In primul rand samanta incapatanarii si a ambitiei exista inca de la nastere. Caracterul doar evolueaza din ea. Nu toti copiii mici sunt la fel: unii plang mai mult altii mai putin, unii sunt mai energici altii mai putin energici etc... deci si samanta ambitiei e acolo intr-o masura mai mare sau mai mica, dar exista inca de la nastere.
Copilaria nu poate forma un caracter pentru ca in aceasta perioada a vietii copilul este protejat de mediul inconjurator prin interventia familiei.
Caracterul incepe sa se formeze atunci cand omul incepe sa caute rezolvari la probleme. Undeva pe la 13-14-15 ani incep sa apara problemele: "vreau haine", "vreau mobil", "vreau prietena", "vreau sa ma duc in locul X", "trebuie sa trec clasa", "trebuie sa iau examenul" etc etc etc pana la varsta de 13-14-15 ani copilul nu are aceste probleme, interventia parintilor in viata lui este suficienta si ii acopera in mare parte nevoile.
Deci caracterul se modeleaza prin felul in care copilul gaseste de cuviinta sa-si rezolve aceste probleme care apar: unii iau lucrurile in propriile maini si la 14-15 ani produc bani din diverse nimicuri; altii se duc si cer la parinti; altii nu fac nici una nici alta, se multumesc cu ce au; unii iau cartea si se apuca de tocit de dimineata pana seara; altii isi fac copiute si incearca sa ocoleasca regulile; pe altii ii doare pur si simplu in spaclu.
Acestea sunt gesturile care dau directia si masura caracterului viitorului adult. Orice directie sau trasatura de caracter observabila in copilarie este neconcludenta si va fi invalidata de cele mai multe ori in adolescenta si mai tarziu in viata.
Cati dintre voi mai vreti astazi sa deveniti ceea ce vroiati sa deveniti cand aveati 10 ani?!
Caracterul se dobândeşte prin modelare socio-culturală.
Geneza acestuia debutează în copilărie imediat după naştere în procesul învăţării sociale pe căi variate.
Caracterul încăpăţânat şi ambiţios se poate forma în urma contactului cu o gaşcă care are aceleaşi trăsături caracteriale.
Pentru că în formarea caracterului, mecanismul imitaţiei şi al modelului are un rol foarte important.
Model poate fi un membru al familiei, al unui grup de prieteni, etc., etc. În perioada adolescenţei suntem foarte permeabili la un model; mai târziu, odată cu maturizarea intelectuală, morală şi socială suntem mult mai selectivi în alegerea modelului.
Caracterul se formează în copilărie si adolescenţă şi se poate schimba pe parcursul vieţii poti citi mai multe aici: http://sanatate.azscrinul.ro/......copilarie/