Va rog mult sa ma ajutati cu ce puteti.In ultimul timp ma gandesc tot mai mult sa renunt la tot, ma gandesc tot mai des la sinucidere.Trec printr-o perioada enorm de dificila din cauza parintilor mei.Mama a plecat de acasa din cauza tatalui meu violent si nimfoman.Mama sta pe unde apuca cu foarte putini bani de mancare si asteapta un telefon pentru un post in strainatate, apel care nu mai vine.Sunt in primul an de facultate la un profil greu,care cuprinde matematica iar eu terminasem profil uman insa este facultatea la care am dormit sa merg,sunt foarte stresata,mereu ma simt singura acolo ptc nu cunosc pe nimeni, ma simt foarte inferioara tuturor si majoritatea sunt pe grupulete iar eu fiind mai retrasa si mai introvertita nu prea discut cu fetele, plus ca sunt doar 6 in grupa mea.Am facultatea in alt oras,stau in chirie,departe de iubitul meu, fapt care mi face situatia si mai dificila ptc mereu am nevoie de el fiind mereu prost dispusa si suparata, iar in chirie stau cu 2 fete care desigur fiecare cu viata ei, nu ma plang la straini.Ma simt foarte singura si nu mai vad un rost vietii de cand ai mei s-au despartit. Tata nu o primeste in casa pe mama decat daca ii ofera sex. Tata e foarte invarsta, are 70 si e un nimfoman si un bolnav sexual care a fost operat la penis[capul fiindui taiat] din cauza curvelor cu care a umblat ani la rand atat in afara cat si in timpul casniciei.Mama are 50.
Obisnuiam sa-mi petrec timpul jucandu-ma pe pc, inchisa in camera, acolo mi-era cel mai bine, si atat ca ieseam cu iubitul meu aproape zilnic.Astea 2 lucruri sunt singurele care ma relaxau si ma faceau fericita.Acolo in celalat oras, unde stau in chirie, [ unde se afla facultatea] merg mereu cu scarba, am un laptop micut departe de a fi decent pe care mai stau pe Facebook si mai vad un film si cam atat imi permite, insa nu ma pot juca sa-mi stea mintea in alta parte.Sunt mereu gandita la mama,la situatia de acasa, la situatia financiara care de asemenea e destul de rea in ultimul timp.
Nu stiu ce sa mai fac, singurul motiv pentru care continui si simt ca-mi da putere sa merg inainte e iubitul meu, insa fericirea pe care mi o ofera el nu e un motiv destul de puternic incat sa-mi doresc sa traiesc. Avem planuri ca de la sfarsitul verii sa ne putem muta impreuna ca eu sa-mi continui facultatea si sa faca si el una insa visul acesta este atat de departe, in sensul ca mai sunt aproape 10 luni iar eu simt ca nu mai pot/vreau nici macar ziua de maine sa o traiesc.
Momentan plang siroaie si am zis sa scriu aici sa nu fac vreo prostie.Am mai fost depresiva in trecut si am mai avut ganduri urate,tot asa din cauza alor mei care se certau, desparteau, bateau etc [inca din copilarie-7 ani, treburi care credeam ca o sa se sfarseasca la 18 da' n-a fost asa] insa sunt destul de desteapta incat sa stiu ca nu e o rezolvare, insa uneori simt ca imi pica cerul in cap si ma gandesc cat de urata e viata asta.

Trebuie sa-ti re-consideri problemele.
In primul rand: gandeste-te ca in lume sunt peste un miliard de persoane care au conditii de viata mai rele ca tine!
In al doilea rand: depresia este in mintea TA! Priveste partea amuzanta a lucrurilor! Eu mi-am facut un obicei: dimineata citesc cateva bancuri pe internet, iar in cursul zilei pandesc faze hazlii, peste tot. Nici nu-ti poti da seama ce ma amuza cand vad prostiile oamenilor, deseori unul dupa altul.
In al treilea rand: incearca sa-ti gasesti activitati care sa-ti ocupa cu placere timpul liber! Tu trebuie intai sa te ocupi de tine, sa pregatesti viata viitoarei tale familii. Daca mergi intre oameni veseli, vei scapa aproape instant de depresie.
Esti deja majora, trebuie sa inveti sa fii independenta si sa-ti faci bine tie. Nu lasa ca problemele parintilor sa apese pe capul tau! In caz contrar doar iti faci rau, te distrugi singura, dar problemele lor tot nu le vei putea rezolva, fiindca relatiiile de cuplu sunt personale.

Zambeste mereu, fiindca-ti va fi mai bine!

Citeste si aici. Poate gasesti un sfat.
https://www.tpu.ro/......ulti-cred/

Si? asta e viata, ca te plangi nu rezolvi nimic,trebuie gasite solutii nu sa te plangi pe TPU ca nu rezolvi nimic, sunt uni care au cancer, nu au picioare, maini, nu vad, nu vad si nu se plang atata, generatia voastra se plange din orice

A cata oara este, cand revii cu acest scenariu S.F? Care iti este dorinta? Duci lipsa de sex!?

Sa fim realisti. Viata e urata deoarece noi o creem, oamenii. Oamenii creaza razboaiele, poluarea si nu mai zic. De la un gand porneste tot. Gandeste-te ca, sunt personalitati care au schimbat istoria, doar ei. Crede-ma nu au gandit depresiv majoritatea au fost chiar fericiti. Au avut teluri si obiective, chiar daca au avut probleme. Daca faci deja ce iti place ai un bonus, nu cred ca facand ce iti place iti aduce stres. Cu prietenul, daca tine cu adevarat te va sustine la facultate. Cu parintii, incearca sa purtati discuti, de inceput subtile deoarece si divortul e o solutie, ai crescut si intelegi. Apropiete de mama ta deoarece daca pe ea o mai ai in familie, ea iti ramane cea mai buna prietena. Daca nu gresim nu evoluam tine minte. Nu incerca sa iti faci prieteni prea multi deoarece oricum ai de suferit, mai ales in ziua de azi. Eu de exemplu tot asa is anxios social, dar chiar fac caterinca pe chestia asta, m-am obisnuit. Sfatul meu, pentru tine. incearca sa te automotivezi deoarece nu ai unele persoane chiar tot timpul, gaseste in rau o esenta de bine. Deoarece depresivii vad lumea in grii. Ai grija cu Sinuciderea deoarece viata e un dar, chiar daca e cu rele dar valoros. Viata e si un test, si nu vrei sa pleci fara sa iei o nota mare, nu? Nu fi lasa, asumati deoarece ai o varsta si incearca sa consulti un psiholog deoarece te ajuta cu un sfat chiar daca esti la pamant. Bafta!

Daca faci asta stii prea bine ca o sa-l distrugi pe iubitul tau si pe mama ta si nu cred ca vrei sa faci asta...

Ar trebui să te sinucizi, adica ce rost mai are mama ta ne e langa tine si tatal tau e obsedat sexual si tu stai departe de iubitu tau deci probabil te inşeala cu care apuca

Tu ești vinovată în toată situația asta pentru că nu te gândești deloc la tine, părinții tăi sunt in vârsta, se descurca ei. Mama ta nu trebuie sa stea legata lângă un tâmpit, foarte bine că s-au despărțit, îmi imaginez că este o situație destul de delicata dar în primul rând ai un iubit care îți este alaturi cum poate, in al doilea rând ai intrat la facultate fapt pentru care trebuie sa înveți, să te ții de ea pentru că îți poți asigura un viitor. Te felicit pentru că ai dorit acest lucru. Încearcă să te calmezi, gândește-te la ce trebuie făcut astfel încât să reușești.
Nu te mai ascunde și nu mai sta închisă, vorbește cu colegii, comunica, traieste-ti viața, ( la modul frumos adică ), ai nevoie să comunici să înveți lucruri de la alte persoane, nu sta închisă, angajeaza-te in weekend, mai stranii un bănuț, trimiți și acasă. Se găsesc soluții doar daca dai pata neagra ce îți acoperă privirea. Mult curaj!

Sa-ti spun ceva. Cand cineva moare nu e pacat de persoana respectiva cat este pacat de cei care raman in urma. Daca te-ai sinucide nu ai rezolva nimic in afara de a dovedi un egoism foarte mare. Gandeste-te cat de rau ii este mamei tale acum, iti dai seama ca daca tu ti-ai lua viata ea ar simti ca nu mai are pentru cine sa traiasca? Tatal tau? Imi pare rau ca spun dar este o mizerie de om, dar totusi are 70 de ani, daca mai ia si viagra ceva sa stii ca n-o mai duce mult. Nu ai decat sa inveti, sa ajungi mai sus decat parintii tai. Poti incerca sa te angajezi, e foarte satisfacator cand stai pe banii tai. Respect iubitului tau care te sustine, dar sa nu-l presezi foarte mult cu aceste probleme pentru ca s-ar putea la un moment dat sa i se taie si lui.

Nu is in stare sa dau sfaturi, da chiar mi-ar placea sa te strang in brate pari foarte suparata, nu e vina ta de ce se intampla in juru tau, ai rabdare totul o sa mearga spre bine, asa e mereu.

Buna, consider ca sinuciderea nu i o idee buna,in viata exista o gramada de urcusuri si coborasuri... am avut si am si eu probleme in familie si stiu ca e greu si complicat,dar gandeste te ca nu i ok sa cedezi,trebuie sa lupti si daca iti doresti o sa fie ok,nu e bine ceea ce face tatal tau si imi pare foarte rau pentru ceea ce ti se intampla,inearca sa vorbesti cu cineva apropiat despre chestia asta,cineva care te poate ajuta cumva,eu iti pot da doar niste sfaturi care nu stiu cat te pot ajuta... spune i iubitului tau si el poate va gasi o solutie sa te ajute,incearca sa nu mai tii in tine si sa te descarci cuiva apropiat, mama ta n ar fi trebuit sa accepte toate chestiile astea de la inceput, dar nu am dreptul sa o judec si probabil a facut o cu o intentie buna, ai putea sa te imbarbatezi si sa incerci sa gasesti o solutie posibila pentru a ti ajuta mama daca ai cum si sa nu mai fi in starea asta, mai mult nu stiu ce sa ti spun, sper ca te am ajutat macar putin! gandeste te mai bine inainte sa iei o decizie.