Va e dor de persoanele din trecut? Oameni cu care nu v-ati mai vazut de ani buni, din liceu, facultate, de la fostul job.
Am vazut azi pe cineva din intamplare prin parc si mi-am amintit de viata pe care o aveam in urma cu 10 ani. Proaspat angajat, dornic sa ma afirm, sa fiu mai bun ca altii, sa fiu un expert in domeniul meu, sa fiu admirat de sexul opus.
Acum sunt cam opusul a ceea ce eram atunci. Mi se cam rupe de ce crede sexul opus si de cariera.
Nu obisnuiesc sa tin legatura cu vechile cunostinte. Dar de multe ori mi se face dor de trecut. Ma intreb oare ce mai fac fostii cunoscuti, unde traiesc, ce job au, daca au familie, etc. Voi?

Doar de bunicii din ambele parti materni si paterni, in rest nu ma intereseaza de trecutul altora. Imi vad de mine, de prezent. Nu sunt curioasa de viata fostilor colegi, cat nici dor de ei nu imi este... Ii i-am ca prieteni pe Facebook si cand e sa dea ca viata sa ne intalnim, ne vedem cu drag, dar pana intr-un punct, nimic mai mult.

Nu, ma concentrez numai pe prezent, dacă as sta sa iau fiecare amintire, sa mi se faca dor sau sa regret unele chestii, nu as ajunge nicaieri. Prefer sa ma bucur de prezent, trecutul a trecut.

Da! Mi-e dor de fostii colegi de liceu si facultate. Eu si cu o fosta colega am facut tot ce am putut si ne-am intalnit clasa noastra din liceu. Din 33 au venit 25. Unii au murit si 3 au fost plecati in strainatate, departe. M-am bucurat ca un copil care a primit o jucarie. Starea sanatatii nu mi-a permis sa ma duc si la intalnirea cu colegii din facultate. Asta mi-a produs o mare suparare care nu-mi va trece pana cand voi muri. Acum sunteti tineri dar peste 30-40 de ani o sa ganditi altfel.

Nup

Nu te-ai gandit la o reuniune?

Nu. Mi-e dor de linistea din trecut. Acum am, cat de cat, dupa ce m-am "razboit" cu unii, deci liniste fizica am, psihica nu, dar nu ca m-ar deranja ruptura de vecini, ci pentru ca ii simt pregatiti de atac (apreciez foarte mult timpul, si daca cineva imi strica o seara, sau o noapte, imi strica orice moment in care imi amintesc ca am pierdut acea seara sau noapte). In rest... nu mi-ar placea sa stau la povesti cu fostii colegi. M-am autoeducat, sunt diferita de majoritate, si ma deranjeaza lucrurile pe care le face majoritatea. Ma mai uit pe Facebook cine ce mai face, si n-as vrea sa avem timp de povesti.

Uneori mi se face dor de senzatia pe care cred ca am avut-o in trecut, dar atunci nu ma simteam cu nimic mai special decat acum. Doar ca lucrurile evolueaza si viata devine tot mai complicata si tinzi sa crezi ca in trecut erai mai linistit si fericit, cand de fapt, erai la acelasi nivel, pentru tine acel usor era greul de acum.
Din toata viata mea, perioada in care sunt acum e cea mai buna si totusi, uneori am senzatia aia de "ce bine era atunci".

Imi e dor de trecut, imi e dor de orasul in care am stat, de vechea mea masina, de plecarile de la 3 noaptea sa mananc, de meniul zilei de **** de la Auchan, de apartamentul in care am locuit, de tot in afara de oamenii din trecut, si cu asta cred ca ti-am raspuns si la cealalta intrebare.

Mi se pare groaznic sa te reintalnesti cu colegii de liceu. In cazul meu, majoritatea sunt niste ratati si m-as simti cringe pentru ei cand ar trebui sa ne spuna ca cea mai mare realizare a lor, e copilul lor, cum se obisnuieste.

Legat de colegii de facultate, situatia se schimba. Adica ăstia nu mai sunt tiriști si toti au joburi bune, dar ăstia pe programare, ce am facut eu, tind sa creada ca daca sunt buni intr-un domeniu, sunt automat buni la tot, dar din pacate, majoritatea sunt la acelasi nivel cu cei de la liceu.

Deci, pe scurt, nu mi-e dor de nimeni si nu m-as duce la nicio reintalnire jalnica.

Normal. Dar cu marea majoritate nu mă pot vedea că suntem împrăștiați pe planetă. Ne mai scriem de 2 ori pe an, și cam atât.

Mie imi sunt indiferente persoanele din trecut.
Singurile persoane din trecut de care ma intereseaza sunt cele care au pastrat legatura cu mine pana in prezent.

Da, de unele. De majoritatea nu.

Daca nu sunt din familia mea, putin imi pasa cum o mai duc ei...

Da, imi lipsesc colegii din liceu, îmi e dor de vremurile alea uneori.

Mi-e doar doar de cele dragi care au decedat.

Nu duc dorul nimănui. M-am întâlnit cu cineva și era doar același om tâmpit cum îl știam și atunci, dar cu alt look.

" Va e dor de persoanele din trecut? "
Nu. Persoanele din trecut de care ar putea teoretic sa-mi fie dor fac parte si din prezent.
Imi place ce fac si unde sunt acum, nu simt nevoia de a retrai nimic din trecut.
Mi-e dor intr-o anumita masura numai de orasul unde am crescut. Adica nu de oras, de casa, desi n-as mai putea-o numi acum "acasa".

Nu prea am o persoană din trecut de care să-mi fie dor, deoarece cam toți fac parte din prezent. Dar și dacă ar exista, evident că și sentimentul acela de nostalgie și emoție ar veni de la sine.

Nu. Nu ar avea rost să mă gândesc la ce s-a întâmplat în trecut. Trecutul e trecut.

Da, imi amintesc constant de prima fata din liceu ce ne-am placut reciproc si de clipele petrecute impreuna, dar cand ne-am dus la facultati diferite, n-am mai tinut legatura, doar un timp, online, apoi adios.
Nu ma uit la profilul ei de Facebook pentru ca e maritata, are copii si asta ma afecteaza emotional. Nu sunt invidios pe ea ca s-a implinit, dar e o chestie naspa s-o vad cu altul si cu copiii lui.

Niciodată. Nu obișnuiesc să trăiesc în trecut. Nici măcar o secundă.

Majoritatea adica 90% ce si-au serbat majoratul in liceu nu au avut nesimtirea sa ma invite la ziua lor, daramite sa mi se faca dor de ei dupa 10 de ani de zile de cand nu m-a cautat nimeni! Nimanui nu-i pasa de tine din liceu sau facultate, toti vor sa fi mai prejos decat ei, nici soramea care a avut trei prietene bune in facultate din ce mi-a zis nu a mai tinut legatura cu niciuna de aproape 4 ani, in viata asta e fiecare pentru el

Mi-ar plăcea sa pot fi nostalgic dar eu nu-mi aduc aminte de trecut prea mult. Sunt doar câteva lucruri pe care mi le reamintesc cu plăcere. Consider ca ești un norocos ca ai nostalgii! Cei ca mine sunt foarte raționali și nu obișnuiesc sa își facă amintiri plăcute. Încerc sa fiu corect, sa învăț... Dar atât.

Deloc. De o singura prietena din copilarie mi-a fost dor asa ca am cautat-o si ne-am reimprietenit.

Nu, oamenii importanti au ramas langa mine si asta conteaza cel mai mult.

Nu mi-e dor de nimeni cu oamenii importanti am pastrat tot timpul legatura.

Nu. Daca am curiozitatea sa vad ce mai fac, pot da de ei pe social media.

Deloc.Daca o persoana vrea să fie în viața ta va face totul să fie acolo.Mai bine focuseazate să fi cel mai bun până la urmă toți o să rămânem singuri chiar daca nu vrem asta

Nu trăiesc în trecut