Va rog, ajutati-ma cu un sfat, nu stiu ce sa mai fac. Am 21 de ani, poate mare hilar ca imi caut alinarea pe un astfel de site dar simt ca toti cei apropiati imi sunt in potriva. Totul a inceput acum doi ani, cand, dupa ce am terminat bacalaureatul am vrut sa urmez facultatea de medicina veterinara din bucuresti. Imi doream foarte mult, chiar si tatal meu ma sustinea. In drum spre bucuresti, s a razgandit ca eu sa mai fac facultatea aceea si a inceput sa ma dea si pe mine inapoi, spunandu mi ca mai bine raman in Pitești la o facultate, pe motiv ca subt mai aproape de ei. Practic mi au taiat aripile, am ramas la pitesti la marketing. Nu mi gaseam locul, imi scotea ochii pentru fiecare ban pe care mi l dadeau. Asa ca am decis sa ma angajez si sa intrerup anul de facultate pentru a incepe alta care mie imi placea si anume " Asistenta Sociala" a urmat un an de cosmar, in fiecare zi ma certam cu el si urla la mine sa vin acasa sa nj mai stau in chirie, ca n o sa reusesc sa ma descurc cu banii, ca n o sa ma inscriu la nicio facultate, ca nu i facultatea de mine. Ajunsesem la munca sef de tura, castigam binisor, managerul meu voia sa plece din Pitești si mi propusese sa raman cu sarcinile lui.n am reusit, a trebuit sa renunt si sa plec din Pitești, n am rezistat presiunii, mi am pierdut serviciul. Dar am reusit sa ma inscriu la facultate. ( alt scandal ca m am inscris la facultate) ...in fine, acesta fiind primul episod. Anul acesta a inceput al doilea. Mi am gasit un iubit, de varsta mea. Ma iubest. Il iubesc, a terminat o facultate, s a angajat de curand, este serios, avem planuri serioase, parintii mei nu l vor nici in ruptul capului. Motive? Nu vor ei...nu le place lor. Tensiunea pe care incercam s o maschez a izbucnit in relatie, ne certam, ne a distrus iubirea...simt cum sr rupe inima in mine. In timp ce sora mea se pregatestr pentru politie si are sustinerra parintilor mei si..toate incurajarile, iar pe iubitul ei il place toata lumea. De ce? Pentru ca ea a facut mereu ce a zis tata, iar eu nu.
Nu stii unde am gresit, spuneti mi. Voi ati trecut vreodata prim asa ceva? Eu nu mai stiu ce sa fac...
Buna, am trecut printr-o situatie asemanatoare, acum difera de la familie la familie, iti spun ce am facut eu, desi nu mi-au dat voie sa plec la Bucuresti am plecat de unul singur am gasit loc la un camin cat de cat ieftin si privat ( in asa fel incat ei sa nu intre si sa faca scandal ), si am intrerupt ORICE FEL DE COMUNICARE CU EI. am stat un an fara sa vorbesc cu ei nu m-am dus acasa nici de sarbatori am ramas in Bucuresti, pana la urma m-au gasit si le-am explicat ca NU MAI AU VOIE SA IMI CONTROLEZE VIATA, simplu si la obiect, ori ma acepta si a sprijina ori pot sa plece inapoi acasa si nu mai vorbim.
Acum depinde de tine, parinti nu trebuie sa se implice in viata ta, nu trebuie sa le dai voie ai 20 de ani esti majora ai servici, daca nu le convine nu mai vorbi cu ei, va fi greu dar ei vor ceda.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Cazul clasic in care parintii fac diferenta intre copii. Nu esti singura, cunosc pe pielea mea, situatia la mine persista si acum ca sunt batran. Te obisnuiesti cu asta si gata nu ai ce face.Nu vad cum poti sa-ti pui ordine in viata altfel decat spune colegul Fanul Meu. Nimic rational sau argumentat nu poate schimba astfel de situatii pentru ca tine de emotiv.
Răspunde
Greseala a fost ca ai renuntat prima data si ai ramas acasa. Ar vrea poate sa ramii mereu sub "aripa" (papucul) lor? Au vazut ca esti moale. Ar trebui (acum, din pacate) sa te decizi: parintii sau viata ta. Si sa nu mai amesteci problemele.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
