Vi s-a intamplat vreodata sa priviti o persoana ( indiferent de varsta sau sex) ca pe ceva foarte neinsemnat sau fara pic de valoare, dar dupa un timp sa realizati ca ati facut cea mai mare greseala si dintr-o data sa simtiti ca e o persoana de un mare pret? Sa tineti cont de opiniile respectivului/respectivei si sa va ganditi ca viata sa are totusi un sens si e un model pentru voi? Cred ca e un lucru foarte ciudat, dar personal mi s-a intamplat si pretuiesc acea persoana acum mai mult ca niciodata. As vrea sa aud si parerile voastre. Daca vi s-a intamplat macar ceva asemanator.

Mi s-a intamplat fix inver... adica sa plac 2 fete, nu deodata, si acum, mi-am dat seama ca am facut cea mai mare greseala, ca m-am purtat frumos cu ele, acum fac misto de mine si nu pot sa dau in ele ca nu dau in fete. Norocu meu ca nu m-am cuplat cu vreuna, pentru ca au ajuns aman2 niste parasute.
La 15 ani, la ora asta, ele sunt in club, nu cred ca e destul de bine, tinand cont ca sunt singure, si se duc mai mult pentru pipaiala, sa fie pipaite de toti, pentru ca asta am vazut eu in pozele lor. In fine, viata m-a invatat sa nu-mi mai pese atat de mult de unele persoane

Chiar mi s-a intamplat asa ceva.Cineva neimportant care a devenit deodata cea mai iubita persoana a mea si la care tin enorm si mie model in viata.

Da mi s-a intimplat si nu doar la o persoana,mi s-a intamplat chiar cu o persoana din familia mea care nu valora nimic si asa brusc cind a venit timpul sa intre in spital a,m aflat ca nu mai are mult de trait, din acea clipa m-am gindit la tot ce a facut pentru mine si mi-a devenit o persoana scuma.de suflet, alt caz mi s-a intimplat cu o persoana iubita nu valora nimic pentru mine si dupa ce ne-am lasat am inteles ca veata mea nu are sens fara EL si el a simtil la fel asta si s-a intors la mine la timpul potrivit!

Cam aşa ceva am păţit şi eu. Era o fată prin clasa a şasea. Aşa o privea toată lumea, ca pe o neputincioasă şi proastă. Însă problema ei era doar că era timidă, cu probleme ''acasă'' (adică la casa de copii, unde stătea) şi foarte, foarte sensibilă. Rar smulgeai o vorbă de la ea, dar când reuşeai chiar aveai ce învăţa şi te marca. La un moment dat a decis să nu mai aibă imaginea asta şi s-a pus serios pe învăţat, ajungând chiar aproape de menţiune... dintr-o corigentă. Şi părerea noastră, a majorităţii s-a schimbat considerabil.

Da, mi s-a intamplat sa judec o persoana cam rautacios si sa imi dau seama ( dupa ce am cunoscut-o ) ca este o persoana minunata.
In orice caz chestia asta intra la categoria : " Ce crezi tu este o concluzie si asta duce la iluzie. "

In orice caz, e mult mai usor sa etichetezi sau sa judeci decat sa inveti sa cunosti.

Un mentor da, ca am multe de invatat de la el.
In special oameni batrani.

Nu îmi formez o părere despre cineva din primul contact vizual încerc să petrec mai mult timp cu acea persoană si apoi să-mi dau seama ca are o personalitate deosebită...
şi nu strică să mai intri si tu un pic pe TPU!