Va rog sa ma ajutati cu un sfat ceva sau orice..Cand eram mic aveam o groaza de prieteni si amici cu care ma jucam,acum nu mai am niciunul, in viata reala, m-am inchis in mine si m-am departat de majoritatea, sunt cam timid, mi-e mai usor sa vorbesc pe net Am mai spus asta o data pe TPU mai demult.E frustrant si trist.Am avut depresie dar am trecut de ea, acum am doar melancolie.Cand eram mic eram sociabil acum ma pierd cand trebuie sa vorbesc cu un adult sau cand sunt mai multi intr-un grup, poate cineva sa imi dea un sfat ce as putea face? Ma simt singur, sunt si singur la parinti, parintii ma iubesc, sunt ok dar nu e de ajuns.Practic nu am viata sociala.Pe net am cunoscut foarte multi oameni in decursul a 10 ani de cand am net dar pe net sa cunosti oameni e bullshit, nu te ajuta cu nimic.Sunt mai linistit de felul meu dar stiu sa si glumesc, mai demult ma gandeam sa plec de acasa si sa ma duc intr-o padure sa nu mai stiu de nimic dar ma gandesc la parinti...nu mai am depresie, sunt mai energic, mai ok dar melancolia ma omoara.E frustrant sa traiesti degeaba pe pamantul asta.Practic tot ce vreau sunt cativa prieteni,amici cu care sa vorbesc,vedeti avatarul meu,ma reprezinta cel mai bine,eu,singur,trist cu motanul,sincer nu vrea sa ma victimizeez dar e bullshit viata asta, in Dumnezeu cred mult insa nu ma duc la biserica, am credinta in suflet si asta e de ajuns, va dati seama ca de iubita nici nu poate fi vorba, cine ar sta cu un 'antisocial"? Sau timid sau baiat linistit? Si practic habar n-am cum sa ma comport intr-o relatie.Mai demult,mi-a zis un coleg,eram nou in clasa,de abia ma mutasem,ca fetele ma simpatizeaza,bine,unele dar eu parca fug de ele,le resping, si asta din timiditate, ati mai vazut ratat ca mine? Mi-am facut curaj sa va zic ce am scris in intrebarea asta, practic nu am avut adolescenta, copilarie am avut dar adolescenta iocsi sunt foarte frustrat si trist din cauza asta.M-am mutat de 3 ori de cand sunt la liceu si peste tot am lasat o impresie buna,am invatat, ajutam colegii, eram de treaba dar prea retras, prea in banca lui, prea timid.Sincer mai bine ma nasteam fata, ca n-am fata de baiat..macar daca as fi cine stie ce urat si aurolac.dar nu sunt.si uite asa sufar.sufar.Ce as putea face? Dati-mi va rog cateva sfaturi.Inafara de sinucide-te sau da-ti foc, ca asta o sa fac daca o sa mai sufar mult.Viata mea de acum e un bullshit.E ca un mar fara gust Ma consolez ca ma mai joc cu motanul, pe calculator si mai vorbesc pe internet cu prietenii virtuali.Dar e nasol tare.Ce sa fac? Mai are rost sa sper ca va fi mai bine?

4 ore(Galati de Constanta)

Cum e marea, apa si vremea ca anul asta nu am mai ajuns acolo..am fost anul trecut.Pe litoral.

Azi a fost suuper cald si apa e calda dar cica se raceste de maine

Mie nu imi pari timid eu in locul tau m-as schimba un pic crede-ma poti sa faci asta si sa incerci sa iti faci o iubita

In fata calculatorului oricine vorbeste mai degajat Face to face, in realitate e mai greu.

Eu nu sunt asa, sincer prefer sa vorbesc mai mult in realitate cand am de spus ceva ma exprim mai bine

In mare pare Guild Wars. Nu stiu daca a fost dependenta, avand in vedere ca jucam 5, 6 ore pe zi, din punctul asta de vedere o poti asemana cu o adictie. Insa nu ma apuca tremuratul daca nu jucam o zi si nici nu lipseam de la scoala ca sa ma joc. Iar in momentul in care mi-am gasit alta ocupatie nu mai m-am jucat. Asa ca nu stiu daca a fost vorba de dependenta. Oricum ar fi, daca stau sa ma compar cu toti pustii din ziua de azi care isi verifica Facebook-ul si telefonul din cinci in cinci minute, nu as fi nici pe aproape.

Faptul ca devii dependent de jocurile pe calculator este un mit. Exista foarte multe tipuri de jucatori, de la cei care joaca cateva ore pe saptamana pana la cei care joaca 12, 13 ore pe zi. Vei gasi jucatori din ambele tabere. Oricum, jucatorii ocazionali sunt mult mai des intalniti decat jucatorii inraiti sau cei profesionali. Este doar un hobby la fel ca oricare altul. Si depinde de la persoana la persoana, daca esti o persoana cu o personalitate adictiva, da vei deveni dependent de ele, asa cum ai sanse sa devii dependent de orice altceva, daca nu, atunci nu cred ca vei dezvolta niciun fel de dependenta.

Buna! La fel am fost si eu ..pana m-am intalnit cu o persoana si mi.a fost si mie teama sa nu gresesc ce zic sa nu rada de mine... si am vazut ca era persoana ideala de a comunica ..Trebuie sa iesi cu cine va sa stai de vorba ..Fi ca si o petala de trandafir care o arunci de la o mica distanta si e atat de usoara! Eu vreau sa te ajut! La-sa-mi un nr sau un yahoo si Ai sa vezi k totul va fi bine1 E doar sa crezi in tine!

18 ani, tu?

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa nu-ti mai tii suferinta inautru si sa vorbesti cu cineva despre ea. Vorbeste cu mama,caci mamele isi inteleg cel mai bine copiii, cere-i sfatul. Sfatul meu. Uita-te in oglinda si spune-ti ca esti un tip frumos si inteligent si ca maine este o noua zi in care poti sa te schimbi, sa iesi in evidenta, sa-ti faci prieteni noi (in viata reala, desigur) si sa socializezi mai mult.Bafta!

Buna, sunt fata si ma regasesc in ce ai spus tu. Nu am prieteni deoarece sunt mai timida si prefer sa nu incerc sa imi fac preteni din frica de refuz.Cand castigi reputatia de ciudat e cam greu sa scapi de ea. Si eu am plans, am fost trista, dar am realizat ca daca ai o familie frumoasa e tot ce iti trebuie.Nu iti trebuie multi prieteni, sunt de ajuns 2-3.E greu sa iti faci preteni adevarati. Cei care sunt populari au multi preieteni care sunt falsi, stau cu ei pentru interese. Tu trebuie sa continui sa traiesti pentru ca sunt sigura ca e o fata acolo undeva care asteapta sa te intalneasca. Trebuie sa lasi frica si teama la oparte ca nu te omoara nimeni. Sper sa devi mai vesel si plin de viata si sa nu iti schimbi personalitatea de dragul nimanui. Oricum fetele nu isi doresc golani si derbedei. Mie imi plac baietii draguti, grijuli, bine educati si decenti