Voi ce preferați? Singuri la părinți sau cu un frate/o soră?

Mi-ar fi plăcut un frate/o soră

As prefera o sora sau un frate

Cu frați și surori, nu văd viața altfel fara eii

Eu as fi vrut sa am un frate sa ma bat cu el.

Relatia frate-frate nu e ca in filme
Eu ma bateam si ma certam in fiecafe zi cu fratele meu

Sunt singură la parinti deci asa am fost obisnuita. Ma gandesc ca sunt si calitati si defecte
Calitati:
-ai pe cineva alaturi (daca va intelegeti)
-va ajutati la teme sau la orice in general
Defecte:
-drame fratesti, cum ca unul e mai iubit decat celalalt sau ca unul ii foloseste lucrurile celuilalt
-se ciondanesc si parasc non-stop (daca nu se inteleg)
Deci depinde

M-am obişnuit singură, dar într-un fel mi-aş fi dorit un frate/o soră, dar neapărat mai mare decât mine, cu 3 ani maxim.

Cu o frate/sora, ca sa fie sanse ceva mai mici sa-mi cumpar caine la batraneti.

Eu am un frate si da... Nu stiu, daca esti singur, e mai aiurea ca nu ai cu cine vorbi prin casa in afara de parintii tai, daca ai un frate si faci o prostie, macar are cine sa-ti tina partea (daca va intelegeti bine). Eu nu ma intelegeam foarte bine cu frate-miu cand eram mai mici, dar cu timpul, crescand mai mari si maturizandu-ne, am avut placuta surpriza de a observa faptul ca avem chestii in comun si ca ne putem intelege chiar foarte bine, avem opinii apropiate, cand am o dilema sau o problema, apelez la el si ma ajuta cu un sfat, o vorba, chestiile astea marunte chiar conteaza. Treburile casnice se impart la 2 (asta in cazul in care ai un frate/o sora), daca trebuie sa fac un lucru si sunt ocupat (nu stiu, sa merg la magazin sa cumpar ceva, de exemplu), il pot ruga pe fratele meu si invers, daca el e ocupat, ii intorc favorul. Dar daca nu ai un frate sau o sora, e putin aiurea. Dar da, asta in cazul in care e un frate/o sora calumea, nu genul de persoana problematica pe care ti-ai dori nici sa n-o ai in viata ta...

Singur la părinți. La capitolul moșteniri pe imobiliare e perfect.