Vin aici cu o problema destul de delicata. Mama mea are extrem de multe iesiri nervoase si ma injura mereu, din orice motiv de nimic (de ex ca nu am terminat treaba pana sa vina ea de la serviciu, sau ca nu ii place mancarea pe care o fac, ca i-am reprosat ceva surorii mai mici,etc). Ca sa fim intelesi, injuraturile ei sunt ceva mai mult decat "proasta, lenesa, etc". Imi zice mereu ca sunt o cur*va, panarama, imi spune "fu**ta dr*cu", mai mult mi-a spus ca eu vreau sa merg la banchetul de clasa a 12a doar ca sa fac sex cu colegii, ma face "uratanie, cracanata naibii, esti urata, du-te si spanzura-te, mars" si de cateva ori m-a scuipat. Cand o intreb de ce se comporta asa, zice "omu zice la nervi multe". Sora mea a descoperit pe facebook-ul ei ca vorbeste cu un strain(tocma' din israel) caruia ii spune ca il iubeste si care ii trimite poze indecente de pe net. Cand i-am spus ca am aflat a zis ca nu e nimic in neinregula sa spui cuiva ca il iubesti si a avut o criza de nervi si mi-a zis ca intr-o noapte imi face felul+alte zeci de injuraturi cu conotatii sexuale,. Mentionez ca tata e tirist si vine acasa destul de rar. Ea e o femeie respectata in societate, munceste in birou si imaginea pe care o are in afara casei e total diferita de ceea ce e ea cu adevarat. Uneori e foarte de treaba, chiar gandeste ca o adolescenta cateodata si ma face sa ii spun totul, dar cand se enerveaza(si se intampla asta cam in fiecare zi) foloseste totul impotriva mea si se comporta cu mine ca si cu ultimul gunoi. Am aproape 18 ani, sunt fata cuminte,premianta la scoala, nu beau, nu fumez, nu mi-am inceput viata sexuala (tocmai pentru ca imi e frica sa nu afle mama, cred ca m-ar ucide si oricum sunt prea crispata si imi e frca sa nu fiu "cur*a cum zice ea)"nu merg in cuburi si maxim la ora 10 sunt acasa, in fiecare vara am muncit si nu i-am cerut bani aproape deloc inca i-am dat si ei cand a avut nevoie, incerc sa-i fac surprize si cand am bani ii cumpar prajituri, sucuri, etc, doar ca sa o imbunez. Nu umblu cu baieti si am un prieten stabil de ceva timp. Nu stiu ce sa fac, cum sa ma mai comport cu ea. Deoarece vreau sa dau la medicina am rugat-o sa ma ajute cu bani pentru meditatii si desi a acceptat initial apoi a zis ca nu merit nimic si ca s-a saturat sa-mi dea bani, completand cu replica ei "mars la munca, fufo". E normal sa se comporte asa? Mie imi e frica sa mai vorbesc cu ea, pentru ca acum e mama perfecta si intelegatoare, insa imediat se schimba si devine agresiva. Va rog sa ma ajutati cu un sfat, nu stiu ce sa mai fac. Si va mai rog sa nu ma luati la misto sau sa-mi dati raspunsuri arogante, pentru ca si asa sunt destul de daramata. Si nu, nu e nimic inventat!

In locul tau as incuraja-o sa se duca la musulmanul acela, sa isi ia bataie si sa vina acasa cu coada intre picioare sa vada ce a pierdut. Parca mai multi parinti prosti decat copii in ziua de azi, acuma stiu ca prostia se mosteneste.

Sunt deja destul de daramata, iar tu insinuezi cumva ca eu sunt proasta? Ca mostenesc prostia? Nu, nu as putea sa-i fac rau niciodata pentru ca in primul rand e mama si incerc sa o ajut cat pot sa se schimbe si sa revina la normal.

Nu pe tine, ma refer in general... Dar ea sa iti faca rau iti place? De ce esti masochista? Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. o mica lectie nu ii strica. Si adultii au multe de invatat.

Da, asa e. Sincer eu credeam ca e absolut normal sa fiu pedepsita in halul asta cand gresesc sau sa muncesc toata vara ca sa nu-i cer bani, sa nu ii cer ajutorul si sa ma descurc singura mereu, sa nu primesc un gram de afectiune. Daca incerc sa-i spun ca ma jigneste si ca sufar, zice ca victimizez totul si ca sunt o prefacuta.

Mă și mama mea mă înjură da nici chiar așa. Wow frate, mama ta are o mica problema. Încearcăsa vb cu ttatăl spune-ica ti-e fRica sa stai cu ea. Spune-i ca ai nevoie de bani lui, nu iei. Și nu îi mai povesti nimic. Gaseste-ti o prietena cu care sa vb toate lucrurile astea. Te vei elibera. Îți urez mult succes și sper sa se termine ccoșmarul în care trăiești.

Cred ca ar trebui sa vorbesti cu tatal tau, caci mama ta are grave probleme psihice. Sincer ar trebui sa o duceti la un psihiatru si la un psiholog.

Bun... Ți-am citit toată povestea cu muuuultă răbdare, ceea ce eu nu am de obicei.
Ei bine, poate te consolează sau nu, însă mama mea e aproximativ la fel ca a ta. Situația mea e la fel de delicată, cu mici excepții :
- Mama nu are un alt iubit, sunt sigură. ( cred că ăsta e și motivul irascibilității ei. mai pe scurt : e nefu )
- Eu am 16 ani, peste o lună 17.
- Eu nu sunt la fel de cuminte. Sunt o fire mai nebună, rebelă, cum vrei tu să-i spui, oricum. virgină nu, fumez, beau etc.
DAR în rest, avem cam aceeași istorie.
la mine e + bătaie ( câteodată doar o pălmuță, dar deseori pumni, picioare.)
Deși sunt o fire mai rebelă, ca și tine, nu îndrăznesc să dau în ea, nu îndrăznesc s-o înjur sau altele, chiar dacă nu m-ar opri nimic, având în vedere că peste-un an și-o lună devin majoră. Nu, pentru că există respectul ăla de care vrei să scapi câteodată. ăla că totuși, monstru fiind, e mă-ta. ( cel puțin așa gândesc eu ). Ea te-a crescut, ți-a dat de mâncare, te-a îmbrăcat etc...

Mna. soluție... nu am, din păcate. E o problemă delicată.
Dacă-ți zic s-o trimiți la psiholog, n-o să meargă, mai rău faci. Crede-mă, am încercat.

Totuși, îți pot spune să ai răbdare... Ai avut atâția ani. nu mai ai răbdare unul? Când vei fi majoră nu va mai avea dreptul să-ți vorbească așa fără să ai ceva de spus. fără să pui piciorul în prag și să spui și tu ceea ce simți fără limite. Totuși, e mama ta și nu e indicat să ridici mâna la ea sau să-i răspunzi.

Consolează-te cu ajutorul prietenilor ( bănuiesc că ai ) sau al prietenului. O să treacă... acuși ești pe picioarele tale și n-o să mai ai treabă...

Comportamentul mamei tale are totuși o explicație. posibilă.
De exemplu, mama mea se enervează la muncă, sau când se ceartă cu tata... atunci își descarcă nervii pe mine.
Mama ta poate nu se mai simte iubită ( asta explică celălalt iubit ). sau vrea atenție sau... na. nu știu.
Oricum, cea mai bună soluție e să discuți cu ea problema asta. Ești mare, n-are de ce să-ți fie teamă.

Da, ai dreptate e greu pentru moment insa si dupa ce devenim majore tot depindem de ei, de banii lor, etc. mai ales de BANI. Eu saptamana viitoare fac 18 ani dar totusi nu as putea sa ma impun mai mult decat am facut-o pana acum. Am obosit, sincer. Eu sunt o fire mai sensibila care prefer mai degraba sa stau cu nasul intr-o carte buna si sa traiesc toata emotia acolo, asa ma refugiez eu. Am suferit enorm din cauza ei si inca sufar, cand aveam 16 ani am intrat intr-o depresie teribila si stam mereu inchisa in camera iar ea si mai tare cu gura pe mine. Oricum vorbele ei si-au pus amprenta asupra mea si uneori chiar ma consider urata, proasta, cu*va, buna la nimic etc, desi in sinea mea stiu ca su sunt asa..si am probleme in integrarea in societate pentru ca ma tem ca ma va face de ras. Odata chiar ma astepta un tip in fata blocului si ea sta langa geam si ma injura in toate felurile ca unde ies eu, desi stia foarte bine ca e un tip ok..etc. si normal ca baiatul a fugit de mine. si nu numai o data s-au intamplat cazuri de genul...

După cum ți-am spus, nu ești singura cu cazul ăsta.
Aveam 13 ani, da, încă eram mică, dar tot același sentiment îl aveam : mă simțeam penibil... Era rugă la noi în sat și am mers și eu la rugă, ca toate fetele, ca toate colegele mele. pentru că am plătit bilet la rugă, DIN BANII MEI ( alocația ), am fost pălmuită în fața tuturor. Aproape tot satu a văzut minunatul spectacol.Și m-a trimis acasă în șuturi ( pe bune. ), de parcă aș fi fost minge de fotbal. Ți se pare că exagerez? NU, așa a fost.
Mda.
N-am zis că dacă facem 18 ani ne luăm lumea-n cap, însă atunci ne putem exprima mai liberi opiniile, că totuși, nu mai suntem copiii de țâță să ne manevreze oricum. Nu fugi de-acasă, dar poți să-ți impui punctul de vedere mai cu tupeu, fiindcă nu mai ești un copil.
Curbă n-ai de ce să te consideri, dacă tu nici n-ai dat de ștromeleag sincer acu Urâtă? Nu știu cum arăți, dar sunt sigură că nu ești sperietoare dacă zici că ai prieten și pretendenți. Proastă? Eu văd că, cu gramatica stai bine, premiantă zici că ești, acum mie mi-e de-ajuns, nu te pun să-mi faci calcule cu integrale ca să-mi dovedești că nu ești.
Atunci de ce să te simți așa?
Ultimul meu sfat, totuși, chiar dacă e mama ta, nu te lăsa călcată-n picioare și spune-i ceea ce simți. Întreab-o cu ce i-ai greșit, de ce se comportă așa având în vedere că tu chiar ești copilul ideal...
Sunt o mulțime de fete din ziua de azi, de vârsta ta sau chiar mai mici care se droghează, se vând etc și tot sunt ținute-n puf de către părinți, chiar dacă au dat în cap cuiva și i l-a spart, nu-i bai... fata lor e cea mai cuminte, n-a vrut... Nu înțeleg părinții, jur. Sunt total pe dos.
Eu zic să-ți impui punctul de vedere. Meriți o explicație, având în vedere că te porți atât de bine.
Te-am pupat!

Incearca sa vorbesti cu tatal tau, explica-i lui tot ceea ce te deranjeaza la mama ta. Imi pare rau

Imi pare nespus de rau pentru tine si ca ai o mama asa complicata! In primul rand e mama ta naturala sau te-a adoptat>? Nu stie sa te aprecieze ca fiica ei in primul rand si in al doilea ca si o persoana un individ care in societatea ar trebui sa fim egali! In fine, e de inteles nu mai trebuie sa iti spun si eu ca mama ta poate are multe probleme la serviciu si se descarca pe tine si ca vorbeste foarte urat si nu te respecta si e absolut nenormal un astfel de comportament in familie, pun pariu ca si cu un tigan necunoscut vorbeste mai frumos decat cu fiica sa, oarecum, isi permite sa vorbeasca cu tine! Si mama mea a mai avut iesiri dar nu chiar asa sau poate am meritat si cred ca toti parintii!
Ce poti face... daca vrei la medicina, invata si intra cu bursa, daca nu gaseste-ti un loc de munca in strinatate impreuna cu alti prieteni, nu te duce singura si du-te cat vezi cu 2 ochi sau daca baiatul respectiv te iubeste, casatoreste-te si stai la el ( asta cred eu ca e putin exagerata acum, dar nu te opreste nimeni), sau fa un curs pe langa scoala de asistente si angajeaza-te si stai la prietenul tau sau cu mama ta dar fi mai discreta in vorbire sau nu stiu ai tu metodele tale! Cauta sa duci o viata normala si linistita langa cine te apreciaza si te iubeste, fa curatenie in viata ta, pentru ca meriti, din cate ne povestesti esti de treaba, ok si cred ca vei avea o viata frumoasa daca stii sa alegi ce e bine pentru tine, putin curaj si distinctie intre bine si rau!
Asta e parerea mea sa iti faci viata ta si gata! In felul asta o lasi pe mama ta sa aiba crize singura pentru ca tu garantat nu le meriti!

PS: Du-te la tatal tau si gata! Scapa de ea! Sunt legi in tara asta, poti lua initiativa impotriva ei prin lege, nu trebuie sa o bati sa o injuri, legea isi face treaba! Te duci la protectia copilului si daca depui plangre siu ei ce sa faca, deocamdata esti minora si ai alte drepturi Ei eventual o vor semnala sa nu mai faca si daca face ori ii va da amenda sau o sanctiune sau te va incredinta numai tatalui tau si ea nu mai are nic un drept fata de tine doar sa iti plateasca pensie alimentara pana termini studiile sau ceva de genu! Cel mai bine vorbeste cu cineva care cunoaste legea inainte sa faci acest pas daca vrei!

Kill him (glumesc)
Cea mai buna solutie este sa vorbesti cu tatal tau, sa ii spui toata povestea inclusiv faza cu musulmanul pentru ca oricum invetabilul se va produce si intre ei mai devreme sau mai tarziu.

Multumesc! o sa tin cont de sfaturile tale si eu te pup!

Despre facultate, vorbeşte cu taică-tău, poate te susţine el financiar... dacă nu, n-ai de ales decât să înveţi bine şi să fii la buget.
În rest, nu pot să îţi spun decât că dacă aş fi în locul tău aş face tot posibilul să mă mut de la ea.
Eventual să mergi la facultate în alt oraş. nu ar fi aşa scump dacă prinzi loc la cămin şi eşti la buget...

In prima faza,incearca sa discuti frumos cu ea si sa-i spui pe un ton calm tot ce te supara.
Daca vezi ca nu reusesti sa o schimbi cu frumosul,jigneste-o si tu,sa simta si ea acelasi lucru.
Da,poate ti se va parea putin deplasata gandirea mea initial, dar vei vedea singura ca mama ta nu merita respectul cuvenit.
(probabil ca ti-ai dat deja partial seama de asta )
Intelege, cu astfel de persoane nu prea se poate altcumva, imi pare rau.
Nici macar nu cred ca se poate numi mama, sincer.
Invata sa fii mai dura cu ea si sa-i raspunzi cu aceeasi moneda.Sa ii iei in ras toate jignirile si sa nu cumva sa-i arati ca suferi.
Suferinta ta ii provoaca un fel de satisfactia mamei tale,si nu e singura persoana de acest fel.
Si eu ma enervez urat
uneori,recunosc,si spun multe lucruri lipsite de sens,dar chiar si atunci,am o limita.

Ai putea sa o ameninti chiar, sa-i spui ca dupa ce termeni scoala, vei pleca si nu o sa te mai vada niciodata, nu o sa-si vada nepotii, etc.Vei fi total independeta si nu o s-o mai vizitezi niciodata...

Incearca,daca poti si vrei,tot ce ti-am zis.
Daca continui sa crezi ca mama ta merita respectata pentru simplu fapt ca te-a nascut, atunci sufera.

Daca ti se va parea prea dur mesajul, imi cer scuze, dar eu sunt sincera, si nu-mi plac sfaturile cliseice care nu folosesc la nimic.

Zi ca ala cu care vorbeste mai are vreo 10 ca ea si dupa vedem ce iti mai spune

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!