Uneori am impresia că-s adoptată. Toată lumea din casă o preferă pe sora mea, ea e fata perfectă, eu sunt doar fata lor.
Bine, înţeleg, ea vine acasă din an în Paşte, fiindcă e la facultate tocmai la Cluj, dar cu mine cum rămâne?
Când părinţii aud că ia nu ştiu ce notă mare la examene, o laudă, sunt bucuroşi, ba chiar spun la toată familia [mă refer la unchi, mătuşe, verişori]. Până şi cei din Italia aud când ia un 10 la examen.
Dar când eu am un succes la şcoală sau altundeva? Cine mă bagă în seamă? Nimeni. Mama mormăie un bravo pe acolo, tata la fel, soră-mii nici nu-i pasă.
Soră-mea e un geniu, şi lumea se aşteaptă să-i calc pe urme. Şi o fac, dar nu pentru că vreau eu asta. Pentru că nu vreau să-i dezamăgesc pe ceilalţi. Şi cu ce mă aleg? Cu un bravo spus în silă.

Salut

Este neplacut cand te simti discriminat si asta din cauza ca fiecare dintre noi are simtul dreptatii inculcat in minte.

Iti sugerez acest articol in care poti gasi unele sugestii utile: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102003849

Cele bune!

Am colege care slabesc pentru note proaste. mi se pare o boala psihica.
ce naiba rock, gaseste artistul din tine

Nasol .Dar iti dau un sfat... daca tot ii dor in c*r de tine... nu incerca sa devii ca sora ta. Fa ceea ce-ti place .

Suna la Telefonul Copilului.Ei te vor asculta si vor intelege problema.http://www.telefonulcopilului.ro/despre-noi sper ca te-am ajutat

Nu trebuie sa inveti doar ca sa primesti multe laude. Trebuie sa inveti pentru tine, si cand te vei astepta cel mai putin si o sa mai cresti o sa vezi ca parintii tai o sa fie foarte mandrii de tine! Si parintii tai te iubesc la fel de mult ca si pe ea, doar ca ei ii vine greu fiind plecata mai tot timpul si fiind si la facultate...

Hey, nu pot sa cred ca esti in aceeasi situatie ca a mea. Si eu am o sora la facultate in Cluj, si ea e ridicata in slavi, iar ai mei ma subestimeaza. Eu nu vreau sa fiu ca soramea, eu sunt mai rebela. Am alte planuri si voi avea realizari mult mai mari ca a le surorii mele si poate asa vor fi mandrii parintii mei. Incearca si tu sa te bagi in activitati extrascolare, profesorii or sa te admire, te vor lauda la parinti.Nu stiu ce sa zic... exista multe modalitati de a-ti face parintii mandrii.

Nu trebuie sa gandesti asa, dragostea parintilor tai pentru tine este in aceeasi masura cu cea a surorii tale mai mari.Ei au asteptari mari la ea deoarece ea este cea mai mare, ei vor ca ea sa invete sa poata sa se descurce si, daca va putea. sa te i-a si pe tine dupa ea. Si la mine se intampla la fel... dar, la mine in familie eu sunt cea mai mare, mereu parintii mei. fac mare tam tam pentru notele mele bune de la scoala pe cand, sora mea mai mica. nu stiu, probabil o deranjeaza.dar eu nu vreau asta, si sigur nici sora ta nu vrea ca tu sa te simti aiurea, este clar ca atunci cand un copil pleaca de acasa unui parinte sa ii fie dor de el. tu esti mereu acolo cu ei amintindu-le cat de speciali sunt ca au fete ca voi. Fa-i mandrii pe parintii tai, si nu mai gandii ca esti adoptata sau ceva, ca, daca era sa fie asa... nu mai aveau nici un fel asteptari de la tine deoarece "nu erai de a lor". Fa-i sa fie mandrii de tine..si nu pentru ca vor ei asta. ci pentru tine.

Pai, eu uneori tot ma simt asa cum descrii tu mai sus, dar am trecut: mi-am format un cerc de prieteni care ma accepta asa cum sunt. Pur si simplu exista persoane care au facut cindva ceva maret, astfel ca cei din jurul lor o respecta, dar sunt si persoane care pur si sumplu isi traiesc viata si d-aia nu prea se bucura de acceptarea celor din jurul lor.

Pai incearca sa vorbesti cu ei si sa le explici tot ce ti se intampla ......Asta ajuta