Va rog sa ma ajutati cu un sfat.Sunt cu un baiat de ceva vreme,la inceput a fost totul foarte frumos, am zis ca mi-am gasit perechea.Ne-am decis sa facem un bebe, sunt insarcinata in 20 de saptamani si o sa avem o fetita, ceea ce ne bucura foarte mult.Insa,de ceva vreme nu ne mai intelegem.Parintii lui locuiesc la 300 si ceva de km fata de mine, de noi.Noi stam in chirie acum.El are un mare defect:fotbalul.In fiecare weekend,el ma lasa pentru fotbal si pleaca unde sunt parintii lui, acolo e inscris la o echipa.Incerc sa inteleg cum ma poate lasa pentru fotbal si sa plece asa? Fiind si insarcinata? Poate sa fie pentru un barbat asa important un meci? Si nu e doar asta.Are 29 de ani si inca e foarte atasat de parintii lui,ii prefera pe ei, nu pe mine.Eu ma consum foarte mult din aceste cauze,plang aproape in fiecare zi,chiar daca stiu ca nu imi face bine in perioada asta.Ce sa fac? Eu as vrea intr-un fel sa ma despart de el,ii am pe parintii si pe fratii mei langa mine, nu o sa imi fie foarte greu sa imi cresc fetita fara el.Chiar nu mai rezist,un sfat sa imi dati va rog, poate e cineva intr-o situatie asemanatoare.Va multumesc din suflet!

Discuta cu el,nu renunta atat de usor. Totusi urmeaza sa se nasca un bebelus,care poate trai doar cu mama,dar clar are nevoie si de un tata,de preferat sa fie tatal lui natural. Vorbiti calm si spune-i fiecare aspect ce te deranjeaza. Incearca sa vorbesti si cu parintii lui,poate te-ar putea ajuta. Daca nu ajungeti la un compromis,abia atunci ia in calcul o despartire. Inca ceva,poate iei totul mult prea personal. Fotbalul o fi o pasiune de a lui, nu-l limita. Incearca sa mergi si tu cu el, chiar daca doar sa-l privesti. Sau mergi si tu cu el la parintii lui, daca este de acord. Te pup, sanatate!

Nu trebuie sa te consumi tot ce trebuie sa faci e sa il intelegi si sa comunici cu el. Sa ii spui ce te deranjeaza. In situatia ta sunt si numai ca eu am 5 sapt de sarcina si iubitul meu este foarte pasionat de fotbal. Ne-am certat si noi din cauza asta. Dar cu ti-am zis trebuie sa existe comunicare intre voi si totul o sa fie bine

Daca pentru tine asta e o problema... nu stii fata draga ce te asteapta in viata asta. si o sa iti fie greu daca de pe acum te sacaie un simplu hobby...lasa-i putina libertate daca doar in weekend pleaca, ca o sa aiba destule responsabilitati pe urma.

Trebuie sa-l faci sa inteleaga ca la 29 de ani nu mai este un copil, trebuie sa se rupa de parinti si sa se aseze la casa lui, mai ales ca o sa aiba si un copil, trebuie sa se maturizeze. Sa se gandeasca la femeia de langa el e mult mai important decat meciul lui, fiindca cu ea isi intemeiaza o familie, nu cu mingea de fotbal. Daca esti atat de sigura ca poti continua pe drumul tau in viata si fara el, ar trebui in primul rand sa vorbiti si sa ii spui ce ai de gand, poate acum nu realizeaza ca tu ai nevoie de el in aceste momente, si el se crede implinit, pe plan sentimental, cariera, si restul. vorbeste cu el si spune-i ce ai de gand. Nu stiu daca te-am ajutat, dar mi-am spus parerea. Ai grija de tine si de fetita.

Multe femei se lasa amagite de gandul ca barbatii se vor schimba dupa casatorie, in viata de concubinaj sau cand apar copii.
Nu-ti spun doar sa pui piciorul in prag si sa-i faci cunoscut acest defect de caracter care nu poate fi tolerat, ci iti spun ca mai inainte de acest lucru sa iti pui genunchiul jos si sa ceri ajutor si sfat de la Dumnezeu. Cere-I Lui sa intervina in relatia voastra. Vezi mai intai unde este greseala ta, vezi unde nu stai bine cu Dumnezeu si indreapta greseala. Dumnezeu nu poate veni unde nu este chemat si unde nu se traieste dupa vointa Lui, dupa Legea Lui.
Trebuie sa vezi si unde este greseala ta fata de acest baiat, caci in general ambii sunt de vina atunci cand apar probleme, si nu numai unul. Iti spun ca sunt multi barbati care de-abia asteapta sa plece de acasa, si nu sa stea acasa langa femeie si copil din pricina femeii. Esti si tu una din aceste femei? Aceasta trebuie sa te intrebi tu.

Cât poate să țină și pasiunea asta pentru folbal? Poate inca un an-doi. Iar cu parintii, o fi fost el mai mămos când era mic și încă îl trage dorul de ai lui. Dar nici asta nu poate să mai dureze mult. Până la urmă tot cu tine se va simți bine. Eu zic că dacă nu e infidel, să aibă relații extra, nu ai avea un motiv serios să te desparți. Iarna sper că nu merge la meci. Mai tolerează-i și tu puțin capriciile; fiecare avem mofturile sau hobby-urile noastre.

Problema este ca sa ma duc cu masina 300 si ceva de km pentru un meci de fotbal nu mi se pare cea mai buna metoda.Parintii lui tin cu el si il tin foarte mult langa ei.Noi am vrea sa ne luam un apartament sau o casa doar noi doi, dar parintii lui se opun, vor sa stam cu ei. Ceea ce eu nu o sa accept niciodata.Am avut atatea discutii si chiar nu am ajuns la nici un compromis...Are 29 de ani, eu zic ca ar trebui sa fie acum doar pentru mine si fetita lui, sa se zbata pentru noi, nu sa fuga tot timpul la parintii lui.In plus, eu inca mai lucrez si nu am un orar care sa imi permita sa ma plimb intre Cluj Si Drobeta.Si el nici asta nu intelege, chiar daca ar trebui sa fie primul care sa ma inteleaga.Singurii care sunt langa mine in momentul de fata si ma inteleg, sunt parintii mei.Multumesc!

Nu vreau sa il impiedic sa joace fotbal, dar sa mearga tocmai 330 de km pentru un meci? Mi se pare atat de neinsemnat un meci de fotbal cand ai ocazia sa stai cu persoana pe care o iubesti.Tot am sperat sa se schimbe odata cu sarcina mea, sa realizeze si el care sunt lucrurile cu adevarat importante.Dar nici o sansa.

Am si eu doua weekenduri libere pe luna si si in alea stau singura...asta ma deranjeaza.

Fiecare raspuns ma ajuta cu cate ceva, multumesc! Mi-a spus ca nu o poata nimeni sa il faca sa renunte la fotbal, ca daca il iubesc sa il iau ca pe un defect si sa il accept.Si din cate se observa,e mai important un meci de fotbal decat femeia de langa el.I-am spus ca ar trebui sa punem punct,stiu ca in ciuda tuturor lucrurilor, i-ar fi greu si lui.Dar mi-e foarte greu si mie, singurul lucru care ma intareste e fetita noastra, care stiu ca atunci cand o sa o am la piept, o sa ma ajute sa trec peste toate neplacerile.

Nu zic ca nu gresesc si eu, dar nu il las pe el pentru un moft de-al meu.Si orice moment liber prefer sa ni-l petrecem impreuna.Chiar ma rog la Dumnezeu si am speranta ca o sa faca ca lucrurile sa intre pe un fagas normal, incerc sa am rabdare.

Lasă-l pe băiat în pace pentru că este necesară o activitate fizică și o întâlnire cu părinții lui. Este foarte bine pentru el și pentru acei oameni că este atașat de ei. Ești egoistă.

Câte idioțenii într-un răspuns. Bine că al tău nu este singurul dar este cel ma rău.

Esti culmea, daca ar fi fost un barbat betiv sau batausi intelegeam ca ai motive sa te plangi dar el saracul vrea si el sa isi mai vada parintii si sa aiba parte si de hobyul sau, tu in loc sa apreciezi ca el a facut efortul sa se mute cu tine la 300 km fata de parintii lui cand ei il vor sa stea cu ei mai faci si mofturi,ce vrei draga sa stea cu tine bot in bot fiecare secunda a vietii lui,sa il manevrezi ca pe un catelus, are si el nevoie de putina libertate ca nu e sclav, daca nu vrei sa mergi cu el la socrii, fa-ti programul tau independent de al lui si iesi si tu cu prietenele eventual sau mergi la parintii tai, eu am 42 ani si stau la o distanta de 15 km de ai mei si daca nu vorbesc cel putin o data pe zi la tel cu ei si nu ii vad macar o data pe saptamana simt ca mor de dorul lor,vreau sa ma bucur de ei cat mai sunt in viata,probabil si el la fel, eu il inteleg si il aprob, tu esti cea care vrea sa controlezi fiecare minut al lui si pentru ce, nici macar nu ai nascut sa zici ca ai nevoie de ajutor, lasa capriciile si vino-ti in fire sau creste-ti singura copilul daca nu ii poti accepta si lui placerile

Daca ai o problema cu el, discuta cu el. Nu face ceva de genul "Am o problema cu el, nu vreau sa o discut si decid sa il parasesc si sa cresc copilul singura". In perioada sarcinii esti un pic mai emotionala, toate mamele sunt. Nu lasa niste posibile probleme hormonale sa distruga viata unui copil inca dinainte sa isi inceapa viata. Discuta calm cu el.
Din punctul meu de vedere, ceea ce face el nu este chiar atat de grav. Are si el un hobby si vrea o zi pe saptamana sa isi petreaca timpul cu prietenii si cu familia. Nu este o crima ca isi vede familia o data pe saptamana si ca isi permite sa faca ceva ce ii place. Nu te insala, nu are vicii, nu te ignora constant, nu iese mereu cu prietenii. Faptul ca isi viziteaza familia o zi pe saptamana nu inseamna ca ii prefera pe ei in locul tau.
In timpul in care este plecat, fa si tu ceva pentru tine. Incearca sa iti descoperi pasiuni noi, sa citesti ceva, sa descoperi retete noi, fa-ti masti faciale, rasfata-te, fa-ti o baie parfumata, cheama niste prietene la tine etc. Fa si tu ceva ce iti place si aloca-ti niste timp pentru tine.
Daca nu vrei, sugereaza-i sa te ia si pe tine cu prietenii lui la fotbal sau la parintii lui. Asa il poti sustine la fotbal sau poti petrece niste timp cu familia lui.

Buna! Eu cred ca barbatul e cam imatur, atata tot. Nu mai pune totul la suflet fiindca iti poti face rau tie, dar si micutei. Incearca sa vorbesti cu el despre asta si, mai apoi, daca ai o relatie ok cu parintii lui si cu ei (mai mult cu mama caci, teoretic, ar trebui sa te inteleaga ca doar e femeie) si asa poate il vei aduca cat de cat pe linia de plutire...

Chiar e imatur. Am vorbit si cu mama lui, dar ii ia lui apararea si mi-a zis in fata ca i-a zis baiatului sa nu se mute cu mine aici. Eu consider ca la cei 29 de ani care ii are, ar trebui sa il lase sa isi ia zborul unde vrea el.

Greu de zis!
Nu stiai de la inceput pasiunea lui pentru fotbal si faptul ca este mamos? Stai de vorba cu el deschis, explica-i bine situatia si pe intelesul lui.

Cum de n-ai observat astea inainte de a fi in x saptamani?

Cunosc si eu pe cineva in situatia ta. El pasionat de fotbal calatoreste prin tara, ea mama a doi copii si se cam chinuie. Banuielile mele sunt ca nu va abandona fotbalul. Mamos va fi mereu. Toate acestea nu sunt neaparat cele mai rele lucruri din lumea asta. Apreciaza ce are bun, ce te-a facut sa doresti sa fi cu el. Nu ar putea gasi o echipa mai aproape de orasul in care locuiti? Comunicarea este foarte importanta in orice relatie, prin urmare discutati deschis cu scopul de ava exprima sentimentele si eventual pentru a gasi solutii. (Daca va ganditi sa va luati o locuinta si asta presupune un credit, data fiind relatia voastra care cam scartiie, mare atentie.)

Atunci ai 2 variante: ori incerci sa te mai imprietenesti cu mama lui ori ai o discutie serioasa cu tipul si incerci sa.l aduci pe calea cea buna!