Bună.
M-am înțeles mai mult decât bine, acum sunt în lumea celor drepți!
Pa, pa.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Foarte bine.
N-am avut o copilarie cu tot ce mi-am dorit, dar nici lipsuri n-am avut, in schimb parintii mi-au daruit ceva ce putini au: un cuvant de spus in fata lor.
Nu au abuzat de autoritate, cum fac majoritatea. Dar nici nu m-au alintat. M-au invatat, sau mai bine zis m-au lasat, sa ma descurc.
RăspundeEste bine intr-un fel ca te-au lasat sa te descurci dar pe alta parte nu. adicA depinde la ce varsta te-au lasat sa te descurci de unul singur.
Răspunde
De fapt m-au lasat sa aleg, nu sa ma descurc, ca am 21 de ani si inca locuiesc cu ei.
Desi sunt mandru de mine, si de libertatea pe care am avut-o, daca o sa ajung parinte cred ca o sa incerc sa fiu putin mai apasat decat au fost ai mei cu mine, sa incerc sa impun cateva lucruri, chiar daca mie nu mi s-au impus.
Da. e bine sa nu impui dar nu mult. eu traiesc ca la inchisoare. n-am voie sa ies la poarta decat cu sora mea mai mare si nu mereu.
Ei, nici asa nu e bine, pentru ca exista riscul ca atunci cand dai de libertate sa n-o poti stapani.
Ceva intre noi ar fi idealul. Nici inchisoare, dar nici 'a nimanui'.
Iubeste-i cat mai mult! Pe unul l-am pierdut.Pe viitor vei intelege chiar si certurile lor ca fiind mangaiere.Doar cand nu mai sunt aflam tristul adevar:ca ne iubesc prea mult.
Cred ca m-am certat si ne-am impacat cu parintii cu folos.E si cearta o rezolvare uneori dar lasa urme mari! Cateodata de ne-uitat/iertat!
Da asa este. Tot daca ne certam pana la urma tot ne impacam asa-i? Pana la urma Dumnezeu nu ne-a lasat pe pamant ca sa ne uram unii pe altii. Ei bine tatal meu imi da un exemplu prost pentru ca el cu bunicul meu adica (tatal lui) nu mai vorbesc de 2 ani si el este batran (75 ani) si ar trebui sa se impace deoarece poate saracul bunicul meu nu o sa mai traiasca mult. Tot asa tatal meu imi spunea ca el de mic a fost dat la o parte si a fost crescut ce bunica lui (mama lui bunicului) da... povesti peste povesti.
Problemele parintilor cu parinti lor ne afecteaza pe noi copii/nepoti deopotriva.Dar sa nu crezi ca tatal tau/ mama ta sufera mai putin decat bunicii tai.Un conflict in familie, de care am si eu parte de cativa ani, nu a rezolvat mai nimic bun.De vreo 2 ani incerc si cred ca degeaba ca unchiul meu(fratele mamei)sa o accepte ca sora! Da am scris bine ca sora.Situatia e mai complicata dar fara a face rabat la intrebarea ta dpdv al meu doar o intrunire in familie(cum faceam si eu demut) poate rezolva sau nu problema.O comunicare intre GENERATII CU BUNE SI CU RELE nu poate decat sa va deschida alte perspective pe viitor.PAREREA MEA.
Succes 
Multumesc mult pentru raspuns 
Toate cele bune iti doresc. Pa, pa si o seara buna.
, dar ce familie nu are asa ceva
Odata ce ei ti-au dat viata, Te-au crescut din putinul lor, Te-au ingrijit nu cred ca ar trebui sa-i judecam vreodata. Revenind la intrebarea ta toata lumea ar trebui sa incerce macar sa le faca pe plac parintilor, sa-i ajute cat te-au ajutat ei pe tine
Daca parintii sunt intelegatori si iti sunt aproape cand ai nevoie atunci te intelegi bine asa cum e in cazul meu. Daca ai spart un amarat de pahar si ti-au facut o mega panarama si ai mai luat si bataie pe tema asta atunci e nasol.
Destul de bine... uneori ma mai cert cu ei, dar ma impac una doua cu ei...
Tu?
Cateodata ma cert cu ei. cateodata ma inteleg perfect. Dar sincera sa fiu tatal meu e prea ocupat cu munca si nu prea are timp de mine sau daca are timp mereu e nervos si chestii.
Dar te gandesti vreodata ca toti nervii ii vin de la munca iar munca care o presteaza face totul pentru bunastarea ta... Incearca sa-l imbunezi si tu; nu-l mai supara cu toate ideeile care iti vin in cap ai sa vezi ca n-o sa mai fie asa
Multumesc pentru sfat.
Pai da. nu se poate sa fie numai lapte si miere nu? Conteaza doar sa ne impacam cu ei si sa-i iubim.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
