Voi aveti prieteni? Daca da, in ce relatie de prietenie sunteti cu ei?

Relatii cum ar fi ca spune tot ce faceti la altii? In mainera "uite ce a spus tălălăul asta"?

Nu prea m-am bazat niciodata pe prietenii. Am cateva prietenii de simbioza, as zice. Ei ma ajuta pe mine, eu ii ajut pe ei, dar nu stam la taclale prea mult.

Prietenii sunt oameni buni, daca te fac tantalau sau altfel renunta la ei.
Cauta anturaje care sa fie conform gandirii tale, alege-ti prietenul bine si in timp.
Cand te convingi ca merita sa aiba onoarea de a fi prietenul tau, considera-l prieten.
Prietenii nu te-ar jigni, ei te ajuta si te inteleg cel mai bine.

Nup,n-am

Da, am.
Dar suntem trecuti toti de 20 de ani, nici nu am avea timp sa ne barfim.
Iesim cand ne corespunde timpul liber, cerem sfaturi, ne plictisim reciproc la telefon, in timpul serviciului.

In lume se pot face multe fara ei, cu prieteni nu faci economie la bani si cheltui destui. Singur strangi bani daca ai un venit bun

Salut,
Da, am.
Aia cu barfa nu-i poti numi prieteni, cel putin eu nu pot.
Am fost foarte selectiv in privinta asta si mi-a prins bine.
Mai conteaza si cum esti tu ca om, nu doar cum sunt altii.
Doar stii vorba "spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti"

Am trei prieteni pe care ii consider cat de cat prieteni.
O colega din liceu, fostul iubit si acfualul iubit.Sunt singurele persoane la care pot sa apele in caz de nevoie dar nu o sa imi pun niciodata pe deplin increderea in nimeni.
Din perspectiva mea un prieten bun nu te va barfi niciodata.

Prietenii sunt oameni care te ajuta când ți e greu cu care împărtășești și momente frumoase și distracții și secrete etc. Dar oamenii nu sunt perfecți mai fac glume sau mai greșesc important este sa aibă fondul bun, sa nu te trădeze și sa nu te facă sa sufere, în principiu eu cred ca după vârsta de 20 - 25de ani când ești mai matur poți sa simți care ți sunt prieteni și sa investești în relațiile cu ei

Da, am vreo câțiva prieteni, îi pot număra pe degetele de la o mână, cu care pot discuta orice, de la glume bune/proaste, la probleme de viață și fără nici o supărare, întotdeauna este un respect față de orice avem în cap și înțelegere. Chiar dacă majoritatea suntem plecați prin țări străine, încă mai ținem legătura și chiar dacă nu ne-am auzit de-un an sau zece, discuțiile continuă de unde au rămas ca și cum ar fi fost ieri. Ăia îi pot numi oameni. Frustrații care nici la glumă nu țin și iau totul ca pe un afront personal sau ca pe o competiție prostească de unde nimeni nu câștigă nimic îi pot considera gunoaie și nu am ținut niciodată aproape așa specimene. Oricum, chiar și dintre ăia au mai fost care și-au revenit, că am avut măcar loc lăsat de "bună ziua", am mai dat peste unii după ani de zile și m-au recunoscut pe stradă și m-au salutat cu respect. Ce-i trist e că la vârsta asta prietenii nu se mai fac. Și drept să spun... nici nu cred că aș avea nevoie de mai mulți.

Nu am niciunul.

N-am prieteni.