, si te'ai duce la tatal tau, nu cred ca ar spune:"Na'i ce cauta la mine in casa." Totusi cred ca iti trebuie un prieten apropiat, fie fata, fie baiat, pentru ca te va ajuta si sustine.Si plus ca dificultatile sunt mai usor de trecut in 2 Eu iti doresc succes si daca vrei sa mai vorbim id. meu este b3you4m3.
Te pup:*

Ar trebui sa ii arati putina indiferenta din partea ta si inca ceva, nu mai pune totul la suflet.