Pentru adoptarea unui copil, cei care doresc neapărat acest lucru, au găsit o soluție de a trece peste toate necazurile provocate de birocrația stufoasă.
Soluția este înregistrarea luarea în plasament a unui minor și ulterior deschiderea procedurii de adopție. Acest lucru ajută și garantează luarea în adopție a minorului.
Destul de greu cu sistemul actelor si asteptarea. Mai usor il ridica o familie din america, nu inteleg motivul. Poate spaga sau imaginea bogatiei
O adoptie dureaza multi ani in Romania si ai sansa ca sa iti fie acceptat copilul ales si dupa 1-2 ani dupa alte comisii sa iti spuna ca nu este adoptabil. Sa nu uitat ca in Romania se intampla toate astea si trebuie sa ai multa rabdare caci vei supusa la multi nervi. O adoptie poate dura intre 1-3 ani, trebuie sa fiti casatoriti, sa indepliniti toate conditiile pe care le impun ei, trebuia sa ai un trai asigurat, nu oricine poate adopta si foarte greu pot adopta cei care nu au un partener de viata.
Greșit! Copilul nu este adoptabil sau nu! Copiii sunt o marfă pentru mulți dintre cei care lucrează la Protecția copilului, adopții.
Dacă un copil care este sănătos, devine interesant pentru o familie cu bani, chiar dacă o altă familie mai săracă îl dorea, va fi vândut familiei bogate.
Au pățit așa ceva, cei care au avut sugari în plasament, iar după ce îi puneau pe picioare le era luat, chiar dacă îl vroia familia respectivă.
Parerea despre adoptie este f bune, e normal ca daca nu poti face copii, acel om sa adopte, nu e nici o problema. Procedurile nu le stiu ca n-am fost in situatia asta.
Eu sincer nu stiu daca pot sa am copii, si nici nu prea sunt pregatita sincer sa fiu mama.Imi e frica,ca nu o sa ma descurc, Nu o sa pot sa imi asum si sa fiu o mama buna.
Iti dai seama ca daca vreodata in viata asta o sa am un copil o sa fac tot posibilul sa ii fie bine si o sa il iubesc.Dar de adoptat nu cred ca o sa adopt.E un gest frumos si un ajutor pentru uni copii sărmani, dar imi e teama ca nu o sa ma pot atașa de el si nu o sa ii pot oferi din punct de vedere sentimental, emotional ce are nevoie si nu as vrea ca, copilul sa se simtă ne iubit sau ne dorit.
Eu nu as adopta, as putea sa ma implic sa ofer sprijin unor ONG uri sau unor copii dar nu as adopta fiindcă eu chiar cred în legăturile de sânge. Posibil sa gândesc asa și fiindcă nu mi am dorit, deși copiii îmi plac dar nu mi am dorit pana în prezent sa am unul al meu
Ai grija sa nu iei unul prea mare, ai vazut ce a patit Cezar.=]]]
PS: Glumeam=]
Salut.
Da, desigur ca m.as gandi sa adopt un copil in cazul in care nu as putea avea unul cu acelasi sange.
Mi se pare o fapta buna si o noua sansa la viata pentru acel copil.
Pentru cei care isi doresc un copil care sa le bucure vietile si pe care nu.i intereseaza neaparat din ce familie provine sau faptul ca acesta nu are varsta sub 1 an, lucrurile pot fi rezolvate în mai putin de 6 luni. Cel putin asa sustin autoritatile.
Aș adopta și dacă aș putea face copii. Chiar îmi propun.
Procedurile sunt destul de complicate. Se pot întinde la 2 ani toate birocrațiile. În plus trebuie să demonstrezi că poți întreține copilul, nu "oricine" nu poate adopta. Dar pentru cei care pot mi se pare ceva foarte important de luat în considerare.
Eu nu am nicio problemă cu adopția. Dacă aș avea toate lucrurile necesare pentru a crește un copil aș putea face pasul ăsta. Nu îmi doresc asta acum și nici în viitorul apropiat, nu știu cum o să fie peste ani dar ca idee mi se pare ok.
Sunt părinți care fac copii și nu sunt capabili să îi crească NORMAL, să nu mai vorbim de crescut bine, iar dacă cineva ar lua un copil și l-ar educa și crește bine ar cântări mult mai mult decât a fi doar părinte biologic.
BlueDark întreabă: