Salutare!
Mai intai de toate vreau sa te felicit pentru curajul pe care l-ai avut si ai postat acest lucru pe TPU cu speranta ca cineva sa-ti dea niste sfaturi,felicitari! Vreau sa-ti spun ca parintii trebuie sa ii iubim indiferent cum sunt ei:buni,mai putini buni. Chiar daca ei nu ne iubesc,noi trebuie sa-i respectam caci ei ne-au dat viata,trebuie s-o face oricat de greu ne-ar fi. Din cate am inteles eu,ai o viata grea. Sincer, imi pare rau pentru cele intamplate. Daca tu spui ca nu ai nici o afectiune psihica, atunci nu lua medicamentele, pacaleste-i ca le iei si arunca-le. Poate chiar din cauza lor esti asa obosit si nu poti sa stai mai mult timp treaz, sau mai mult de 2 minute pe picioare. In legatura cu Protectia Copilului, nu stiu ce sa-ti zic. Ideal ar fi sa cauti o ruda, profesor sau o persoana mai in varsta si care sa te ajute, sa stii ca tie iti vrea binele, nu celorlalti. Ii povestesti ei lucrurile care ti se intampla si decideti impreuna ce trebuie sa faceti.
Abtine-te in a mai da sfaturi gen "nu lua medicamentele, pacaleste-i ca le iei si arunca-le "--- ii faci un rau incomensurabil! Intreruperea tratamentului cu un antipsihotic(Abilify) il expune la o noua recadere a bolii, iar orice recadere este mai invalidanta decat cea anterioara ei --- sansele lui de vindecare se micsoreaza!
Vindecare pentru ce? Tu chiar crezi ca sunt bolnav psihic?
"Boala psihica" nu inseamna nebunie, asa cum stie lelea Maria cu 4 clase primare! Tu nu esti o "lele Marie"--- ai invatat la biologie despre neuroni si neurotransmitatori si ar trebui sa stii ca acestia din urma, neurotransmitatorii, sunt responsabili pentru o mare parte din atitudinea noastra precum si de modul in care reacţionam ori ne simtim.
Nu stiu cat de bine este explicat (in manualul studiat ) rolul si importanta neurotransmitatorilor, dar sa vorbim doar despre doi dintre acestia :
* cei mai importanti neurotransmitatori care ne influenteaza starea de spirit sunt dopamina si serotonina.Dopamina are rol in controlul emotiilor, in controlul miscarii si in aparitia placerii. Serotonina are rol important in reglarea dispozitiei (fiind implicata in controlul agresivitatii), in reglarea somnului si ajuta in reglarea tensiunii arteriale si a functiilor motorii.
Orice crestere sau orice scadere a acestor neurotransmitatori provoaca dezechilibre care se pot observa direct în toate aspectele vietii noastre.
De aici si necesitatea unui consult psihiatric si a unui tratament recomandat. Daca psihiatrul ti-a recomandat Abilify, fa-ti tratamentul! Daca psihiatrul ti-a spus sa vii periodic la control, du-te! Orice refuz in legatura cu tratamentul iti va face mult rau si te poate aduce in situatia de a sta in spital un timp mai mare decat acele 5 zile (cat ai stat ).
NU medicamentele pe care le iei sunt vinovate de starea ta ci afectiunea de care suferi! Tratamentul pe care il urmezi TE-A AJUTAT sa-ti constientizezi starea de acum in comparatie cu cea dinainte de boala --- aceasta este un prim pas catre vindecare! Continua, fa-ti tratamentul, du-te la contoalele programate si vei invinge!
Numai bine!
Da,dar pe prospect spune ca aceste pastile au efecte secundare precum depresia sau suicidul.
Tratamentul cu Abilify se face strict in doza recomandata de catre psihiatrul tau. Dozajul medicamentului nu este si nu poate fi acelasi pentru toate tipurile de afectiuni si nici pe intreaga perioada tratamentului! Motivul pentru care medicul ti-a spus sa mergi in fiecara luna la control este tocmai pentru a-ti ajusta doza in functie de evolutia starii tale sau pentru a-ti schimba tratamentul in functie de starea ta.
Asadar, daca ai citit in prospectul medicamentului despre efectele sale secundare nu inseamna ca, la afectiunea ta si la doza recomandata de catre medicul tau, vei face o depresie urmata de suicid.Nu fii absurd! --- lasa specialistul sa decida "ce" si "cum".
Plimbare pe jos pana la scoala si, eventual, inapoi, daca vei rezista. Tu sa hotarasti. Important e sa ai multa rabdare pana la observarea efectelor. Bafta si mult curaj in viata ta. Numai bine in continuare.
Dragule, tu deja ai 16 ani, esti putin trecut de la a mai fi considerat copil, insa nu stiu ce sa zic daca iei sau nu decizia corecta. Te inteleg ca nu vrei sa iei acele pastile, insa esti tu 100 %? sigur? Din ce spui tu acolo sus, tu incerci sa ne induci ideea ta, cum sa nu ai avea nevoie de nimic, insa daca in realitate tu habar ai despre medicina? Nu ca as vrea sa fiu rea, insa asta e adevarul. Oricum, la varsta ta ar trebui sa iti pui parinti sa te respecte si ei putin. Poarta discutia asta oricand gasesti tu momentul, nu conteaza daca este sau nu unu favorabil tie. Oricum, daca mama-ta incepe sa ridice tonul sau tatal tau, sustineti in continuare ideea. Apropo, iti mai dau o sugestie, suna la telefonul copilului (116111 - e pe gratis), si incearca sa discuti si cu ei. Nu te intreaba nume, nu te intreaba oras, nu te intreaba nimic absolut de tine. Si in caz ca te vor intreba, nu este musai sa le raspunzi. Ei sunt voluntari, care discuta in fiecare zi cu diversi tineri/copii care au probleme. Mult succes in continuare, si daca mai ai timp, mai spune-ne ce mai faci.
Cu părere de rău ţin să te anunţ că trăieşti într-o familie schizofrenogenă şi că eşti agresat psihic în fiecare zi de către părinţi,probabil.
Am impresia că părinţii tăi luptă în familie inconştient - pe pilot automat - pentru a se anihila reciproc pe motivul că "Din cauza ta sunt nefericit eu".
Mama ta e schizoidă.
Cea mai gravă situaţie e atunci când într-o familie de-asta există un copil unic. Bănuiesc că tu eşti unic acolo. Eşti receptiv şi sensibil la agresiune.
Părinţii în loc să se anihileze între ei cu frustrările lor,te anihilează pe tine.
Relaţie de tip agresor - victimă.
Mama ta de fapt e cea cu problemele cele mai mari,din câte se vede.
Ambivalentă sentimental, transmite mesaje distructive, spune copilului că nu ar fi vrut să existe,astfel ca ea să fie eliberată din relaţia de căsătorie,unde se simte captivă,se poate vedea asta din "fir-ar a dracu de viata urata sui amara, sa mor sa ma scap de ea" (ea a realizat că s-a păcălit pe sine abia după ce te-a făcut pe tine, căci în loc să oferi pe loc mult aşteptata despăgubire(vrea să fii ce ea n-a fost,să fii o variantă mai bună a ei),necesiţi afecţiune, lucruri pe care maică-ta nu pare dispusă să-ţi ofere,pentru că nu are cum, ea este goală afectiv.)
Du-te la un psihoterapeut specializat pe AT dacă ai posibilitatea.
Şi cum termini liceul, rupe contactul cu părinţii tăi(te muţi altundeva), devino independent.
Că de trăit într-o familie de nevrozaţi, ferească!
Ce părinte normal la cap spune fiului "De azi nu mai sunt tatăl tău!"
?
Pastilele nu pot clarifica un conflict intrapsihic între conştient şi inconştient.
Psihoterapia poate face ordine într-o minte tulburată de percepţii conştiente eronate ale realităţii.
MULT SUCCES!
Si eu era sa patesc la fel ca tine ma du la un spital de nebuni dar doctorita de acolo mi-a zis ca nu am nimic si mi-a dat drumu acasa dupa 4 zile fara tratament si nici acolo nu am luat nicio pastila
Daca vrei sa iti povetesc cum a fost la mine iti las id meu zaratu. iulian si vorbim mai multe acolo
In mod clar nu esti bolnav mintal.Ma regasesc in multe stari pe care le-ai scris acolo.Eu in mod clar te admir.E demoralizant ce ti se intampla si ar trebui sa se faca ceva.Acum, nu stiu daca cel mai bine e sa te duci la Protectia Copilului pentru ca (nu vreau sa te sperii sau ceva) poate ajungi departe de familia ta.E clar ca nu mai poti sa traiesti asa. Mi-ar placea sa vorbesc cu tine si sa stiu mai bine ce simti.Lasa-mi un mesaj daca vrei...
Salut! Stiu ca iti raspund cam tarziu, insa sper sa iti fiu de folos...Eu te sfatuiesc sa iti cauti o biserica neoprotestanta si sa vorbesti cu oamenii care conduc acea biserica si sa le spui de problema ta.Te sfatuiesc sa incepi sa citesti Biblia incepand cu epistola lui ioan si sa incepi sa te rogi si sa intri intr-un anturaj crestin. Sper ca ti-am fost de folos!