Va rog ca sa ma scuzati ca va deranjez cu problemele mele dar am nevoie de ajutor fiindca simt ca nu mai suport viata, nu mai suport nimic ce e legat de mine, sunt tot mai inchis nu mai socializez cu nimeni. Desi nu mai sunt adolescent am mari probleme din cauza unei iubiri neimpartasite ca sa-i zic asa, va rog sa nu radeti. Din cauza asta ma cert cu oamenii si nu mai am prieteni. Daca ati putea sa-mi cititi povestea as fi foarte recunoscator.
De 2 ani sunt indragostit de o persoana si de atunci a inceput tot calvarul, sunt prea las sa-i zic, sunt fricos ca n-o sa accepte. Am avut si ganduri de sinucidere dar mi-au trecut repede, vara trecuta. Am incercat sa trec peste si sa uit acea persoana dar nu pot pur si simplu, doar la ea ma gandesc, mi-e frica ca-s obsedat.
In ultimul timp iar a revenit aceasta obsesie, o vreme a trecut si am crezut ca gata, am scapat, dar n-a fost asa. Am inceput sa ma tai si trebuie sa recunosc ca ma simt mai bine cand o fac. Mi-e teama ca o sa innebunesc.
Nu stiu ce-as putea sa fac, sunt foarte indragostit dar pur si simplu ma blochez cand e vorba de exteriorizare, mi-e teama. Cum pot sa-mi inving teama si sa fiu un om normal, sa nu mai sufar?

Tu trăiești o adevărată dramă. De unul SINGUR. Totul se petrece în mintea ta. Tu centrezi, tu dai cu capul. Ce e asta? Și să ajungi să te tai, sau la gânduri sinucigașe, pentru ce? Că tu practic nu ai făcut nimic. Deci, pentru că nu ai făcut nimic, trebuie să mori. Nice.
Iei frumos și-ți ridici pantalonii, te duci la fată și-o inviți la un suc, vă cunoașteți și voi puțin...cu alte cuvinte acționează omule, că nu vine Moș Crăciun să-ți toarne-n brațe. Dacă tipa nu e interesată, asta e. Mergi mai departe. Dar măcar știi, nu?

Si eu te sfatuiesc sa consulti un psiholog. In Romania, psihologia se confunda cu psihiatria, dar sunt cu totul diferite. Nu am spune niciodata ca esti nebun sau ai probleme serioase (ceea ce nu indraznesc nici sa neg), dar este mult mai bine si, de asemenea, mai eficient sa le ceri sfaturi si calauzire unor oameni specializati, care stiu sa te asculte, inteleaga. Astfel nu te vei mai simti atat de singur. Cu totii trecem prin momente dificile, nu numai tu, dar in opinia mea umila, faptul ca tu te-ai hotarat sa fii atat de independent si razvratit nu te-a ajutat prea mult. Pustiule, nu te mai taia! Sincer, nu trebuie sa ajungi sa te urasti si sa savurezi momentele in care suferi, in care vezi sangele. Ai ajuns aproape de o prapastie si nu esti prost daca apelezi la ajutor, nu neaparat psihologic, un prieten, o persoana foarte apropiata (dar eu consider ca este mai bine un ajutor profesional deoarece, fara sa te jignesc, consider ca impovarezi prea tare o astfel de persoana si de asemenea aceasta nu prea poate sa te ajute, ceea ce o va face sa se considere neputincioasa si ii va provoca durere). Nu ai fi prost deloc, ai fi chiar destept. Sa realizezi ceea ce este peste puterile tale si sa alegi calea de salvare cea mai usoara. Altfel poti de unul singur sa te sifonezi si sa te strufoci, dar cateodata e atat de usor sa cer ajutor. Te implor sa incerci! Si in rest iti urez numai sanatate! Poate te vor ajuta niste carti care ajuta spiritul optimistic, cresc pofta de viata (in timp ce citesti vei imprumuta cate putin din mentalitatiile autoriilor/autoarelor). Nu mai asculta muzica deprimanta, incearca sa gasesti bucurie in lucruri mici, intr-un mic de jun cu oua si 3 feluri de branza sau nuttela (ce iti place tie), incearca sa iti faci prieteni fiindca singuratatea ii face pe oameni sa considere ca nu sunt de ajuns de buni, de amuzanti, de valorosi, ca nu merita viata sau fericirea, ca nimic bun nu ii asteapta dupa colt sau ca pur si simplu totul e inutil. Iar toate astea sunt atat de neadevarate. Si daca nu exista nimic in lumea asta, si daca nu exista nimeni, pai draga, existi tu. Pentru tine trebuie sa te trezesti zambind dimineata, sa te uiti la soare si la apa raului (scanteind), pentru tine savurezi o comedie, asculti un pic Voltaj (nu m-am putut abtine  ), pentru tine visezi si razi cu prietenii fiindca nimeni altcineva nu te va putea face fericit asa cum ai putea tu. Nu impovara pe nimeni cu responsabilitatea de iti aduce sensul vietii sau bucuria, fiindca risti prea mult, risti sa fii mereu nefericit. Si asta chiar nu e un fapt pentru care sa pariezi, pentru asta trebuie sa lupti, si nu ma refer sa lupti ca un narcisist pentru ultima bucata de prajitura, ma refer sa i-o dai colegului tau de banca care si-o doreste mult, sa fii mandru ca ai facut ceva bun, ai devenit cu o mini-mini-mini particula de praf mai bun, sa devi mai mandru pe zi ce trece de cine esti: un om adevarat. Apropo (era sa uit), exista, asa cum probabil am mai spus, un remediu fantastic pentru orice durere, iar daca nu il recunosti atunci nu ii cunosti puterea adevarata, e simplu si perfect :Roaga-te! Sper sa reusesti sa te ajuti cumva din cuvintele pe care eu ti le-am scris pe aici si sper din toata inima sa ne urmezi sfaturile (mai ales primul, cel mai simplu de urmat), pentru ca altfel sunt doar niste litere aliniate frumos. Ai grija de tine!

P.s. Spune-i ca o iubesti si nu trai o viata inchipuidu-ti ce s-ar fi intamplat, poate daca incerci in scris... pune-i o scrisoare in posta ( putin cam "old times") sau un mail si gata, dus a fost. totusi inainte apropie-te putin de ea, vorbiti, radeti, ca sa experimenteze si ea putin teritoriul

Si eu sunt in aceeasi situatia ca si tine. Ma regasesc in multe din cele descrise de tine, ganduri de sinucidere, iubire neimpartasita, etc.
Mi-e foarte greu sa iti dai sfaturi ca eu am problemele astea de vreo 2 ani sa zic asa si nu reusesc sa scap de ele.

Ce iti pot spune e sa iesi in lume, stiu ca ai precizat ca nu faci lucrul asta dar alta solutie nu vad.

Eu tot asa nu ies nicaieri, stau numai in casa la televizor sau la calculator sau ma rog ma mai duc la meci.
In legatura cu fata de care esti indragostit nu te-as sfatui sa ii spui din prima pentru ca e foarte putin probabil sa accepte propunerea ta iar refuzul ei te va durea mult, asta ti-o spun din proprie experienta.

Incearca sa socializezi cu ea mai mult, sa interactionezi cu ea mai des, vezi cum reactioneaaza, fa-i complimente, incearca sa glumesti cu ea, etc.

Exista o singura cale de scapare si anume Dumnezeu. Cauta-L pe El in toate si in tot. Spovedeste-te, du-te la biserica duminica de duminica si ai sa incepi sa capeti curaj. Mai adauga si o cale auxiliara de care ai mare nevoie si anume sa treci pe la psiholog. Nu fata sau sentimentele neimpartasite sunt problema, ci neincrederea in tine si invalidarea ta ca persoana. Cauta cele 2 cai si te asigur ca in cateva luni vei fi alt om. Ti-o spun din proprie experienta, caci nici eu nu aveam curaj sa exteriorizez ceea ce voiam cu adevarat intr-un mod in care ceilalti sa ma inteleaga, dar m-am dus la biserica, acolo am gasit prieteni care m-au indrumat si catre psihilog si acum lucrurile stau mai bine in viata mea. Mult succes

De ce esti atat de sigur ca nu o sa accepte? Eu cred ca cel mai bine ar fi sa ii spui,deoarece sunt sanse ca si ea sa te placa. Sa sti ca orice femeie isi doreste sa fie iubita si rasfata,iar tu,daca o iubesti atat de mult,sunt sigura ca ai face-o cea mai fericita femeie. Parerea mea este ca ar trebui sa ii spui,indiferent ca iti este teama,si indiferent daca ea accepta sau nu,si indiferent daca ea iti impartaseste iubirea sau nu. Daca nu vrei sa o spui din prima,ai putea sa vorbesti mai des cu ea,sa ii faci unele complimente, undele surprize, si asa incet isi v-a da ea singura seama. Ai putea sa consulti si un psiholog, care te v-a ajuta cu siguranta, si iti v-a reda increderea in tine. Eu iti doresc mult succes si multa fericire! Bafta!

Te rog frumos sa te duci la un psiholog cat mai repede posibil, ok?

Dar de unde stii ca nu o sa accepte? Fii un pic mai optimist. Nu privi lucrurile asa de tragic. Fa un pas dati o sansa. Vorbeste cu persoana respectiva. Si ce daca te refuza? Nu esti primul caruia i s-a facut un astfel de gest. Asta nu inseamna ca nu esti bun de nimic sau ca nu mai are rost sa traiesti. Astea-s copilarii indiferent de ce varsta ai avea. La momentul potrivit o sa le intelegi pe toate. Nu are rost sa ai tot felul de pareri NEGATIVE despre tine. Toti avem un dram de lasitate si ne blocam in unele momente. Nu esti singurul! Tine minte ca totul are un rost si Cel de sus stie cel mai bine de ce e asa. Privirea sus! inca ceva si fata respectiva e tot o fiinta omeneasca