Va rog sa ma sfatuiti! sint f trista, nu-mi gasesc linistea nicaieri, nu-mi place nimic, ma simt parasita, simt ca toti ma ignora, incerc sa fac bine tuturor, sa le spun lucruri bune nu le accepta nimeni-poate veti spune ca sfaturile mele nu sint necesare-sint solicitata la sfaturi -nu dau sfaturi de dragul de a ma afla in centrul atentiei, nu! sotul ma blameaza egal ce fac, ma uraste, se uita la mine numai cu coada ochiului, copii fug de situatie nu vor sa mai vada neplacerile si suferinta mea nu sint alaturi, eu mereu i-am protejat si ajutat -oare i-am protejat prea mult? oare am facut prea multe pentru iei? iar acum cind puterile m-au lasat si nu mai pot sint un obstacol pentru iei? ce sa fac nu am pe nimeni? ce solutie sa aleg, de fapt pentru mine nu gasesc nici o solutie va rog ajutati-ma! multumesc!

Mergi la o vecina sau la o prietena de treaba care o cunosti sa te mai consoleze

Este foarte dureros prin ce a ce treci, dar trebuie sa te agati de ceva din realitate, de ceva pozitiv si sa te ti tare, de exemplu de faptul ca intotdeauna ai incercat sa faci bine tuturor, sa dai sfaturi, copii., astea sunt calitati pe care nu multa lume le are, deci motiveazate si cu dragostea pe care le simti pentru copii tai, asta e ceva mai presus de orice, chiar daca nici ei acum nu sunt total langa tine, tu arata-le ca zambesti si ca ii iubesti, numai asa vor vedea cu timpul ca esti o mama extraordinara, nu lasa sa vada si ei tristetea, poate copii sunt influentati si de sot intr-un fel sau altul, stii cum sunt copii, pot fi usor influentati cu cate ceva, eu zic ca problema e de la sot, ca doar el a uitat de "la bine si la rau", comportamentul lui nu este cel al unui sot iubitor din moment ce nu te sustine si nu e alaturi de tine.
Capu sus si ai icredere in tine, gaseste cateva aspecte pozitive si agatate de ele, si daca vezi ca chiar esti la capatul puterilor, atunci neaparat sa cauti un "specialist" care se ocupa cu asta, sa stii ca nu e o rusine (nu trebuie sa spui si la altii daca asta te-ar deranja ca ce o sa zica cei din jur), conteaza sa te pui pe picioare sa gandesti din nou bine/sanatos si atunci sa iei deciziile pe care le trebuie in familie, spre binele tau si a familiei, pentru ca ceva nu e in ordine pe acolo...
Iti doresc multa intelepciune, ai incredre in tine si actioneaza, si tu esti foarte important in aceea familie si in primul rand pentru tine, deci capu sus si nu te lasa !

Starea depresiva este data de sot si de restul familiei tale, adica copii.Acestia ingnorandu-te, tu simti ca s-a sfarsit lumea s ca nimeni nu iti este alaturi.Incearca sa ii strangi pe toti pe langa tine si spune-le ceea ce simti tu. Apoi te-as sfatui sa mergi la un psiholog, la cateva sedinte. O sa iti fie de mare folos.Si familia sa incerce sa iti fie alaturi si sa se simbe in comportamentul lor.
Ai grija de tine si iti urez multa multa in viata!

... ehe esta e perioada grea. Trebuie sa apelezi la ajutor pentru ca problema pare complexa, ai scris f putine date aici. Daca ai nevoie de un sfat apeleaza si incerc sa te sprijinesc. Ma gasesti pe www.doarimpreuna.ro

Pe primul loc este familia.
La egalitate cu familia este si persoana ta, deci esti si tu pe primul loc.
In momentele cand familia e mai distanta, ocupa-te mai mult de tine, nu fi trista.
Cred ca nu esti chiar la varsta cand nu mai ai o prietena, o vecina, o colega, asa ca invita la tine o persoana cu care te simti bine si fa asa fel incat sa nu-i povestesti doar necazuri, ca oamenii au nevoie de relaxare, la fel ca tine.
Te asigur ca esti doar intr-o perioada "gri", dar trece.
Dupa ce inviti pe cineva, sau chiar doua cunostinte mai apropiate pe la tine pe acasa, sugereaza-le sa va invitati fiecare rand pe rand, acest mini-grup.
O zi pe saptamana nu e exagerat, beti un ceai sau o cafea si tricotati impreuna sau de ce nu? pictati impreuna, faceti ceva "modern si relaxant" impreuna.
Daca e careva din viitorul grupulet;-) care nu are conditii de a va primi pe voi (sau pe tine, in caz ca veti fi doar doua...) atunci mergeti chiar la film, o data pe luna, la un club de foto, sah, croitorie.
Puneti imaginatia la contributie.
Dupa ce iti descretesti fruntea, invita un cuplu, deci tu si sotul si cealalta amica cu sotul.
Nu pentru mancare si bautura, ci pentru un ceai si o prajitura.
Va uitati la poze, la un film acasa, apoi ii conduceti.
La o luna, invita copiii, dar sa le spui cu cateva zile mai repede, relaxeaza-te si citeste si tu o carte, o poezie, o Biblie.
Canta intr-un cor, creeaza ceva.
Intra in politica;-)
scrie pe o hartie ce iti doresti sa faci, ce nu ai facut niciodata, ce nu ai facut in ultimele 12 luni.
Scrie cum crezi ca ai putea face si cu cine.
Poate te duci macar o data de proba la un psiholog.
Fii motorul familiei, nu frana.
Daca orice idee de mai sus e prea greu de realizat pentru tine, nu dispera, vino pe TPU si ai sa vezi cu timpul ca vei avea idei, vei avea comunicare, vei zambi.

Cum adica : nu-ti place nimic?!

Se numeste depresie si e grav daca nu te tratezi.Eu ti-as recomanda un pshiholog, 2-3 sedinte te vor ajuta foarte mult.Pana atunci incerca sa zambesti, sa mergi mai departe si pastreaza-ti calmul.Sincer nu cred ca copiii fug de tine, esti mama lor, cred ca iei totul prea personal. Cel mai bine e sa te descarci de absolut tot ce ai unei persoane necunoscute.Trateaza-te caci altfel se va inrautatii situatia.Si eu am trecut prin asta si stiu cum e. dar eu aveam 18-19 ani atunci si nu aveam si o familie.banuiesc ca tie iti e mai greu. Daca vrei sa vb in continuare da-mi un mesaj privat