Eu consider indragosteala partea de inceput a unei iubiri, si dupa ce trece zbuciumul si tumultul de la inceput, ramane iubirea care poate dura toata viata.
Eu zic ca esti indragostit la inceput ueni relatii, cand cunosti o persoana iar iubirea apare pe parcurs... deci cred ca da, se poate iubi chiar daca nu mai esti indragostit
Nimeni nu a putu defini concret ce e iubirea, îndrăgostirea, fiecare cede cum îi convine, eu ced că îndrăgăstirea e atunci la început, pima fază a ibitii, cînd umblă fluturaşi prin stomac, iar apoi dacă e ceia ce-şiai dorit poţi să ajungi s-ăl iubeşti dică stima espectu, dorul de el. EU CRED CĂ POATE
Alllinna
Nu am inteles exact ce vrei sa zici. Poti sa reformulezi mai corect, te rog?
Cred ca stiu la ce te referi. La inceputul unei relatii iubesti ceea ce vrei sa fie partenerul. Atunci cand ajungi sa iubesti cu adevarat iubesti ceea ce este partenerul. Aceasta intrebare tine de ce vrei tu. Atunci cand partenerul este ce vrei tu poti iubi.
Da Matei reforumulez, a fi indragostit este iuresul acela de la inceput, cu iubire cu necunoscut cu neoutate cu flacara cu nabadai, pe urma se risipeste incet incet dar poate ramane iubirea care este cu totul altceva decat indragosteala care este patima de inceput.
Este tarziu daca nu esti multumit de raspuns reformulez maine.
Sincer eu nu cred in indragosteala eu sunt de parere cu atractia fizica. Da se poate sa iubesti
Indragostirea e o etapa, nu poti sa fii toata viata indragostit, poti sa iubesti toata viata, eventual aceeasi persoana. Daca nu o mai iubesti pe respectiva, indicat e sa te desparti acum, pentru ca mai tarziu va fi mult mai greu.Raspunsul meu e nu.
Desigur, că nu!
Părerea mea, că ceea ce ai spus se aseamănă, cu zicala - "Dragoste cu sila nu se poate!"
În general, e bine să se respecte decizia celuilalt(asta, dacă îl doreşti bine, şi nu îl impui la ceva indezirabil), pentru că în timpul respectiv se poate reîndrăgosti/reîmplini, către o altă iubire care, într-adevăr, va merita şi respectul/sacrificiul...
"Iubirea este o stare în care fericirea altei persoane este esenţială pentru a ta."(Robert Heinlein)
DaNy,
La ce te referi cand zici ca e amibugua? Ca mie mi-e destul de clara? Si se pare ca si la altii.
cristacheceliute,
Nu, nu mai sunt impreuna. Tatal meu a murit.
Matei23, dragă
Nu este vorba de "credibilitatea unui citat", ci pur şi simplu de latura "sufletească", citate sunt cu miile, în fine...presupunând, dobândirea "fericirii în doi", că e mai de prisos decât orice; deşi se spune, uneori să învăţăm de a fi toleranţi, atunci şi când e cazul...
JeSsYkA draga,
Te-am intrebat pentru ca eu inteleg din acel citat ca daca fericirea altei persoane este esentiala pentru mine, inseamna ca o tratez cu iubire, o iubesc. Si tu zici ca nu se poate sa mai iubim dupa ce nu mai suntem indragostiti.
Scuză-mă, dacă am indus în eroare...citatul a fost cu subînţeles opus întrebării tale, la cum ar fi trebuit(în opinia mea) să fie o iubire împlinită, esenţială...
Eu nu mai sunt indragostit de sotia mea, si nici ea de mine, dar totusi ne iubim. Cum zicea anelaubed, "zbuciumul" a trecut si emotiile specifice indragostirii.
radu01, eu nu o iubesc pentru ca sunt indragostit, pentru mine e important ca ea sa fie iubita.
Matei23, înţeleg, mă rog...
totuşi(aşa e) noi oamenii avem nevoie unii de alţii, faptul de a fi uniţi; aţi devenit dependenţi unul de altu, voi vă ştiţi,... îmi pare rău, mai mult de atât, nu mai îmi permit de a mă exprima
Toate cele bune, la amândoi!
Dragostea si Iubirea sint doua simturi diferite, iubirea este mai complexa iar pentru a iubi cu adevarat trebuie sa intelegi ce inseamna Iubirea. ex:Omul zice ca iubeste pestii si totusi el maninca pestele, atunci cum iti explici aceasta iubire? Exact este si la oameni, noi nu ne mincam la"propriu"dar la figurat ne supermincam.
JeSsYkA,
Iti recomand calduros o carte. Mie mi-a placut foarte mult si m-a ajutat. Sper sa-ti fie si tie de folos.
Cartea se numeste: "Cele cinci limbaje ale iubirii" de Gary Chapman.
Eu cred ca intr-o relatie, chiar si dupa ce pasiunea aia "scanteioasa" se diminueaza, ea poate fi "improspatata" daca vor ambii parteneri.
Mai depinde si de fiecare cum simte "indragosteala", adica eu n-am fost niciodata "chioara de iubire" incat sa imi vad partenerul sau pe mine insami in relatie ca fiind perfecti... Desi am prietene care asa erau "in valtoarea indragostelii".
Iubirea ori este ori nu este si in cazul in care "este", atunci "reimprospatarea" relatiei este oricand posibila...
@ matei 23, e misto cartea si prinde bine si la practica.
Matei23 - la fel ca si la mine. Insa observ ca ai vrut sa subliniezi o idee, nu sa pui o intrebare despre un subiect care ti-e strain. Ai avut deci ocazia sa intelegi ca relatiile pot fi mai profunde decat in adolescenta. Probabil cei care sustin teoria ca dragostea poate dura doar cativa ani cauta cu disperare o justificare pentru propriul dezastru emotional. Ar insemna ca toti cei care au trait o viata impreuna au trait lipsiti de iubire, si ar fi absurd din moment ce specia umana n-a disparut inca - avand in vedere ca toti oamenii cauta iubirea intr-un fel sau altul.
Cristacheceliute,
Da asa este, am vrut sa subliniez o idee, si nu cred ca mi-e strain acest subiect. Vroiam sa vad ce parere aveti voi, doar v-am intrebat, nu? Vad ca parerile sunt impartite pe aici.
Sunt de acord ca relatiile pot fi mai profunde decat in adolescenta; ar fi culmea sa nu fie, ar fi culmea sa ramana la stadiul de iubire de adolescent.
"Probabil cei care sustin teoria ca dragostea poate dura doar cativa ani cauta cu disperare o justificare pentru propriul dezastru emotional."
Eu nu am zis ca dragostea poate dura numai cativa ani, eu am zis ca perioada de indragostire se incheie la un moment dat, si apoi ramane iubirea, dragostea. Este posibil sa nu mai ramana nici iubirea, dar asta nu inseamna ca nu a existat indragostire, inseamna ca nu este iubire. Ai citit raspunsurile de mai sus? Mi se pare ca le cam incurci.
"Ar insemna ca toti cei care au trait o viata impreuna au trait lipsiti de iubire,"
Eu nu zic ca toti cei care au trait o viata impreuna au trait lipsiti de iubire, tocmai asta e, au trait iubindu-se, nu indragostindu-se.
Nu am inteles ce vrei sa zici la inceput: la fel ca si la mine.
Nu...nu se poate!
Cauta o relatie in care sa fii indragostit...ca sa poti iubi!
Bafta si succes!
Matei23, ok, sa lamuresc :)
"Lafel ca si la mine" se refera la situatia cu parintii. Si tatal meu a murit. Dar am crescut cu amandoi, nu au fost divortati. Bine, tu nu ai detaliat, insa am presupus ca te-ai bucurat in copilarie de dragostea amandurora si ai avut ocazia sa observi de aproape ca iubirea poate dura pana la sfarsitul vietii.
Afirmatiile cum ca s-au efectuat tot felul de experimente pentru a determina durata "iubirii" si ca s-a dovedit "stiintific" ca ar fi de maxim cativa nu au legatura cu ce ai scris tu, ci sunt diverse articole si informatii pe care le-am intalnit anii trecuti. Ma gandeam ca daca se discuta despre asta unii dintre voi poate le-au intalnit, de asemenea. Mie personal acele opinii mi se par aberante. Nu ma adresam deci unor afirmatii facute de tine mai devreme. Era doar o discutie pe tema propusa de tine.
Simplificat, ca parere personala, a te indragosti este unul din pasii de la inceputul unei iubiri, iubire ce se poate materializa in viitor sau nu. Atunci cand unul din parteneri hotaraste intreruperea relatiei la aparitia unor obstacole ce tin de partea afectiva probabil ca nu este vorba de o iubire autentica. Interesant si articolul asta ( etapele se refera la relatia intr-un cuplu nefiind strict legate de oficializarea prin casatorie, si sunt sigur ca fiecare dintre noi regaseste momente din relatiile personale in generalizarile din articol ): http://www.divorcebusting.com/a_marriage_map.htm
anonim_4396 întreabă:
Kary_5797 întreabă:
anonim_4396 întreabă: