Voi cat de deschisi sunteti cu parintii vostri? De ce mi-e rusine ca ai mei sa stie ca sufar (depresie sau orice alta chestie), de ce nu pot sa le zic ca ii iubesc (mi se pare cringe), parca mi-ar fi rusine sa-mi arat sentimentele in fata lor... Mereu incerc sa par dura chiar daca simt ca mor pe interior.

Eu am 21 de ani (aproape 22) si iti spun ce inseamna pentru mine o relatie normala cu parintii:
In primul rand parintii sunt parintii tai si atat. Ei nu trebuie sa stie tot ce faci si tot ce gandesti dar este absolut normal sa existe comunicare si sa stie si ei de tine (cu cine mai esti, ce mai faci s-a.m.d).
Nici eu nu le-am zis niciodata alor mei ca ii iubesc dar le-am dovedit prin fapte. Faptul ca i-am ascultat si nu am fost niciodata " rebel " sau chestii de genul, este o dovada de iubire si respect. Faptul ca am mai luat odata o nota proasta si nu le-am zis si mi-am reparat media si le-am zis doar media, asta e partea a doua dar sper ca ai prins ideea.
Noi baietii (la modul general) suntem mai apropriati de mame. Am avut si eu relatii cu diferite fete si au durat ani de zile si mi-au cunoscut parintii si vice-versa. La final cand ma desparteam din diferite motive este absolut normal ca sufeream ba chiar si plangeam si ieseam sa ma plimb singur sau sa fac sport mai mult decat trebuie si bagam diferite scuze. Dupa ce imi trecea "depresia" le spuneam ca m-am despartit de fata aia ca nu ma intelegeam cu ea fara alte detalii si fara ca ei sa intre in detalii. Mama stia mai multe ca na... ii mai ceream un sfat una alta.
Ceea ce vreau eu sa punctez este ca o relatie cu parintii in mod normal nu trebuie sa spui ca ii iubesti din 5 in 5 minute, sa stai dupa curul lor, sa ceri voie sa iesi afara, sa vorbesti cu ei non stop sau prin mesaje sau chestii de genul... astea sunt mai mult relatii toxice.
Crede-ma ca ei nu iti zic tie tot ce fac (la servici, sau probleme cu banii sau alte probleme) si nici tu nu ar trebui sa le zici chiar totul. Desigur problemele mai grave sau de sanatate sau alte tipuri de probleme care crezi ca ai nevoie de ajutorul sau sfatul parintilor, este important sa le spui. Dar probleme de genul ca ai picat un examen sau relatiile tale de dragoste... sa fim seriosi, traim in 2018 , chiar trebuie sa le spui si cand te duci la wc?
Oricum sa stii ca ultima mea prietena vorbea foarte mult cu mama ei (o suna de vreo 10 ori pe zi, vorbea mult prin mesaje s-a.m.d) si nu stiu. era ciudat. Nu e chiar ok sa fie nici asa.
Oricum fiecare cu familia lui si prefer sa nu ma bag dar fiecare are nevoie de o libertate si viata PERSONALA prin care sa invete sa se descurce singur sau singura.
Succes!

Si eu sunt la fel mi se pare ciudat sa o las pe mama sa ma pupe sau sa ma ia inbrate. Vorbesc cu ei chesti importante, restul cu prieteni foarte buni

Eu la 22 de ani inca ii mai sun pe ai mei si le spun ca ii iubesc
E ceva normal, tu esti o parte din ei, pentru ca ti-au dat viata.Ar trebui sa iti manifesti sentimentele.

Prima data de ce esti in depresie? Nu te gandi sa faci ceva ce stii ca parintii tai nu vor suporta ca moartea ta.Revenind la subiect am o relatie deschisa cu parintii mei mama de la 12 ani mi-a zis ca orice s-ar întâmpla sunt copilul ei (ne mai certam din lucruri de nimic dar nu tine supararea) mi-a spus despre daca imi incep viata sexuala sa ma protejez mi-a zis sa nu ajung sa beau, sa fumez sau sa ma droghez sa nu ajung sa fur sa dau in cap pentru un obiect pe care si ea mi-l poate permite (vorba aia face pe dracu'-n patru si tot imi ia un telefon nu trebuie sa ajung sa iau din buzunarele oamenilor) De curând am baut prima bere cu tata si inca face glume cand ma vede ca beau suc ca de ex"Alti baietii din bloc beau bere si tu bei suc""Tu la 14 ani in loc sa faci s*x te uiti la desene" pe asta cu desenele nu am inteles-o pentru ca nu s-ar fetele/baietii pe tine btw
Imi place sa fiu matur sa stau singur când se mai plimba ei prin oras dar parca imi place senzatia aia cand vin de la cumpărături când caut dulciurii
Sper ca si tu sa ai o relatie cu parintii la fel de buna
Incearca sa le spui ce te doare, degeaba te bati cu pumni in piept ca esti ok dar inauntru ești trista
Sper ca te-am ajutat

Nu trebuie sa gandesti asa...
Eu chiar barbat fiind tot ii strig pe ai mei : Mami si Tati, pentru ca ii respect si nu imi este rusine chiar daca suna cringe... Suntem oameni asa este normal si trebuie sa ne manifestam sentimentele.

Asa sunt si eu, te inteleg perfect. Nici eu nu pot sa ma deschid fata de ai mei. E teama de a nu fi "luat peste picior" sau de a fi judecati. Daca nu poti vorbi deschis cu parintii tai incearca sa vorbesti cu frati(daca ai) sau cu un prieten/o prietena apropiata in care poti avea incredere si sa i spui toate"ofurile". Sunt persoane si persoane, altii introvertiti si altii extrovertiti..nu toata lumea este la fel.
Ti am zis, te inteleg perfect nici eu nu vorbesc dar incerc sa ma deschid cum pot prin prieteni, pentru ca, comunicarea este foarte importanta si te ajuta sa mergi mai departe?