Nu!
Sunt eu insami!
Oricum, nu te poti masca si cenzura la infinit!
Nu stii cand si cum te-ai da de gol cu ceva si atunci, ai dezamagi pe cineva care incepuse, poate sa te simpatizeze!
Fiecare om/ bun sau rau are farmecul sau!
Uneori la o prima intalnire sunt usor timida, pana ma acomodez cu persoana, pana vad cum este persoana pe care tocmai am cunoscut-o.
Consider ca ma fac placuta tocmai datorita felului de a fi, personalitatii, farmecului personal nu incerc sa fiu asa cum ar dori cineva sa fiu doar pentru a ma place cineva.
Daca nu ma place asa cum sunt, e ceva normal pana la urma, nu e necesar sa placi tuturor, de obicei simpatiile si antipatiile sunt reciproce si instantanee!
Personal am un simt, atunci cand cunosc pe cineva, imi dau usor seama daca e un om bun sau ascunde ceva, imi dau seama daca ma place cu adevarat sau are un interes.
Cred ca e bine sa fii natural, firesc atunci cand cunosti pe cineva, nu ai nimic de castigat prin prefacatorie, cel putin, nu pentru mult timp!
Ce inseamna "te cenzurezi"? Nu ma scurm in nas si nu imi trag de chiloti in public. In ceea ce priveste comunicarea verbala, nu cenzurez ceea ce gandesc sau simt; incerc totusi sa pastrez o limita de discretie ca cei din fata sa nu se simta invadati.
Cu prietenii nu, cu sefii da, cu colegii uneori, cu altii depinde de situatie (unde sunt, care este atmosfera, ce hram poarta fiecare...)
Doar cu oameni pe care ii intalnesc la munca ma cenzurez, atata in rest in timpul liber sa ma exprim cum imi vine.
Nu ma consider o persoana obscena, dar sunt atenta la ce/cum vorbesc in preajma copiilor sau a persoanelor conservatoare, din pur respect pentru acestia. In rest sunt toata rebela
Cand cunoastem oameni noi? Da, sunt mai retinut. Mi se pare normal, nu putem da totul pe fata de la inceput, pentru ca oamenii au firi diferite, si nu stii cum reactioneaza.
Cu timpul, cand te cunosc cu adevarat si tu pe ei, nu ne mai cenzuram
Oricum, nu putem sa-i facem pe toti sa ne placa ( decat pe mine ma plac toti )
Rar e nevoie sa ma cenzurez... dar atunci cand o fac, e datorita celor din jurul meu...pentru a nu se simti stanjeniti de vorbele mele...
In functie de persoana si varsta un pic da, nu neaparat sa ma placa dar din respect fata de ele
@psiholoaga sa nu te "scurmi" in nas si sa nu te tragi de chiloti in public tine de bunul simt, nu de cenzura.
Vreau sa aflu daca voi incercati uneori sa pareti altcumva decat sunteti oamenilor cu care interactionati. Cei inteligenti stiu ce intreb.
@Daniela Eu nu ma cenzurez, insa am impresia uneori ca ar trebui sa o fac pentru a nu deranja persoanele cu care interactionez zilnic -in special persoanele mai conservatoare ( pudibunde ) ca sa zic asa.
Buna Loredana,
Pentru prietenii nu ma cenzurez. Ei ma cunosc asa cum sunt si ma accepta asa cum sunt. Pentru oamenii pe care ii vad sau le vorbesc pentru prima data, incerc sa ma "cenzurez" in limita bunului simt, adica nu le spun lucruri neadevarate despre mine, evit sa le spun chiar totul... pana nu incepem sa ne cunoastem mai bine...
Am totusi o intrebare: totusi tu iti cenzurezi vorbele si actiunile?
Daniela
Sunt o fire foarte sincera, mult prea directa, dar in ciuda acestui lucru nu prea cenzurez. Rareori, poate in fata unei persoane la care chiar tin, dau careia chiar vreau sa-i fac o parere buna despre mine. Cu prietenii nici nu poate fi vorba, deoarece de la un timp am o vorb a" nu=ti covine, pleca ". Decat sa ma sece zi in treaga pentru nuhs chestie, mai bine nu ma mai onoreaza cu prezenta.
Grunwaldmantuitorul întreabă:
anonim_4396 întreabă: