V-ați gândit vreodată la sinucidere? de ceva timp mi-am dat seama ca viata mea este doar o greșeală si absolut nimic nu merge bine,unele chestii din vina mea, altele din cauza doctor.Am nascut la 18 ani dupa o relatie de doar 3 luni iar apoi nu ne-am inteles deloc.Copilul a ramas cu el si o vad foarte rar.M-am lasat de liceu iar acum mai am 4 ani de facut, ani de zile nu mi-a pasat de corpul meu iar acum incerc sa repar ce am stricat dar e foarte greu si nu arata la fel..De parca toate astea nu erau de ajuns, acum cativa ani am contactat un microb care poate evolua spre cancer si din neglijenta l-am transmis si mamei mele care are aproape 50 de ani si a avut multe probleme din cauza asta si inca are.Pe toate planurile am avut parte numai de esec,si familial,social, sentimental.De 5 ani de cand am avut prima relatie si pana acum,am avut parte numai de,, relații" de 1 2 luni sau aventuri.Ma uit la alte persoane care au relații de 10-15 ani, au 2-3 copii,arata bine, au bani si sunt impliniti sentimental.La mine nu merge bine nimic oricat as incerca.Mai e cineva in situatia asta?

Da am luat varianta in calcul dar nu o fac pentru ca pot sa fac chestii in viata pana la batranete, mai mult ma omoara alimentele nesanatoase si alte boli care vin in timp. In rest no stress.

Mai sunt mulți în situația ta. Depinde ce vrei să faci în continuare cu situația ta. Unul la 10000 din România aleg se se sinucidă. Ceilalți se luptă să își repare viața și reușesc.

Sunt multi care au incercat sa se sinucida, au esuat si pe urma le pare bine ca nu au murit. Daca mori, mori ca proasta.

Si eu am fost depresivă in trecut, dar nu din motivele enumerate de tine clar.
În primul rând nu as vrea sa te judec, dar nici nu ma pot abtine sa comentez câte ceva.Nu prea te-a obligat nimeni sa rămâi însărcinată la 18 ani,înainte de a face sex trebuie sa te documentezi in legatura cu protectia si cu persoana cu care te culci. Oricum,partea buna e ca si-a asumat raspunderea si a recunoscut copilul.Dar totusi,de ce nu a ramas copilul cu mama?
De scoala nah,acum fiind gravidă si in situatia de fata cumva era de așteptat sa se întâmple, dar timpul nu e pierdut, poti sa reiei si chiar sa termini.
Ce boala transmisibilă provoacă, cancer? Adica ce boala ai si cum ai luat-o? Ai facut tu cancer, sau doar ai inteles de la medic ca ne tratată ajungi in punctul ala (ca alte zeci de mi de boli de altfel)?
Acuma sincer, nu ai de ce sa te sinucizi ci sa înveți din greseli.Mai bine termina-ti scoala, munceste, i-ati copilul la tine si lasa bărbații.Asta e cel mai bun sfat pe care ti-l pot da.

Concentrează-te pe sănătatea ta, pe terminarea liceului și restul vor veni de la sine. Cu cât te gândești mai mult la eșecurile din viața ta cu atat rămâi ancorata in ele și nu vei reuși sa scapi. Mai ai și un copil de care trebuie sa ai grija, nu conteaza ca o vezi rar. Fiecare va avea parte de viața pe care și-o dorește la un moment dat, unii trebuie sa aștepte mai mult decât altii, nu te descuraja. Numai bine îți doresc !

Nu m-am gandit niciodata.
Stiu doar ca nu se intampla nimic in plus fata de ce meriti.
Computerul universal nu greseste niciodata.
Ca tu nu-ti aduci aminte de vietile anterioare este alta treaba.

Ai început o relație timpurie. Trebuia întâi să vezi cum stă lumea, să te dezvolți personal.
E trist, dar asta nu înseamnă că totul este pierdut. Nu ești prima, si din pacate nici ultima, dar vezi tu, o generație vine alta pleacă, si omul e același. Putini sunt cei care fac schimbări in viata lor.

Te sinucizi? In secunda 2 esti in iad. Cale de întoarcere 100% nu este, si cum decizia iti apartine nu există nimic in lume mai urât decât acest gest.
Deci renunti? Sau ai obosit? Daca ai obosit, sa știi ca mulți dintre noi o pățim. Ne simțim istoviti, si am vrea sa se termine totul.
Dar chestia e ca nu se termina nimic, abia atunci incepe infinitul. Aici suntem limitați in timp si spațiu. Acolo nu exista aceasta noțiune.

Evident ca nu-ți sugerez sa faci asa ceva. Te-ai condamna singura la nefericirea veșnică.
Mai groaznic de atât nu știu ce poate fi. Dacă înmulțești suferința ta actuala de 1000 de ori, si te îngrozești. Dar nu e vorba de 1000 aici, ci de infinit.


Citește Cugetări de Blaise Pascal, o poți împrumuta de la bibliotecă.

De asemenea și Evanghelia după Ioan.

In rest îți urez succes.

Da, m-am gandit. Multi s-au gandit, macar in treacat; ca fantezie. Dar niciodata nu am incercat s-o fac. Am realizat ca daca mor viata mea va fi egal cu 0, caci nu va mai fi, in schimb daca aleg sa traiesc si incerc câtuși de putin sa fac ceva cu viata mea, aceasta va valora cu siguranta mai mult decat 0! Deci merita sa traiesti

Dupa liceu nu ma angaja nimeni zici ca aveam ciuma si am mers la biserica sa vad daca cineva acolo sus ne aude sau e vrajeala, nici nu stiam sa ma inchin corect m-a invatat o batrana.Usor usor am primit sute de raspunsuri in 20 ani pana in ziua de azi.La un an de cand am mers la biserica am ramas angajat in armata. Dumnezeu e totul si e raspunsul corect.Niciodata nu e prea tarziu pe lumea asta doar cand dam coltul.

Am avut asemenea ganduri insa nu o fac ffind ca sunt curios ce imi rezerva viata in viitor ca de murit avem timp sa murim orcand

Dap si eu sunt intr-o situatie dificila. Tot la fel, nu mi-a pasat de corp si s-a dus sanatatea. Acum, cu corpul asta e mai greu tot ceea ce fac. Am dat-o in bara pe multe planuri si nici nu mai am curaj sa incerc sa schimb ceva. Incerc in fiecare zi sa ma calmez, ca mi-e teama sa nu se duca pe apa sambetei si psihicul.
Zi faina!

Sa stii ca toti gresim, fiecare in felul lui. Apoi suntem nevoiti sa induram consecintele si nu e deloc placut. Suferinte fizice, morale, saracie, singuratate, frica de viitor.
Omul e un pericol ambulant, un accident care e gata sa se intample.
Si cei pe care ii vezi ca aparent sunt impliniti, si ei au problemele lor, care ii macina uneori, pe care nu le pot rezolva.

Cred ca ne trebuie putin curaj, speranta in viitor, ca sa mergem mai departe.
Stai linistita, toate vor trece la un moment dat, si bune si rele... si vor veni altele, bune si rele.
Cum zice si Anonimulantisocial17, viitorul poate fi ceva fascinant, pe cand moartea e un lucru banal, la care ajunge oricine.
Asa ca, hai la lupta

Da, am avut si câteodată am impresia ca inca am depresie postnatala. Tu cand crezi ca a inceput depresia? Ai incercat activitati sa ti schimbi starea de spirit sau sa vorbesti cu cineva? Despre cum arată corpul tau nu trebuie să ti faci griji, pentru ca esti tânără si o sa arăti ca înainte. Școală o poti continua la fara frecvență, iar mama pentru copil poti si de la distanță, daca vrei si partenerul iti permite. Cat despre microb, sa stii ca, contează foarte mult si psihicul. Încearcă să fii mai optimistă si sa urmezi tratamentul daca ai primit unul. Multa sănătate