Vi s-a spus vreodata ca sunteti "ciudati"? Ati reusit sa va adaptati in generatia prezenta, sau incercati sa va tineti la suprafata? Cate sacrificii ati face pentru ceilalalti? Se merita?!
Ce ma determinat sa ma gandesc la acest lucru? Pai na’ eu ajut pe toata lumea, eu sar atunci cand are nevoie cineva de ajutor, eu incerc sa fiu normal, asa cum trebuie, si ce primesc in schimb? Tot ce-mi doresc este un simplu si sincer:"Multumesc!"
Stiu ca ne nastem diferiti si lumea ar fi monotona daca am semana intre noi, dar parca...prea malefici sunt cei rai si prea fraieri de buni cei buni!
Mereu cand mi-e lumea mai draga imi cade "un ghiveci cu o floare"(nu stiu de am facut asocierea asta) in cap. Simt cum lumea ma minte cu atata ipocrizie in fata. Si nu mai vreau sa stau sa le vad fetele. Ceea ce nu e tomai ok. Stiu ca in viata asta nu am sa gasesc eu "oameni perfecti". Cu totii mintim. Poate si eu o fac. Dar nu atat de mult! Daca fiecare ar face un lucru bun pe zi, lumea ar fi mai frumoasa, am vedea superbitatea cerului dupa ploaie incurcubeiat si zborul pasarilor.
Eu as vrea sa vad numai oameni indragostiti in jurul meu! Dragostea ne face mai buni, mai umani, mai sinceri...
Oare mai exista prieteni in adevaratul sens al cuvantului?
Imi amintesc cum ne jucam cand eram copii, jucam un joc de incredere in care ne lasam pe spate si unul dintre prieteni ne prindea cand aproape eram la pamant... un fel de bungee jumping empiric in care increderea nu ti-o pui intr-o coarda elastica ci in ceva mult mai efemer:increderea nemasurata in cel de langa tine...Si acum ma intreb cu cati din prietenii mei as avea curajul sa ma las sa cad pe spate stiind ca macar unul ma va prinde negresit?

Pur si simplu de ceva vreme imi e greu sa ma apropii de oameni noi, oameni care sunt sigur ca ar merita toata atentia si prietenia mea, dar din cauza unor esecuri din trecut nu mai pot vedea partea pozitiva in oameni.Probabil daca as avea ceva mai multa incredere in mine as reusi sa trec peste zidul pe care inconstient il zidesc intre mine si fiecare nou posibil prieten. Dar cum de la vorba pana la fapta e un drum etern...slabe sanse!
Nu sunt un "copil" obisnuit! Si cine ajunge sa ma cunoasca va afla asta fara indoiala.Nu imi place prostia, o detest si ma lovesc de ea in fiecare zi, inca astept acea zi acea zi frumoasa in care totul va fi roz!
Acum sa nu intelegeti ca nu sunt sociabil, ca nu ma distrez(poate altfel decat ceilalti:drumetii, literatura, arta, dar ma distrez)
Cum pot scapa de senzatia asta ciudata?

Eu si cu sotia mea am fost odata sa dam o donatie la o casa de copii. Directoarea acelui centru ne-a zis ca noi nu suntem normali.

In viata conteaza ce faci tu ca om Constiinta ta sa fie curata Nu incerca sa vezi adevarul prin ochii altuia Daca cineva te tradeaza, minte... etc vorbeste cu el dar incearca sa-l tii la distanta Asa este lumea Nu uita Hristos Dumnezeul nostru la cat bine a facut ce a primit Rastignirea Asa ca tu vrei sa fii numai iubit Padure fara uscaturi nu se poate Lasa oamenii rai sa fiarba in sucul lor propriu si tu vezi-ti de drumul tau cd te simti mai deprimat du-te la Biserica si asculta o slujba sau citeste Biblia Dumnezeu iti va lumina mintea si va indeparta oamenii rai din jurul tau Tot ce este lumesc este este numai rautate fa-te ca nu o vezi Nu ai sa poti schimba tu lumea Nu-i cere omului ce nu are si ia-l asa cum este Vezi-ti de drumul tau si lasa-i pe ei sa mocneasca in rautatea lor Constiinta ta sa fie curata nu uita, sa fii smerit si sa faci milostenie cat poti tu si restul va orandui Dumnezeu pentru tine dar roaga-te si cere-i ajutorul Sa-ti ajute Dumnezeu sa-ti lumineze mintea si vei vedea ca iti va arata drumul pe care sa mergi Doamne ajuta

Dacă un șablon este diferit de celălalt nu înseamnă că este ciudat.
Tu cînd dăruiești ceva din inima, să nu aștepți nimic înapoi ( oricum o să primești după cum faci ). Dacă tu ajuți lumea și pretinzi ceva de la ei, orice, suferi.

Observ că nu vrei să fii un copil obișnuit.

Acceptă lumea așa cum este ea, nu poți face nimic. Schimbă-te pe tine însuți și o să vezi lumea în alt mod.
Ai grijă să nu ajungi să urăști pe cei din jur pentru că tu te simți ciudat și neînțeles. Renunță la critică, nu ajungi nici unde. Acceptă altfel riști ...trăiește-ți viața cum este ea. Mulțumește-te că exiști, restul pe parcurs.

Nu mai incerca sa schimbi lumea pentru ca te vei lovi de si mai multa ignoranta, minciuna si prostie! Te vei schimba TU, dar EI niciodata. Lasa lucrurile sa curga, asa cum sunt, iar cand va aparea acel prieten adevarat il vei recunoaste cu siguranta!

...Pur-şi-simplu am rămas fără cuvinte. Uite,nu eşti ciudat absolut deloc,îţi place să vezi realitatea în care traim, că nu totul în jurul nostru poate fi roz, ci şi negru.Trebuie să te consideri o persoană normală pentru că asta eşti,dacă nu ai în primul rând încredere în tine,atunci cine să o facă în locul tău? Eu am învăţat din greşeli,am învăţat că poate sunt puţin diferită de cei din jurul meu,dar să ştii că asta e o calitate ce nu mulţi o au.Dar... ştii vorba aia "Voi râdeţi de mine că sunt diferit,dar eu râd de voi că sunteţi toţi la fel",analizează în mintea ta,fiecare cuvânt din acea frază,să-ţi dai seama câtă dreptate are.Cei din clasa mea mă consideră ciudată pentru că nu ascult aceeaşi muzica comercială ce o ascultă ei,nu mă imbrac şi nu mă comport ca ei,dar am stilul meu de a mă distra,şi nu sunt singura de pe acest site în situaţia asta. Iubesc muzica,iubesc rock-ul,îmi place să învăţ din greşelile pe care le fac zi de zi, nimeni nu-i perfect, dar mulţi se consideră din păcate.Sincer,mă şi mir, de fapt nici no mai fac că m-am obişnuit cu oamenii din jurul meu şi nu numai.Românii noştri care marea majoritate dintre ei cred că Inna,Guţă,Alexandra Stan,Puya ş.a.m.d. sunt 'cântăreţi' foarte buni. Puţini sunt cei ce încă mai au în sânge muzica bună, şi aceea este rock-ul, dar mă bucur că mai sunt şi acei puţini oameni.Tot ce pot să-ţi spun este, încearcă să ai mai multă încredere în tine şi totul se va schimba, crede-mă.

Buna iti zic eu ca nu o sa poti scapa. pentru ca asa e lumea in ziua de azi Niciodata nu mi-am gasit locul in "lumea asta noua" eram printre singurele din parc care citea, sau aprofundam un peisaj. oamenii se schimba, acum se pune accent pe cat este de fitos, nu cate carti ai citit sau cat de inteligent esti, se fac asa doua tabere. din pacate una e mica de tot, 10 %, restul acapareaza tot. Peste cativa ani o sa ne simtim ca de pe alta planeta. Insa, am gasit si persoane care inca mai au bunul simt in caracter si bun gustul, putine, dar le-am gasit si le apreciez, cel putin in compania lor nu ma simt, dupa cum spuneai tu "ciudat" Sper ca si tu sa gasesti acele persoane si sa te axezi mai mult pe ele decat sa privesti realitatea, o sa te lase pe zi ce trece cu gura cascata.

Cred că nu este zi în care să nu mi se spună măcar o dată că sunt o ciudată.
Cum ai spus şi tu, în general, şi eu ajut pe toată lumea, şi de cele mai multe ori nici măcar un mulţumesc nu primesc; oamenii nu mai ştiu ce e ăla respect, mulţumire, sinceritate.
După părerea mea, nici dragostea nu mai există, decât foarte rar, şi şi atunci e ceva care să o strice, până la urmă; uneori mi-e chiar frică să mă îndrăgostesc. Dar nu e o frică de aia cum "o trăieşte" toată lumea, cum o înţelege majoritatea.
E... ciudat, e ceva ce de multe ori nici mie nu-mi pot explica...
Iar dacă dragostea şi sinceritatea nu există, în prietenie adevărată tocmai am încetat să cred, din cauza dezamăgirilor care veneau neîncetat, şi pentru că în relaţia aia, se implica doar o persoană: eu...
Nimeni, dintre "prietenii" mei, mai bine zis persoanele pe care le cunosc, pentru că nu-mi sunt prieteni, nimeni, nu înţelege cum pot eu prefera să citesc o carte, decât să merg să mă plimb pe-un bulevard plin de oameni, nimeni nu înţelege cum pot eu să iau o foaie şi să mă apuc să desenez, decât să stau la colţul blocului, cu o ţigară între degete [ avantaj e că stau la casă ], nimeni nu înţelege cum pot eu să mă plimb prin locurile lipsite de oameni, unde nimeni nu se uită la cum arăt, cum sunt, cum fac, ce fac...
Nimeni nu înţelege pasiunea mea pentru fotografie, nimeni nu înţelege că eu iubesc să scriu, nimeni nu înţelege nici măcar de ce sunt îndrăgostită de ploile de vară...
Nimeni nu înţelege nimic, însă mie îmi place să fiu eu.
Nu cred că aş vrea să mă schimb... aşa că, părerea mea e că nu ar trebui să te schimbi nici tu.
Sunt sigură că eşti un om minunat, dar care este înţeles de prea puţine persoane.

Btw. Mereu îţi citesc întrebările, însă niciodată nu m-am gândit că ar fi în regulă să-ţi spun şi eu ceva... însă uite că mi-am făcut curaj, şi sper să-nţelegi ce-am vrut să... spun.

Imi pare rau, dar nu ai ce sa faci in legatura cu ipocrizia si prostia oamenilor. Am incercat...Stiu ca e trist cand ai impresia ca toti ceilalti traiesc int-o alta lume(ce-i drept,ciudata lume), dar nu ai ce sa-i faci. Poate, doar sa mai gasesti cativa,,adepti'' a lumii tale si sa speri ca ii va trezi si pe ceilalti cineva.

Cat despre ipocrizie, nici nu mai stiu ce sa zic. M-am saturat de atata,, prietenie'' si,, incredere''. Pur si simplu nu inteleg de ce nu deschide nimeni ochii. Am in scola niste astfel de persoane(din pacate sunt in majoritate). Sunt toti cei mai buni prieteni, dar s-ar barfi reciproc cu prima ocazie, doar sa faca celalalt un pas in spate. Eu am reusit sa gasesc cateva persoane in mana carora mi-as lasa coarda de la bungee jumping.

Draga Adrian, stiu la ce fel de senzatie te referi, si crede-ma ca ajuti pe toata lumea si nu astepti decat multumesc si ca te distrezi di literatura si arta nu esti ciudat si de fapt cum ar trebui sa fie un om adevarat asa ca nu-ti mai face griji ca e mai bine sa te sti fericit.
Si am sa fac un mic lucru care te rog sa nu te superi:
iti multumesc eu ca ai pus intrebarea ca sa iti pot raspunde. toate cele bune

Dragul meu... apreciez caracterul tau din cate miai spus.dar sti cum se spune:voi radeti de mine ca sunt diferit, iar eu rad de voi ca sunteti toti la fel.asa ca traiesteti viata,n-ar trebui sa te lasi apasat si sa pui la suflet gurile rele, cei care te iubesc cu adevarat apreciaza cum esti tu de fapt si acele persoane exista, exista prieteni insa trebuie sai selectionezi cu grija.si astepta pentru ca oricine are pregatita o zi speciala in viata...iar a ta va fi curand!

Ce atitea adaptari cind omul e ceea ce este prin el insusi?