Venirea pe lume a unui copil este o piatra de incercare pentru un cuplu. Li se schimba viata radical iar unii isi dau seama ca nu erau pregatiti pentru asta. Cunoasteti cazuri concrete de familii unde copilul schimba relatia celor doi in rau?

Eusiatit, nici eu nu consider ca mama copilului a procedat corect, un copil se face de comun acord fiindca trebuie sa aiba si mama si tata. Ea isi foloseste copilul in razboiul personal cu tatal, ceea ce nu este corect, un copil nu e un instrument de care sa te folosesti pentru a-ti indeplini scopurile. Pacat, ar trebui sa mearga la un psiholog, pana nu e prea tarziu.

Da cunosc si e mai rau daca cei 2 nu sunt impreuna si se lupta pentru copil Am un caz in fam in care s a nascut un copil fara vina dar el nu a stiut ca e insarcinata ea a mintit ca are dereglari hormonale si ca e imbalonata si a decis sa spuna cind avea 26 de saptamini sarcina. acum la dat in judecata sa i dea pensie si nu l lasa sa vada copilul acum se judeca pentru programul de vizita iar tot ce i cumpoara el pentru copil ea arunca hainute alimente etc o nebuna Nu stiu cum se va rez aceasta pb dar asa a considerat o tinara in secolul xxi sa faca un copil nu sa cada de comun acord cu tatal copilului. comentati.

Nu cunosc cazuri, majoritatea se unesc mai mult prin venirea unui nu mebru in familie. asta se intampla probabil cand unul dinte parinti nu-si doareste un copil si crede ca celalalt l-a "inselat" luand decizia de unul singur.

Da cunosc, cel putin un caz.Cu toate ca initial,(inainte de conceptie) au fost de-acord ambii parinti(sau unul a fost de-acord fiindca asa a vrut celalat?), si din pacate bucuria pe care o da un copil unui cuplu a fost stirbita de lipsa de afectiune a unuia dintr-e parinti.

Daca relatia unui cuplu se schimba in rau nu e vina copilului, acesta e doar un pretext, relatia probabil nu mergea asa cum trebuie. In mod cert aparitia unui copil schimba prioritatile partenerilor iar responsabilitatea e mult mai mare.

Din pacate...

Da cunosc si unu dintre cazuri sunt chiar eu.

Da am patit-o si eu nu vroiam copil dar m-am resemnat acum are 10 sie este fetita mea nu neam, despartit traim impreuna cu bune si rele incercand sa ne facem viata cat mai frumosa si usoara si am spu atuncu la 5 7 luni ce ofi ofi armata sa faca si este fetita mare frumosa sanatoasa acum pentru ea muncim dupa un an a sta la bunic sa socri la mama lucram nu ne ajungeam cu bani a fost greu

Stiu sa privesc orice copil ca rodul unei mari iubiri dar urasc oamenii care cred ca le schimba viata in rau din cauza propriei lor iresponsabilitati pentru ca numai asta ii conduce acolo cu toate ca nu-si dau inca seama.

Venirea copilul meu pe lume a fost un motiv sa ma linistesc, sa revin putin la normalitate. Sa renunt la extravaganta, la mofturi de copil, a fost inceputul maturizarii mele.
In majoritatea cazurilor femeile iau decizii singure, fara acordul tatalui. La fel si in cazul meu, unde am fost nevoit sa lupt pentru drepturile de tata biologic. Am vrut sa am drepturi, altii poate ar fi fugit sau taceau din gura.
Insa copilul a fost facut din iubire si de comun acord, doar ca mi s-a ascuns sarcina; si am aflat tarziu ca sunt tata. Problema in final a fost rezolvata pe cale amiabila, ca 2 oameni maturi si civilizati fara sa afectam copilul, iar el isi vede in continuare fericit de copilarie(foarte mic) si are 2 parinti. Este o incercare... El fiind singurul motiv pentru care zi de zi incerc sa strang cat mai multe. Am grija de el, chiar daca uneori sunt la distanta si in fiecare secunda ii ofer iubirea mea. El locuieste cu mama lui, dar stiu sigur ca intr-o zi nu vom forma o familie. Nu pot iubi o femeie ce a incerca sa-mi fure drepturile si mi-a ascuns(nu stiu cum sa-l numesc) eveniment. Chiar uneori o detest! Dar pastrez legatura pentru binele copilului.
In astfel de situatii trebuie sa dam dovada de maturitate, educatie si mult calm, pentru a nu afecta copilul cu actiunile noastre; cu razboiul nostru.

Da cunosk foarte multe