Va multumesc pentru sfaturi. Mi-au ridicat mult moralul. E adevarat poate era doar dependenta de el, dupa 5 ani.si faptul ca m-a lasat de atatea ori si iar a venit poate dovedeste ca e doar un bun actor si eu o fata cu mintea de gaina. Totusi erau momente in care chiar credeam ca ii pasa de mine, alteori eram ca si invizibila, stateam cu el ca si cu un bun amic. Din partea mea am incercat tot.si cu bine, si cu indiferenta, si dura dar degeaba. Cum poate un om sa te faca sa te implici atat in viata lui si apoi sa te abandoneze? Acum imi e frica de viitor...eu deja am terminat o facultate in vara si acum sunt anul 2 la alta care e apreciata si e de stat. Deci sunt un pic mai mare decat restul; la facultate nu am cum sa intalnesc pe cineva, in cluburi la fel numai copii. In plus, poate ca o sa ma credeti aroganta, dar parintii mei s-au stradiut mult sa imi ofere un prim ajutor pentru stabilitate si nu stiu daca as putea sa vorbesc cu un baiat care sa ma duc eu sa il iau cu masina de acasa, sa ii platesc eu sucul sau sa aiba doar un liceu terminat. Imi doream si cred ca inca imi doresc stabilitate oferita de cineva care sa fie macar la fel ca mine din punct de vedere sentimental intelectual si nu in ultimul rand material. Poate ca am pretentii prea mari si de aceea Dumnezeu ma pedepseste acum... Oare trebuie sa imi cobor asteptarile si sa incerc sa fiu cu oricine? Sau sa astept? desi nu se prevede nici o portita ca as avea unde sa gasesc ce vreau eu :-( Viata asta-i asa complicata

Ce este al tau este pus deoparte. Cu siguranta vei avea ocazia sa intalnesti persoana potrivita, dar nu te grabi, in general fetele devin vulnerabile dupa o despartire. Despre partea materiala nu pot sa-ti dau nici un sfat, dar legat de carte ma indoiesc ca vei putea avea dialoguri interesante cu cineva cu mai putina scoala. Iti doresc multa bafta!

Doamne cata, cat de mult te asemeni cu mine :O:O:O
Parca am scris eu postul asta :O:O:O

Eu am fost 3 ani cu un baiat. La inceput a fost mai greu, apoi mi-a demonstrat ca tine la mine, pana cand am aflat ca m-a mintit si el de fapt renuntase la scoala.Chiar plecase in alt oras si spunea ca face clasa a 12-a acolo cand el renuntase dintr-a 11-a.Eu sunt o fata destul de inteligenta, invat mult si stiu ca vreau sa realizez ceva in viata.Situatia mea materiala e buna, asta datorita parintilor mei care fac orice pentru mine. El facea parte dintr-o familie destramata(asta oricum nu e din vina lui) si nu avea o situatie materiala buna.Eu -fata de ingineri respectati la noi in oras, mama lui era vanzatoare, tatal lui in alt oras, sofer.Niciodata nu m-au deranjat lucrurile astea, l-am iubit enorm, mult prea mult ...si iubirea asta m-a facut sa cred ca se va putea schimba.Tot ce vroiam era sa-si termine scoala, lucru pe care mi l-a promis, iar apoi mi-a spus ca nu va mai face asta, desi era singura conditie pe care i-o pusesem pentru a fi impreuna.Am trecut peste, deoarece dragostea mea era mult prea mare.Nu vreau sa intru si mai mult in detalii, insa in cele din urma relatia nu mai era cum fusese, eu imi pierdusem increderea in el(plus ca ma mutasem in alt oras), el era mult prea gelos.In cele din urma ne-am despartit,, insa credeam ca ne vom impaca a doua zi, ca de obicei, dat nu a fost asa. S-a cuplat cu o alta fata si eu nu am putut sa trec peste asta, el stia, insa probabil voia sa-si demonstreze ca il iubesc atat de mult incat as inchide ochii si la fapta asta si m-as impaca cu el.Am suferit enorm sa-l vad in bratele altei fete si nu as mai vrea vreodata sa trec prin ce am trecut. N-am mai vorbit o perioada. Dupa ce s-a despartit de ea ma cauta, voia sa ne impacam, eram destul de vulnerabila si desi ziceam nu, inima mea ar fi vrut sa fim impreuna din nou.Intre timp, am cunoscut un baiat, un baiat linistit, destept, care dupa o vreme a devenit iubitul meu.Acum sunt fericita, implinita.Ma iubeste si il iubesc si m-a ajutat sa trec peste fostul meu prieten care m-a cautat in continuare o perioada si pe care l-am sarutat o data desi eram cu baiatul de acum.Am avut mari mustrari de constiinta si i-am spus, insa el m-a inteles si ma iubeste si respecta la fel de mult. Vreau sa-ti spun ca nu trebuie sa crezi ca Dumnezeu te pedepseste, pentru ca nu e asa.Cand nu te vei astepta, va aparea cineva care sa te merite, asa cum mi s-a intamplat mie.Nu grabi lucrurile, timpul le va rezolva. Poate daca iubesti si celalalt nu are carte treci peste, insa eu cred ca trebuie sa-ti respecti principiile si sa ai anumite standarde peste care sa nu treci. Daca ti s-a intamplat ce ti s-a intamplat, nu te descuraja, a fost o invatatura de minte si nu trebuie sa accepti pe oricine in viata ta...sunt sigura ca ai calitati pe care un baiat inteligent le va aprecia.Sa nu treci peste criteriile tale, trebuie sa fii puternica si sa ai personalitate. Iar in privinta banilor, te inteleg, insa sunt sigura ca un baiat care e la o facultate, sau a terminat-o se poate intretine si singur.Ai incredere in tine, pentru ca esti o fata desteapta si meriti ce e mai bun!

@monyk16, ma indoiesc ca, avand ea mentalitatea asta, ca si a mea de altfel, va putea la un mom dat sa fie asa orbita de cineva incat sa nu o intereseze nimic altceva, decat ca-i barbatu vietii ei.
De la o anumita varsta, cresc pretentiile si de la an la an devenim mai pretentiosi. De aceea... daca nu treci prin saptamana oarba sa te mariti la o varsta mai frageda, greu mai trece careva prin sita deasa pe care o ai la alta varsta

Traieste si nu te agita prea mult. ce trebuie sa se intample, se va intampla la vreme.condu-ti singura viata si lasa parerile parintilor in privinta asta.ramai nemaritata.am spus parerile, nu sfaturile. sfaturile lor sunt bune, dar si tu esti destul de matura sa stii ce bine si ce e rau de acum. iar in dragoste se minte mult si se sufera deasemeni.la anii tai sper sa nu mai fie cazul.succes.

Idealul este frumos, destept, bogat si devreme acasa, totusi nu s-a consemnat niciodata existenta unui asemenea exemplar. Nu le poti avea pe toate dar iti urez mult succes in cautarea acestui fat-frumos.

Filly nu vreau sa ma intelegi gresit, intr-adevar era angajat, avea o facultate, avea bani si masina. Scuze ca vorbesc la trecut dar asa parca imi e mai usor. Au fost momente cand nu avea bani si nu aveam nici eu, si nu ma deranja, daca eram cu el nu mai imi trebuia nimic. Ma simteam mai bucuroasa cand nu avea bani si ramaneam acasa sa ne uitam la un film. Pentru el as fi facut asta, as fi stat cu el oricum pentru ca il iubeam... dar pentru altcineva acum pentru care nu as putea sa simt nimic, nu stiu daca as putea... :-(

Momentan nu ai putea simti nimic pentru altcineva pentru ca esti obisnuita sa iti canalizezi si sa concentrezi dragostea intr-un singur punct, probabil asa se explica si motivul pentru care iubim parca mai mult o persoana dupa ce pleaca din viata noastra. Nu mai e acolo nimeni care se ne preia sentimentele si sa le inlocuiasca cu unele reciproce.
In momentul asta tie ti s-a inchis o fereastra dar in acelasi moment ti s-a deschis cel putin o alta, catre ea trebuie sa privesti. Nu mai insista sa privesti catre fereastra inchisa, in zadar incercand sa o deschizi din nou, evadeaza din turnul tau de fildes pe una din toate celelate ferestre deschise, acum asta reprezinta solutia pentru tine. Nu te obliga nimeni sa ramai acasa la un film cu un baiat daca asta nu iti face placere sau sa desfasori oricare alta activitate cu el, dar cauta sa te indragostesti de el, iesi prin acea fereastra nou si bucurate din nou de toata splendoarea privelistii oferita de dragoste. E posibil ca in cele ce urmeaza lucrurile sa fie luminate dintr-un alt unghi si totul sa capete un alt inteles, poate atunci te vei trezi facand cu o placere nebuna lucruri alteori ocolite sau ignorate complet doar datorita prezentei lui. Indrazneste sa iubesti din nou si sa te lasi iubita. Intradevar viata e complicata dar cheia simplificarii ei sta mereu in alegerile pe care le facem. Am ales in incheiere sa il citez pe Robert Frost: "Intr-un cuvant pot rezuma tot ceea ce am invatat despre viata: continua"
Mult succes

Pai cata cati ani ai? strange din dinti si ia-o de la capat, e greu, stiu, dar nu e si imposibil.

Stiu ca sunt tanara.am aproape 23, in iunie, dar ma simt mult mai batrana psihic :-( fac tot posibilul sa ma educ in sensul asta

Cata, eu am 43 de ani, 2 copii şi sunt capabil să o iau de la capăt cu o nouă relaţie de dragoste.
Tu la numai 23 de ani te consideri bătrână din punct de vedere psihic?
Eu cred că viaţa pentru tine abia începe.

Da pentru ca, din cauza mea si numai a mea, recunosc, am trecut prin foarte multa suferinta din dragoste si asta din partea unui singur om care ba te vrea, ba nu te mai vrea. Cand crezi ca iti e mai bine, ca ai trecut peste greutati si visezi la un viitor...gata cineva iti da o palma si te trezesti. Prea multe lacrimi, amintiri, zile triste, prea multa incrancenare pentru un om la 23 de ani...