Va rog sa ma ajutati cu un sfat ceva sau orice..Cand eram mic aveam o groaza de prieteni si amici cu care ma jucam,acum nu mai am niciunul, in viata reala, m-am inchis in mine si m-am departat de majoritatea, sunt cam timid, mi-e mai usor sa vorbesc pe net Am mai spus asta o data pe TPU mai demult.E frustrant si trist.Am avut depresie dar am trecut de ea, acum am doar melancolie.Cand eram mic eram sociabil acum ma pierd cand trebuie sa vorbesc cu un adult sau cand sunt mai multi intr-un grup, poate cineva sa imi dea un sfat ce as putea face? Ma simt singur, sunt si singur la parinti, parintii ma iubesc, sunt ok dar nu e de ajuns.Practic nu am viata sociala.Pe net am cunoscut foarte multi oameni in decursul a 10 ani de cand am net dar pe net sa cunosti oameni e bullshit, nu te ajuta cu nimic.Sunt mai linistit de felul meu dar stiu sa si glumesc, mai demult ma gandeam sa plec de acasa si sa ma duc intr-o padure sa nu mai stiu de nimic dar ma gandesc la parinti...nu mai am depresie, sunt mai energic, mai ok dar melancolia ma omoara.E frustrant sa traiesti degeaba pe pamantul asta.Practic tot ce vreau sunt cativa prieteni,amici cu care sa vorbesc,vedeti avatarul meu,ma reprezinta cel mai bine,eu,singur,trist cu motanul,sincer nu vrea sa ma victimizeez dar e bullshit viata asta, in Dumnezeu cred mult insa nu ma duc la biserica, am credinta in suflet si asta e de ajuns, va dati seama ca de iubita nici nu poate fi vorba, cine ar sta cu un 'antisocial"? Sau timid sau baiat linistit? Si practic habar n-am cum sa ma comport intr-o relatie.Mai demult,mi-a zis un coleg,eram nou in clasa,de abia ma mutasem,ca fetele ma simpatizeaza,bine,unele dar eu parca fug de ele,le resping, si asta din timiditate, ati mai vazut ratat ca mine? Mi-am facut curaj sa va zic ce am scris in intrebarea asta, practic nu am avut adolescenta, copilarie am avut dar adolescenta iocsi sunt foarte frustrat si trist din cauza asta.M-am mutat de 3 ori de cand sunt la liceu si peste tot am lasat o impresie buna,am invatat, ajutam colegii, eram de treaba dar prea retras, prea in banca lui, prea timid.Sincer mai bine ma nasteam fata, ca n-am fata de baiat..macar daca as fi cine stie ce urat si aurolac.dar nu sunt.si uite asa sufar.sufar.Ce as putea face? Dati-mi va rog cateva sfaturi.Inafara de sinucide-te sau da-ti foc, ca asta o sa fac daca o sa mai sufar mult.Viata mea de acum e un bullshit.E ca un mar fara gust Ma consolez ca ma mai joc cu motanul, pe calculator si mai vorbesc pe internet cu prietenii virtuali.Dar e nasol tare.Ce sa fac? Mai are rost sa sper ca va fi mai bine?

"ati mai vazut ratat ca mine?"
Da, am văzut și mai mare...pe mine

Acum sfaturile mele ar fi de prisos, ai primit foarte multe și foarte bune. Ce pot eu să mai zic e că nu trebuie să te frământe lucrurile pe care nu poți să le controlezi și să le întâmpini cu speranță și optimism. Știu, ușor de zis, greu de aplicat. Oricum baftă multă. Este importantă căci și un singur pas făcut spre stânga în detrimentul celui spre dreapta poate schimba radical o viață.

Nu ar trebui sa te gandesti ca prieteniile pe Internet nu inseamna nimic. Sfatul meu este sa incerci sa gasesti cate un avantaj in orice faci.
Cand eram in perioada adolescentei am trecut prin aceeasi situatie, din cauza unor prietene care nu ar fi trebuit sa se numeasca prietene si din cauza unor anturaje in care nu ar fi trebuit sa intru, am ajuns sa imi petrec ore pe Internet. Am inceput sa ma joc jocuri si sa pierd zile. Acum ca ma uit in urma, nu regret nimic. Adevarul ca nu mi-am gasit niciodata locul printre romani, cred ca asta este unul dintre motivele pentru care nu am ales sa imi fac prietenii virtuale cu romani ci cu persoane de alte nationalitati. In urma orelor petrecute pe Internet am cunoscut oameni de varste diferite cuprinse intre 12 si 70 de ani, femei, barbati, din numeroase parti ale lumii si am descoperit adevarata comunitate a gamerilor care nu este formata numai din rockeri dubiosi de 40 de ani care locuiesc cu parintii. Am invatat atat de multe lucruri despre cum functioneaza alte tari si cum functioneaza lumea, in general.
Si eu am fost timida in liceu, mai ales. Mi-a fost greu sa mai ma atasez de persoane si mi-a fost greu sa imi gasesc un grup cu care sa simt ca am ceva in comun. Am fost intotdeauna undeva intre. Eram pasionata de moda, de jocuri online, invatam bine, ascultam rock, pop si jazz. Eram prea preocupata de aspectul fizic ca sa stau cu copiii destepti, dar eram prea timida si invatam prea bine ca sa stau cu copiii populari. Nu aratam ca o gamerita sau ca o rockerita asa ca nu mi-am gasit locul nici in grupurile respective. Cam asta este povestea vietii mele, din gradinita pana in prezent, am trecut prin aceeasi situatie, insa in liceu a fost cel mai ciudat. Si nici nu am avut un prieten stabil pe timpul liceului. Eram prea eclectica pentru toate grupurile din scoala si din liceu si aveam o gandire diferita de majoritatea romanilor pe care ii cunosteam.
Prin intermediul jocurilor online mi-am perfectionat engleza si dupa cum spuneam am cunoscut oameni si vieti pe care nu as fi avut niciodata oportunitatea sa le cunosc altfel.
Cand am ajuns la facultate m-a apucat nebunia si am zis sa imi testez limitele si sa dau la jurnalism (bine, nu asta fost motivul principal pentru care am dat acolo). Oricum, dupa trei ani de facultate, cateva luni de practica si un an de munca, in care mi-a venit sa ma iau de par si mi-am tot testat limitele, iti pot spune ca desi imi este peste mana sa interactionez cu oamenii, nu mai am chiar atat de multe probleme ca in liceu. Daca vrei sa scapi de timiditate, testeaza-ti limitele. Intra in vorba cu oameni oricat de greu iti va fi. Cu timpul te obisnuiesti. Eu insa, dupa ce am observat ca era un efort mental si un stres mult prea mare am realizat ca nu este in natura mea sa vorbesc prea mult si ca nu eram facuta pentru jurnalism. Intre timp am plecat din tara si studiez a doua facultate. Mi-am gasit locul aici si ma simt mult mai bine decat m-am simtit vreodata in Romania. Am invatat limba iar oamenii mi se par mult mai ok. Inca nu mi-am gasit un grup cu care sa simt ca ma identific, dar nici nu il mai caut.
Cred ca uneori cel mai important lucru este sa te accepti asa cum esti. Daca esti un extravert este ok, dar daca esti singuratic este la fel de ok. Iti spun din proprie experienta ca daca timiditatea este in natura ta, nu te vei simti bine cu multi oameni in jur. Cu timpul te obisnuiesti, asa cum am facut-o si eu, dar pur si simplu nu se simte natural. Inceperea unei conversatii, socializarea in exces mi se parea ceva extrem de fortat, imi iesea, dar nu se simtea ok. De cele mai multe ori nu voiam decat sa imi vad de treaba mea.
Cat despre faptul ca atunci cand erai copil erai popular, asta nu iti va determina caracterul mai tarziu. Si eu aveam foarte multi prieteni cand eram mica, dar uneori trasaturile si caracterul se schimba. Iar de cele mai multe ori acceptarea acestor schimbari joaca cel mai important rol.

Ai nevoie de un psiholog, iar pana atunci incearca sa iesi din mediul tau. Nu te ajuta statul pe calculator, poate fi periculos tinand cont ca e multa minciuna iar oamenii nu se leaga ca in realitate. Iesi si fa-ti prieteni! Trebuie sa ai mai multa incredere in tine si sa nu mai fi atat de moale pentru ca esti barbat! Dar ti-am zis, solutia la problema ta este un psiholog. Si multa rugaciune bineinteles. Un psiholog iti da si el multe sfaturi utile.

Hei nu trebuie sa gandesti asa! Si eu eram asa! Trebuie sa fi tu insati!
Incearca sa fi mai sociabil cu celialti si sa glumesti.
I
Incearca sa mergi la un film singur, poate acolo si pune-te in vorba cu cineva care poate sta singur sau cu un grup. Incearca sa vorbesti despre film si usor-usor va veti imprietenii!
Nu mai fi asa trist!
Repet, si eu eram asa... din cauza dezamagirilor, dar am lasat inhibitile si am zis ce daca
Glumeste cu prietenii tai
De exemplu sa iti spun ce fac eu:
Odata ma vorbeam cu niste fete si tot imi frecam fermoarul de la hanorac ca si cum m-as dezbraca si le zic ceva de genu: Buna, sunt o pustoaica de 18 ani. Ai mai facut dragoste cu o femeie? Si ele au ras si ziceau ca sunt foarte amuzant. Sau odata eram la mall, la H&M cu niste prieteni si le-am zis ceva de gen: Bai, sa stiti ca H&M e al meu, ca bunica-mea a fost model mai demult si acum a luat toate magazinele si pot sa imi iau ce vreau pe gratis, dar nu v-am spus ca sa nu va simtiti asa." Si tipa de la casa m-a auzit, a suras si a zis ca sunt tare amuzant...

Si de ce sa te sinucizi? Nu e o solutie! O sa vezi ca in viitor aca o sa fi glumet cu ceilalti si o sa iti gasesti un grup de persoane cu aceleasi principii si parerii ca ale tale nu o sa mai ai aceiasi perspectiva despre viata. Invata la liceu si poate la facultate vei gasi persoane ca tine, pasionate de acelasi domeniu. Nu fi asa trist! Vei gasi pe cineva, nu esti singura pesoana de pe pamant in situatia asta
Si in legatura cu plimbatul prin padure, incearca sa te duci in padure sa te realaxezi, sa meditezi, sa uiti de toate.
Dar sa te intorci acasa

Noapte buna! Fi tu insati si nu lua parerea tututror in seama, fara inhibitii!

Daca vrei sa vorbim skypeul meu e *Apollo*

P.S.: Scuze pentru greselile gramaticale, m-am grabit!

Uite care-i treaba. Eu tot sunt unul din prietenii aia virtuali de care ziceai si de aia tot primesc notificari la miile de intrebari pe care le pui.
Chestia e simpla. Daca tot ai ajuns si singur la concluzia ca miile de conversatii pe care le-ai avut pe net sunt doar pierdere de vreme, renunta la ele si incearca sa iti faci prieteni in viata reala. E imposibil sa nu iti poti face prieteni, atat timp cat vrei cu adevarat asta.

Macar tu ai prieteni online,ce faci cand nu ai pe nimeni?
Situatia ta e similara cu a mea,bine,cu mici exceptii,eu pun totul pe seama gandirii noastre care ne impiedica sa ne facem prieteni cu care sa avem lucruri in comun,cat despre adolescenta,sincer,eu cred ca sunt cea mai ' cuminte ' fata pe care o cunosc sa stai toata ziua acasa,sa muncesti si sa-ti ajuti parintii,nu e intodeauna o distractie,liceul a trecut ca un gand,parca nu am fost niciodata,si am terminat anul acesta,nu m-am ales cu nici un prieten,nu gasesc vreo vina la mine,pur si simplu n-am avut in comun nimic cu persoanele pe care le-am cunoscut,partea buna este ca nu am avut parte niciodata de nici o neintelegere si n-am fost implicata in nimic,partea prosta este ca nu am nici o amintire,n-am iesit,n-am ras, nu m-am distrat niciodata pe cinste, doar in copilarie, eu tot sper sa fie ceva diferit de acum incolo, pentru ca m-am saturat de vacantele cu familia si nu e vorba ca nu-mi place sa petrec timpul cu ei, ma aflu si eu intr-o stare de monotonie si cred ca nici Tom si Jerry de ar veni la mine nu m-ar face sa rad, nu esti singurul, macar ai prieteni virtuali.Eu zic ca felul cum gandesc e devina,atarg lucruri pe care nu le vreau,lucrez la asta.Tu din cate am inteles esti baiat,voua va este mai usor sa va faceti prieteni, ai incercat? Nu reusesti nimic fara sa incerci, nu ramane totul neschimbat, vin si alte vremuri de care o sa te bucuri, nu are rost sa disperam din aceasta cauza, gandeste-te ca sunt altii in situati mult mai grele decat aceasta, o sa vezi, eu sunt convinsa ca o sa fie totul bine.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa nu-ti mai tii suferinta inautru si sa vorbesti cu cineva despre ea. Vorbeste cu mama,caci mamele isi inteleg cel mai bine copiii, cere-i sfatul. Sfatul meu. Uita-te in oglinda si spune-ti ca esti un tip frumos si inteligent si ca maine este o noua zi in care poti sa te schimbi, sa iesi in evidenta, sa-ti faci prieteni noi (in viata reala, desigur) si sa socializezi mai mult.Bafta!

Buna, sunt fata si ma regasesc in ce ai spus tu. Nu am prieteni deoarece sunt mai timida si prefer sa nu incerc sa imi fac preteni din frica de refuz.Cand castigi reputatia de ciudat e cam greu sa scapi de ea. Si eu am plans, am fost trista, dar am realizat ca daca ai o familie frumoasa e tot ce iti trebuie.Nu iti trebuie multi prieteni, sunt de ajuns 2-3.E greu sa iti faci preteni adevarati. Cei care sunt populari au multi preieteni care sunt falsi, stau cu ei pentru interese. Tu trebuie sa continui sa traiesti pentru ca sunt sigura ca e o fata acolo undeva care asteapta sa te intalneasca. Trebuie sa lasi frica si teama la oparte ca nu te omoara nimeni. Sper sa devi mai vesel si plin de viata si sa nu iti schimbi personalitatea de dragul nimanui. Oricum fetele nu isi doresc golani si derbedei. Mie imi plac baietii draguti, grijuli, bine educati si decenti

Heei nu mai fi asa trist, chiar imi pare rau ca esti asa suparat. Unele persoane sunt timide dar de ce ti-e rusine sa intri in vorba cu tocilarul clasei sau cu un baiat sau fata cu care crezi tu ca o sa te intelegi. Timiditatea nu te ajuta la nimic scapa de ea, nu mai vorbi cu frica fi curajos si cand vorbesti sa nu ai retineri pana la urma daca o dai in bara ce poti pati? Si daca te supara cineva nu baga de seama oamenii sunt rai eu inteleg ca ai nevoie de cineva cu care sa iesi sa vorbesti sa iti petreci timpu dar nu o sa gasesti pe TPU.
ai putea de ex sa inviti cativa colegi sa iesiti

Apropo cati ani ai?

Alentao. Chiar nu sti pe nimeni un var o verisoara?
daca vrei sa imi spui... Ce probleme de sanatate ai?

De unde esti?

Constanta

Azi a fost suuper cald si apa e calda dar cica se raceste de maine

Mie nu imi pari timid eu in locul tau m-as schimba un pic crede-ma poti sa faci asta si sa incerci sa iti faci o iubita

Eu nu sunt asa, sincer prefer sa vorbesc mai mult in realitate cand am de spus ceva ma exprim mai bine

Pai cel mai important e sa incerci sa ai incredere in tine si sa nu te mai crezi ratat sau ceva de genu... timiditatea in majoritatea cazurilor provine dintr-o frica interioara( care nici noi nu realizam) de a nu spune ceva gresit pentru a nu spune ceva gresit sau ceva ce sa-i raneasca pe alti.Stiu cum te simpti pentru ca si eu am avut problema asta.
2)Ar trebui sa incerci sa vorbesti cu alti si sa fii increzator.
3)Cineva mi-a spus ca exista sanse sa te ajute sa stai singur in camera in fata uneio oglinzi si in timp ce te privesti sa vorbesti cu tine(stiu ca pare o nebunie dar intro mica parte ajuta)
4)Stiind ca orice actiune este rezultatul unui gand, am ajuns la concluzia ca daca vreau sa scap de timiditate trebuie sa inteleg cum gandesc "oamenii timizi" si sa fac exact pe dos.
5)NU te mai critica singur incearca sa vezi si binele nu doar raul de la tine.Adevarul este ca foarte putine dintre lucrurile pe care le credem despre noi sunt adevarate, din simplu motiv ca marea majoritate nu sunt caracteristici ci doar rezultate temporare ce pot fi oricand schimbate.

Gandeste-te ca daca te-ai fi nascut intr-o alta tara, o alta cultura sau o alta familie, astazi poate ca ai vorbi o alta limba, ai avea alte pasiuni, ai avea alte obiceiuri culinare, ai avea o alta mentalitate… "ai fi" cu totul altul.

Si atunci? Cine sau cum esti tu?

Esti timid/a? Sau doar ai invatat sa te comporti asa?
6)Isi cer tot timpul scuze, deoarece nu vor sa fie certati sau chiar mai rau.Cand te-am rugat sa nu imi mai vorbesti asa formal deoarece nu sunt chiar asa de batran, mi-ai spus ca eu sunt adult si asa iti arati tu respectul.

Cand ti-am spus ca nu esti chiar asa de timida deoarece ai avut curajul sa imi scrii, ai spus ca esti timida doar cand vorbesti cu cineva fata in fata.

Mi-ai mai spus ca in prezenta prietenilor tai nu manifesti acest comportament.

Din ce mi-ai mai scris tu, inteleg ca iti ceri tot timpul scuze deoarece parintii tai si acum buncii tai aveau/au obiceiul de a te admonesta indiferent daca gresesti sau nu.

Asa ca reactia ta este perfect normala, mai ales atunci cand persoanele cu care interactionezi sunt adulti.

Ca sa poti trece cu usurinta peste aceste lucruri trebuie sa intelegi ca, desi aceste persoane sunt acum in postura unor agresori, de fapt ei sunt la randul lor victime de care trebuie sa-ti fie mila si in loc sa cauti sa te ajuti pe tine, cauta sa ii ajuti tu pe ei. Si chiar de nu-i vei putea ajuta, perceptia si modul in care reactionezi tu se vor schimba.

Chiar daca tu crezi ca esti doar un copil, cu siguranta esti mult mai matura decat sunt ei.

Mama ta ( si probabil si tatal tau ) au un comportament dezechilibrat deoarece au fost victimele bunicilor tai si nu au avut puterea ta de a trece peste aceste lucruri.

Probabil ca si bunicii tai au fost la randul lor victime si tot asa mai departe. Ideea este ca "cineva", adica tu , trebuie sa rupa acest cerc vicios, altfel acest comportament se va perpetua mai departe.

Toti oamenii, in mintea si sufletul lor, au intentii bune!

Numai ca, desi pe cate unii ii vezi ca fiind maturi, multora le lipseste maturitatea deoarece sunt afectati de diverse experiente si se comporta ca atare, de cele mai ori mecanic si fara a constientiza cu adevarat ceea ce fac.

A te supara pe ei, este la fel de gresit ca si comportamentul acelor parinti care isi bat copii cand fac vreo boacana ( uneori chiar si la lucruri minore ) pentru ca au primit la randul lor acelasi tratament in copilarie si nu mai realizeaza ca ei, desi sunt adulti, fac greseli multtttttt mai mari.

Retine ca modul in care un om se comporta nu este o caracteristica cu care s-a nascut ci doar rezultatul educatiei si al interactiunii sale cu mediul. Sau mai bine zis a modului in care a perceput interactiunea cu mediul si a felului in care a ales sa reactioneze.

Copii fiind primele lucruri pe care invatam sunt cele pe care nu este bine sa facem. Invatam sa ne fie rusine de diverse lucruri ( comportament, ganduri, sexualitate, etc. ), dar nimeni nu ne invata sa ne mandrim cu ceea ce suntem.

De fiecare data cand vei vedea pe cineva care este violent ( fizic sau verbal ) sau are orice alt tip de comportament negativ, gandeste-te ca de fapt acel om este foarte fragil si comportamentul lui nu este decat o reactie de aparare, la fel cum este si timiditatea ta.Este normal sa fii emotionat cand vorbesti cu oamenii din moment ce tu crezi ca acestia sunt mai buni decat tine.

Atunci cand stai de vorba cu cineva adu-ti aminte ca acel om are propriile frici si propriile defecte pe care incearca sa le ascunda.

Poate ca face asta altfel decat o faci tu, poate ca afiseaza o atitudine violenta, superioara sau poate ironica, dar daca ti-ai muta pentru o clipa atentia dinspre propria persoana spre cei din fata ta, ai vedea ca sub mastile pe care le afisam, noi toti suntem exact la fel: speriati si vulnerabili.
7)Nu te mai gandi atat de mult!
Desi oamenii care sufera de timiditate tind sa se subevalueze, adevarul este ca marea lor majoritate sunt foarte inteligenti.

Si ce-i place unui om inteligent sa faca?

Sa gandeasca!

Problema este ca… gandesc prea mult!

Gandind asa de mult ajung sa descopere toate riscurile, toate problemele care ar putea aparea, toate defectele pe care altii le-ar putea observa la ei si asa mai departe.

Gandind prea mult incepe sa iti fie frica, ai tendinta sa amani ca sa scapi de aceasta frica, dar cu cat amani mai mult, cu atat frica creste pina ajunge in punctul in care te paralizeaza.

Nu iti da ragaz sa gandesti si vei vedea ca frica nu mai are timp sa apara.

Am observat acest aspect pe vremea cand eram militar si mergeam la trageri in poligon.

In special la primele trageri imi doream sa imi vina randul cat mai tarziu si desi nimeni nu ar fi recunoscut asta, cred ca marea majoritate gandeau acelasi lucru. Cu cat imi venea randul mai tarziu, cu atat nervozitate crestea deoarece aveam timp sa ma gandesc la toate scenariile negative.

Acum m-am invatat minte. Daca va fi vreodata sa fac vreo "nebunie", sa sar cu parasuta de exemplu, cu siguranta nu am sa ma opresc pe marginea avionului ca sa ma gandesc daca este bine ceea ce fac.
7)Actioneaza si vei scapa de timiditate!
Acum ca ai inteles care-i treaba cu timiditatea asta si ca nu-i "mare branza" de ea, ai de facut doar un singur lucru: ACTIONEAZA!

Cand iti doresti un lucru vezi daca poti face ceva chiar in urmatoarele secunde, ca sa obtii ce iti doresti. Fa ceva, chiar de vei gresi nu va fi nici pe departe asa de rau pe cat crezi tu. Ba din contra, vei invata ceva din asta.

Actioneaza si vei vedea ca frica, timiditatea sau orice alt sentiment negativ se vor spulbera din calea ta.

Cu cat actionezi mai des, cu atat vei actiona alta data mai usor si acel tipar de gandire negativ va disparea o data pentru totdeauna.



Daca ti-a placut acest articol, te rog sa-l dai mai departe printr-un like, share, tweet, pin, sau +1.

Aprecierea ta conteaza mult pentru mine.

Daca vrei sa fii la curent cu toate postarile, in partea dreapta a acestui blog ai formularul cu ajutorul carui te poti abona la newsletter in maxim 5 secunde.

Daca vrei sa discutam acest subiect sau vrei sa propui un alt subiect despre care ai vrea sa scriu te astept cu un comentariu mai jos
Si incearca sa-ti zambesti mai des
sper sa te ajute

Buna! La fel am fost si eu ..pana m-am intalnit cu o persoana si mi.a fost si mie teama sa nu gresesc ce zic sa nu rada de mine... si am vazut ca era persoana ideala de a comunica ..Trebuie sa iesi cu cine va sa stai de vorba ..Fi ca si o petala de trandafir care o arunci de la o mica distanta si e atat de usoara! Eu vreau sa te ajut! La-sa-mi un nr sau un yahoo si Ai sa vezi k totul va fi bine1 E doar sa crezi in tine!

Prieteni nu te pot scoate dintr-o stare ca asta.Stai calm si nu te mai gandi la prieteni stiu ai dreptate ca inviata iti trebuie si prieteni dar stai calm ca nu o sa traiesti cu ei.Cei mai buni prieteni ai tai sunt PARINTI. Sfatul meu este sa fii mai puternic si fara timiditate, spune tot ce gandesti cand vrei si unde vrei..BAFTA!