Va rog frumos sa ma ajutati. Viata mea e pur si simplu o mizerie. Am 18 ani, varsta presupusa ca fiind cea mai frumoasa. Eu nu o vad asa. Simt cum trec zilele si nu stiu ce mai pot face. Pana sa intru la liceu ma distram ca toti copii, aveam prieteni, mai mergeam in excursii si chestii de astea. Ei bine, odata intrata in clasa a 9a situatia s-a schimbat. Incepusem sa ma inteleg bine cu majoritatea colegilor, dar datorita prieteniei mele cu o colega, neapreciata de nimeni, toata lumea a inceput sa ma ignore, iar eu cand vad ca lumea nu ma place ma inchid in mine si nu mai sunt aceeasi persoana sociabila. Acum situatia este aceeasi.Nu am prieteni, toti ma barfesc, este pur si simplu un chin pentru mine. De 4 ani de zile viata mea nu s-a desfasurat decat acasa si la scoala(macar am note foarte bune si am reusit sa ma concentrez la scoala). Am decat 4-5 prietene mai apropiate dar ele sunt nu stau in acelasi oras si nu ne vedem decat in timpul scolii. Si chiar daca as vrea sa ne petrecem timpul impreuna e imposibil pentru ca parintii nu le permit iesiri si chestii de astea. Eu in toti acsti ani in vacantele de vara nu am facut altceva decat sa stau inchisa in casa, sa mai vizionez filme si sa citesc. Sora mea este plecata la facultate la Timisoara deci am pierdut-o si pe ea, abia daca vorbim 1 data pe saptamana. Si alta problema ar fi ca eu chiar daca imi doresc sa plec undeva nu pot. Parintii nu prea au bani de excursii si de iesiri, banii s-au dus pe facultatea surorii mele, iar eu a trebuit si trebuie sa sufar pentru ca nu dispun de nimic. Mi-as dori din tot sufletul sa am si eu prieteni, sa ma distrez alaturi de ei, sa iesim in oras, la mare. sau oriunde. Nu inteleg de ce am asa o viata nenorocita. Cum am putut ajunge din copila iubita de toti, o fata ignorata de toti si fara prieteni? Eu ma tot consolez cu gandul ca odata cu plecarea la facultate-la Timisoara- poate se va schimba ceva. Poate nu voi intalni oameni la fel de ipocriti si poate voi fi si eu iubita si voi avea multi prieteni. Ce pot face sa-mi traiesc si eu viata? Dati mi un sfat, va implor! Va multumesc! Pupicei

In toata viata asta, ca om, nu trebuie sa faci multe lucruri. Unul din aceste lucruri este sa nu cersesti prietenia nimanui, indiferent cat de singura te simti.Nu face compromisuri, pentru ca astfel nu va iesi nimic bine. Asa sunt si eu.Am 18 ani si nu am niciun prieten.Niciunul.Dar asta nu ma impiedica sa merg mai departe, sa imi vad de drum, fara sa ma abat de la el. Importanta la varsta aceasta, si in aceste vremuri, este cariera, nu oamenii. Oamenii te ranesc cel mai rau. E adevarat: exista si reversul medaliei, dar aici treaba este discutabila.
Unele persoane sunt mai exigente, mai selective, nu pot trece asa usor peste unele lucruri care unora li se par superficiale.Ai o viata inainte si de distrat te poti distra in atatea moduri si atatia ani...
Oamenii vin si pleaca, pe cand oportunitatile de a avea o slujba buna, care sa te multumeasca din toate punctele de vedere sunt mult mai reduse si...mai concrete, mai demne de incredere decat oamenii.
Lasa-i pe ei sa te aleaga pe tine, sa isi dea ei seama de ce persoana esti tu. Cei care te vor accepta asa cum esti, care iti vor fi alaturi in momentele grele mai ales, aceia se vor numi prietenii tai...

Hei... da add la anda_18_ale

Buna.si eu am 32 de ani si nu am nici o prietena. si eu stau mai mlt in casa daca vrei vorbim pe mess. ca sa mergi in excursii iti trebuie banii multi de drum de mincare. la mare este foarte scump.am facut socotela ca 2 zile la mare 2 persoane costa 8 milioane vechi. nu am mai fost in vacanta sin 1990 nu am banii.ai 18 ani daca te angajezi o sa ai banii de vacante si cluburi. poate iti faci la servici prietene.iti lasa id-ul meu daca vrei sa vorbim o sa fiu alaturi de tine.vacanta este un lux nu este pentru toata lumea asa ca nu mai fii suparata

Asta e un semn de maturizare. Tu te-ai schimbat, nu ceilalti.
Acum incepi sa-ti schimbi ideile despre viata, prieteni, despre scoala, incepi sa-ti doresti altceva mai bun sau mai rau, depinde cum alegi. Toate se schimba, prietenii pe care ii aveai la 15 ani astazi iti vor parea falsi, profitori sau depinde cum ii vezi, pentru ca acum esti constienta de lumea in care traiesti.
Important e sa te adaptezi si sa te integrezi intr-un grup de prieteni cu ideile pe care le ai si sa fii acceptata.
Asta mi s-a intamplat si mie pe la 16 ani cand am ales sa fac bani si sa renunt la adolescenta. Munca mi-a adus mai multa satisfactie decat notele de la scoala sau distractia cu prietenii, unde doar cheltuiam. Acum am invatat sa pretuiesc banii, sa transpir pentru ei si chiar daca am 18 ani sunt pregatit sa lupt, de fapt in fiecare week-end lupt pe circuitul de viteza. Pentru a face automobilism am renuntat la prieteni si am redus scoala(n-am timp din pacate), dar am castigat banii. Scoala nu-mi aduce bani si nici atat o diploma nu ma incalzeste sau nu-mi tine de foame. Eu sunt multumit ca fac tot ce doresc. E un sentiment de libertate, pe care si tu trebuie sa-l gasesti in ceva anume, pentru ca acum esti constransa de ganduri.
Conteaza sa alegi ceea ce iti place. Daca tu esti multumita cu tine, nu trebuie sa te schimbi ci sa-ti alegi alti prieteni, alt grup. Facultatea n-o sa aduca o schimbare, doar ca o sa te ajute sa cunosti noi oameni.
Asta-i viata, dai din cur si faci ca rata

Salut... sa stii ca am trecut si eu printr-o situatie similara. pentru ca eram prientena cu o fata exact cum zici tu, mai "neapreciata", lumea a inceput sa ma asocieze cu ea, chiar daca nu aveam nimic in comun. De fapt, chiar am ajuns sa stau cu ea in banca. Cand mi-am dat seama ca ea e de vina pentru ignorarea celorlalti, am luat fraiele in maini si m-am mutat in alta banca. Incearca sa te imprietenesti si cu celelalte colege ale tale, profita de vacanta si cheama una in oras, nu cred ca nu va accepta asculta-ma, iti vb din experienta.

si laurentiu are si el dreptate...

iti doresc muult succes, iar daca mai vrei sa vb las-mi un msj succes!

E ingrozitor sa te simti singur, sa te simti marginalizata, iar asta se intampla probabil din cauza ta. Incearca sa te autoanalizezi, vezi ce nu le place prietenilor la tine, intreaba-le pe cele care spui ca iti sunt totusi apropiate cu ce gresesti, intreaba-le ce nu le place la tine, afla cu de ce nu esti acceptata. Nu stiu... lasa-mi un ID de mess si vorbim. Numai bine :*

Cand toti te parasesc, te uita.etc,Domnul Isus nu te scapa din ochii, El iti da ceea ce tu cauti sa umpli golul din inima ta!
Intoarcete la Domnul

Gandeste-te ca nu esti singura cu problemele astea. In general tinerii la astfel de varste se simt singuri si inchisi. Poate ai ajuns asa si din cauza ca vezi restul fetelor cum incearca sa se bucure de viata in fel si fel de moduri ( nu inseamna ca o si fac ). Un prieten bun si cateva amice bune cred ca ti-ar fi de-ajuns, restul sunt trecatori. Pe parcurs te poti gandi si la o sluba avand in vedere ca ai varsta necesara. Visele sunt gratuite.

E criza varstei. Si eu am 18 ani si nu am decat vreo 4-5 prietene. Asta pentru ca imi aleg bine persoanele cu care interactionez. Nu trebuie sa te complici gandintu-te mereu la ce zice aia din ultima banca despre tine. Asta nu conteaza absolut deloc. Nici eu nu ma duc al mare. Prefer sa citesc sau sa ma uit la un film. Oameni ipocriti sunt peste tot. Am avut parte de foarte multi (gen, poti sa vii sa te uiti putin la pc-ul meu, nu stiu ce are; si la primul refuz nu ma mai cauta). Si Dumnezeu nu o sa te ajute. Nu ai o viata nenorocita. Stai linistita.
Bafta! Si uita de restul...

Adapteaza-te. dar nu-ti fa mari sperante. urmeazati drumul in viata.lasa prietenii si excursiile.sant vise trecatoare.deacum te lovesti doar de chestii serioase, si incepi lupta cu viata si cu lumea.victorie usoara.

Lasa-mi un msg pe privat cu id-ul tau.

Si inca ceva, daca te duci la facultate, acolo nu te duci sa petreci si sa faci excursii deoarece sa te intretii la facultate costa si nu cred ca ai vrea sa dai o gram. de bani si nici macar sa nu absolvezi, ei bine eu te las in gandurile tale dar totusi, gandeste-te ce faci pe viitor !

Nu trebuie sa fii deprimata si sa crezi ca ai o viata nenorocita pentru ca nu ai prieteni la liceu. Nici eu nu am avut prea multi prieteni la liceu, dar cand am ajuns la facultate mi-am facut o multime de prieteni. Ies cu ei mereu la suc, la plimbare, facem excursii, vizitam muzee. Vara trecuta am vizitat, impreuna cu doua prietene ale mele, un orasel mic. Am vizitat muzeul din oras, am fost prin magazine, am facut poze cu niste cladiri vechi. Asa zisa "excursie" ne-a costat foarte putin: doar trenul (este mai ieftin biletul la tren) si intrarea la muzeu. Mancare si apa ne-am luat de acasa si ne-am intors in aceeasi zi.
Iti doresc sa cunosti oameni deosebiti si cu suflet mare asa cum am intalnit si eu.
Ai sa vezi ca odata ce ajungi la facultate atmosfera este alta, vei avea colegi din diferite orase ale tarii, cu siguranta o sa iti faci prieteni. Nu merita sa fii trista. Te pup.

Da

Si mie mi s-a intamplat la fel. de cand am inceput gimnaziul(sunt in a opta). m-am imprietenit cu o ciudata pe nume Monica din cauza ca ea e fecioara si ascendentul meu e fecioara, deci ne intelegeam f bine. numai ca a iesit la iveala mai tarziu ca ea era trilulilu, motiv pentru. nimeni nu a vrut sa mai vb cu mine. daca nu dadeam de ea puteam sa am o viata super in ultimii trei ani. am avut multi prieteni in clasa in cl. a 6-a, numai ca Monica le-a indesat pe gat barfe inventate despre mine si acum nu mai am prieteni buni in clasa. mama mea a vb cu a ei la o sedinta si mi-a spus ca mama Monicai e nebuna si ia pastile, lucru care m-a asigurat ca ea e intr-adevar cu capu'. Am multi prieteni in afara scolii si ies in oras foarte des, dar ma plictisesc si ma simt prost la scoala stiind ca nu ma pot imprieteni cu nimeni.
in prezent ea a devenit o delicventa si banuiesc ca face o groaza de lucruri.
cred ca n-ar trebui sa te mai simti asa de izolata. o sa-ti gasesti prieteni la urma urmei. sunt momente in care nici nu prea ai nevoie de prieteni.
eu m-am hotarat sa-i dau dreaqului pe aia din clasa care ma barfesc si sa-mi traiesc viata.
nu prea am avut noroc, dar asta e. am invatat multe lucruri din greseala pe care am facut-o.