Va multumesc anticipat daca va obositi sa cititi pana la final!

Cate sanse sunt ca ea dupa ce s-a despartit de mine sa-si dea seama ca poate nu a facut ce trebuie chiar daca pe moment asa a simtit?

Am fost impreuna mai bine de 3 ani. In octombrie a plecat la facultate in alt oras (destul de multi km intre noi), iar de curand (acu o luna si ceva) am aflat ca ar fi vorbit si cu alti baieti pe acolo. Am trecut cu vederea chiar daca m-am simtit oribil si inca aveam impresia ca nu a rupt legatura cu tipii cu care am aflat ca ar fi vorbit pe parcursul primului semestru, dar o iubeam prea tare (inca simt asta) ca sa o las sa plece, pentru ca eu am vazut chestiile astea doar ca pe niste scapari dar cu tenta de greseli copilaresti (nu vreau sa ii iau apararea dar cu totii mai gresim, dar nici chiar asa). Dupa ce am mers la ea sa vorbim mi-a dat de inteles ca vrea sa indrepte greselile. Mi-a zis ca nu a fost deloc ok ce a facut si ca a fost surprinsa ca am iertat-o. Toate bune si frumoase de atunci. Ne-am vazut, am mers in multe locuri, am petrecut de paste impreuna etc.

Acum cateva zile imi zice ca vrea sa ne despartim. Un motiv foarte clar nu mi-a dat. A zis doar ca nu vrea sa mai traga de relatia asta, ca nu mai simte ca e bine, nu vede un viitor si ca a sperat ca dupa ce am iertat-o, lucrurile sa devina mai bune dar din punctul ei de vedere n-a reusit sa schimbe nimic la ea (poate ca nici n-a vrut). Ultima luna pe care am petrecut-o impreuna a fost foarte ok. Ne-am vazut destul de frecvent raportat la cat de rar ne vedeam pe la inceputul facultatii (poate ca asta a fost si greseala care a condus incet incet, aici), si totul parea ca e bine. Acum insa mi-a zis ca de fapt nu era asa si ca lucrurile pareau ok dar ea se gandea sa ne despartim de mai de mult.

Eu dupa ce am iertat-o am incercat sa ma schimb putin, sa fiu mai deschis, sa ma implic mai mult, sa recuperez cumva lunile pierdute. A observat asta si a apreciat.

Dupa ce mi-a zis ca vrea sa ne despartim mi-a zis ca si baietii cu care a luat contact au indepartat-o de mine, dar pe langa asta pur si simplu simte ca nu are rost sa mai continuam.

Personal cred ori ca e adevarat ce spune, ori a vrut sa "scape" de mine ca sa-si vada de socotelile ei.

Daca abia astepta sa termine cu mine pentru altceva, e clar ca nu se va mai gandi la mine prea curand.
Dar, in situatia in care a fost sincera cu mine (mi-a spus ca inca ma iubeste si ca tine la mine) va intreb din nou: Cate sanse sunt ca la un momentdat sa realizeze ca pana la urma nu a meritat sa ne despartim? Sunt constient ca poate o sa dureze o saptamana, o luna sau poate mai mult, dar in momentul asta sunt foarte confuz. E grea vindecarea. Mai ales dupa atata vreme. Una e o despartire dupa 2 luni si altfel e dupa ce persoana respectiva ti-a fost alaturi aproape 4 ani... Cel mai indicat ar fi sa nu mai vorbim, asta zice toata lumea insa dupa ce se urcase in tren am mai schimbat 2-3 mesaje (nu despre subiectul asta).

Mare lucru nu mai ramane de facut daca ea nu se mai gandeste la mine. Dar eu vreau sa o am din nou alaturi, iar daca si ea isi da seama de acelasi lucru pana la urma, as fi curios cam care mi-ar fi sansele.

Stiu ca TPU poate nu e cel mai potrivit loc pentru astfel de discutii dar m-am gandit sa incerc si aici, ca poate mai sunt oameni care dau raspunsuri relevante, nu de genu "da 3 shot-uri de vodca si uit-o". Poate sunt altii mai trecuti prin viata si-mi pot da un verdict sau o parere.

Multumesc din nou!

Te inteleg, este dezamagitor dar sper sa treci peste sau sa va intelegeti nu se stie ce va fi.
Nu trebuie sa te simti vinovat, fiecare face ce poate si ce i se pare mai potrivit, este bine ca te-ai dus la facultate chiar daca este mai aproape de casa.
Majoritatea oamenilor se schimba cand pleaca in orase mai mari si isi schimba conceptiile.
In orice caz este o problema sper sa nu te afecteze la scoala si sa iei examenele.

După logica ta, dacă un om e înţelegător cu tine, îţi pierzi respectul pentru el?!

Încep să scriu spunându-ți că am citit și rândurile tale dar și ce ți-au spus ceilalți.Și eu ce-i drept trec cam prin aceeași poveste.Sunt de partea ei...adică am o relație dar tot tind să vorbesc cu alții.Trecutul în care rănile din partea băieților s-au adunat mă fac să fiu nesigură în primul rând pe mine și îmi bulversează sentimetele. Poate distanța e de vină! Tu las-o să plece dacă așa vrea. Poate e cel mai bine pentru voi! Poate se va întoarca, poate nu...un motiv are dacă vrea să vă despărțiti!

Da imi pierd respectul, dacã este prea intelegãtor cu greselile mele, o sa-mi dau seama cã pot folosi acea persoana fara nici o problema.
Eu credeam ca asa e, sau oi fi tu intr-o zona in care oamenii nu profitã din bunãtatea altora?

Nu ştiu ce înţelegi prin respect dar cred că avem definiţii diferite. În situaţia dată, respectul pierdut ar trebui să fie faţă de tine, nu faţă de acea persoană. Într-un sistem de valori sănătos respectul este proporţional cu toleranţa. Nu-l confunda cu teama.

Pai sunt putine cele care-ti zic verde-n fata " Bai baiatule, pana aici a fost. " S-ar putea sa se intoarca la tine daca va constata ca a ales gresit. Tu permite-ti sa cunosti si alte fete. Cine stie de unde sare iepurele

Mai putine decat sa citim noi totul pana la sfarsit oricum... si probabil, mai bine asa.

Si-a gasit pe alt cineva acolo, din acest motiv a vrut si sa se desparta de tine. Incearca sa ii spui ce simti pentru ea. Dar daca nici asa nu va merge atunci te sfatuiesc sa rupi relatia decat sa iti pierzi timpul sa suferi, fete pe pamand mai sunt.

Chiar si dupa toate astea, tot o vreau inapoi. Stiu ca toata lumea spune sa nu mai vorbesc cu ea, ca astfel o sa inceapa sa o intereseze de mine. Ar putea avea sens dar eu ma gandesc in felul urmator : Daca intr-adevar inca se gandeste la mine, iar eu continui sa nu vorbesc cu ea, atunci cand va observa ca nu ma afecteaza (sau cel putin ca asta incerc sa arat), va spune "a trecut peste, deci nu mai are rost sa ma intorc". Imi e frica ca cu distantarea asta voita o sa o pierd de tot. Simt ca e nevoie sa vorbesc cu ea. Chiar daca lumea imi spune sa fiu orgolios si ca daca vrea sa vina, sa vina ea, dar n-as vrea sa astept pana prea tarziu sa ii spun ce am pe suflet.
Oricum, ideea e ca eu am iertat ce am avut de iertat. Insa tot nu inteleg de ce a renuntat asa "random". Am nevoie si de unele raspunsuri pentru care nu prea imi gasesc linistea. Pe parcursul zilei ma gandesc ca incepe sa imi treaca, dar seara inainte de culcare si dimineata cand ma trezesc nu ma pot gandi decat la ea. In fiecare dimineata ma trezesc in gand cu diferite momente din timpul relatiei. Bune sau rele, dar in fiecare zi sunt altele si altele. Imi vin in minte pe rand diverse intrebari si simt ca numai de la ea pot primi raspunsuri. Unii imi spun ca ar trebui sa astept macar o luna/doua pana sa iau legatura cu ea dar simt ca e prea mult timp. Prea mult timp in care ar putea crede ca nu ma intereseaza de ea si sa pierd si ultima speranta, chiar daca "specialistii" spun ca indiferenta le face, din contra, si mai curioase.
Daca intr-adevar vrea sa ia legatura cu mine dar nu o face pentru ca e orgolioasa?