Din păcate, da. Sau te prefaci că treci... Ascunzi durerea, trăiești cu ea...
Te-ai obișnuit cu un atașament față de o persoana, e greu să ies din rutina
Dă-i block, fa ce îți place tine, cunoaște oamenii noii
Țineți minte ocupată, lasă timp să își facă treaba
Pur și simplu îmi reiau activitatea obișnuită și nu mă mai gândesc la chestia asta, dacă ești ocupata cu ceva nu te mai poți gândi la despărțire. În primele zile/săptămâni e mai nașpa, dar apoi totul revine la normal.
Mănâncă înghețată și ma uit la titanic cum îl împinge aia pe Jake ăla depe scândura și săracul se îneca și așa moare de fapt dacă nu-l l-ar fi impins balena aia depe scândura mai trăia Jake ăla )) (glumesc)
Pai am realizat ca am trecut prin probleme mult mai nasoale decat o despartire, si asa dabia de am bagat de seama.
Nu trec peste. Nu l-aș ierta niciodată. Nu îmi pasă că rănesc. Demnitatea mea, pe primul loc.
Funda?
Pai în primul rand ascult muzica happy, fac activitatile care îmi plac mie pentru a uita și oricum timpul rezolva tot, oricum gândește pozitiv, sunt destui barbati/băieți care ii aduni cu grebla și îți mai dau un sfat sa nu îți faci relație prea curând, așteaptă o perioada de timp ca să îți revi și după poți încerca!
Buna!
In primul rand lamuresc lucrurile apoi incercsa ma orientez catre mine. Imi e greu dupa despartire, insa imi acord mai mult timp mie, sa imi plang de mila, sa imi revin. Citesc, ascult muzica, ma uit la filme. Apoi treptat reiau viata sociala...ies cu prietenii in oras, incep sa cunosc alte persoane. Trebuie sa ii dai timp, nu trebuie sa faci lucruri doar pentru a acoperi un gol, ci sa accepti ca s-a terminat. Acceptarea vine uneori mai greu, alteori mai repede, dar fara ea nu vei fi impacata cu tine.
Asadar, fa ceva ce iti place, acorda-ti timp tie si ia lucrurile treptat. Asigura-te ca s-a terminat si nu reveni asupra acestei decizii.