Voi v-ati mai ajuta părinții la bătrânețe daca nu v-ar ajuta cu nimic cand aveti nevoie? Acum 3 luni m-am mutat de acasa cu chirie, la aproape 19 ani.M-am mutat cu prietenul meu pentru ca ei nu-l suportau asa ca am hotarat sa stam doar noi doi.El si-a pierdut serviciul intre timp si a fost foarte greu sa ne descurcam până s-a angajat. Dupa toate astea am aflat ca sunt însărcinată iar pana am reusit sa strang banii de avort a trecut data pana la care puteam face avort.Lor le-am cerut sa-mi dea macar împrumut dar nu au vrut, pe motiv ca nu-l suporta pe el.Din cauza asta am fost nevoita sa pastrez sarcina. Bunica din partea mamei a murit recent si a ramas o casa(care trebuie renovată si mobilata, nu a mai investit nimeni bani in ea de peste 30 de ani)si nici macar sa ne lase sa stam acolo ca sa scutim chiria nu vrea.In conditiile astea, voi v-ati ajuta părinții vreodata daca ei va întorc spatele in situatii d-astea?
Ordonare:
După relevanţă
Dar tu de ce le-ai intors spatele, plecand de acasa? Ai crezut ca viata este roz? Bine ti-au facut. La fel as fi procedat si eu, in locul lor. Ai plecat, esti majora, descurca-te.
Răspunde
Singurii vinovați sunt părinții tăi, care nu înțeleg că nu sunt nemuritori, iar singurul lucru care îl iau pe lumea cealaltă sunt faptele lor.
Iar, faptul că există o casă goală, voi fiind în chirie, arată planul ascuns al părinților tăi: vor să vândă casa, pământul. Au nevoie de bani, mulți bani.
Consideră un semn de la Dumnezeu pentru că nu ai făcut avort. Păstrează copilul și creșteți copilul.
Referitor la ajutorul părinților la bătrânețe.
Cea mai dulce răzbunare este să ajuți părinții când vor fi neputincioși, căci va fi cea mai crudă răzbunare. Le arăți că dacă ei v-au aruncat în stradă și v-au lăsat în voia vieții, dumneavoastră nu faceți același lucru, să le întoarceți spatele.
Succes în viață!
Eu in primul rand mi as asculta parintii mai ales la o varsta asa de frageda in loc sa ma arunc cu capul inainte si pe urma sa ma intorc sa le cer ajutor.
Ce va trebuie mutat impreuna si copil de la 19-20 de ani? sunteti copii inca la varsta asta, e o palarie prea mare pentru voi, ca sa faci un copil trebuie sa te asiguri mai intai ca ii poti oferi toate conditiile pentru buna crestere si dezvoltare, dar aici chiar nu vreau sa mai comentez, fiecare isi culege propriile roade. Ti-au intors spatele cel mai probabil pentru ca ai facut pe pustoaica rebela, oricum nu te vor lasa de greu la nesfarsit, spiritul parintesc va interveni, nu vor suporta sa-si vada copilul ca se chinuie, e firesc. Sunt suparati si d-aia au fost mai radicali dar tot parintii tai sunt si tu tot copilul lor ramai. Evident ca mi-as ajuta parintii, dar nici parintii nu-i ajut atunci pe cine?
Va trebui să accepți ideea că nu toți părinții au acel spirit părintesc. Unii sunt naziști, n-ai ce să le faci.
Răspunde Aia nu sunt parinti ci niste gunoaie si merita abandonati si sa moara singuri, dar din fericire sunt prea putine cazuri d-astea.
Uita-te la intrebarile ei. Mai are un copil cu alt barbat.
Tu nici nu cunosti ce inseamna termenul de nazist, dar il folosesti.
Am zis in glumă. Înlocuiesc cu comuniști.
Mai copii, voi nici nu stiti ce era nazismul, comunismul, stalinismul, maotedunismul, absolutismul (asta si din cauza ca nu studiati, credeti ca tot ce se spune la radiosant este adevarat) si le folositi in vorbirea voastra.
Un singur exemplu: in scrierile din secolul 19 (n-am scris XIX, asa cum ar fi trbuit, ca sa inteeaga toata lumea) erau povestite si atunci asemenea lucruri. Acei parinti ce erau? Tot comunisti sau nazisti? Cand eram student era o zicala: "Cultura te halesc. Halesti pe dracu' ca nu ma ai".
@ Aldutssss31
Citez: " M-am mutat cu prietenul meu asa ca am hotarat sa stam doar noi doi."
Nu tu ziceai, prin ianuarie, că ești mama unui bebe de 7 luni? De ce nu, voi trei?!
Pe bune, unde ți-ai lăsat copilașul? Ok, am citit, l-ai "abandonat" fostului. Taică-su nu l-a respins, cum a făcut-o maică-sa. Deci, n-are decât să-l crească el.
Acum, ai o altă relație și "inca" un bebe e pe drum. Va rămâne și el tatălui, peste un an?
Știi, mai auzisem pe o idioată, in viata reală, care zicea că mai bine face un copil decât, să facă o mămăligă!
Ți-ai cam făcut de râs părinții...
Acum, ne intrebi, ca o femeie inocentă: "Voi v-ati mai ajuta părinții la bătrânețe daca nu v-ar ajuta cu nimic cand aveti nevoie?"
(și poate că speri, ca cei care te ascultă să fie de partea ta si să arunce in ei cu pietre, fiindcă nu sunt aici ca să se apere și să ne spună versiunea lor, adică de ce au luat decizia asta)
De supărare au luat-o. Sunt dezamăgiti.
Nu, nu i-aș "ierta", fiindcă nu ți-au dat destulă minte si educatie, când au trebuit. Așa te-au crescut, așa te au! Acum, își duc povara.
Să vedem cum ți-o vei duce tu, peste ani. Și dacă copiii tăi, la rândul lor, te vor ierta.
Normal ca nu i-as ajuta niciodata in acest caz! Tu stai cu el, tu trebuie sa-l suporti pe prieten, nu ei, ei nu au nici o treaba.
Intr-adevar ai gresit un pic grabindu-te. Uneori mai trebuie sa ascultam si de ei sau sa găsim o cale de mijloc indiferent cat e de mare iubirea.Dar in fond un părinte trebuie sa ramana părinte pentru copil chiar daca face anumite greseli (nu chiar orce greșală, ci cele scuzabila bineinteles).
Eu spre exemplu am facut o boacănă cand am fost mai mica decat tine.M-am îndrăgostit la 14 ani si pe la 15 de frica alor mei ca nu vor fi de acord am fugit de acasă.Si-au dat tot interesul sa ma aduca inapoi si dupa ce au văzut cam cum e situația m-au sfătuit să îmi vad de ale mele si sa nu ma implic si complic asa mult.Copil încăpățînat fiind iti dai seama ca m-am dat cu c.uru de pământ ca nu si nu si au acceptat să ne lase impreuna cu condiția ca pana il vor cunoaște mai bine sa il aduc pe el la noi.8 ani a durat relația, doar ca din cauza faptului că îmi era rusine de ei stiind ce m-au sfătuit si etc cu timpul am omis din jenă să le spun ca relatia ajunsese un dezastru si ca deja au început violențele verbale si fizice plus multe altele.L-am ridicat in slavi in fata lor ca sa nu ma judece si acuze iar cand am hotarat totusi sa pun punct am avut cearta cu ei pentru ca il credeau super băiat si ca eu am înnebunit.Cu toate astea au acceptat faptul că e viata mea si ca nu au cum sa imi impuna sa fac sau sa nu fac anumite lucuri si atunci m-au susținut.
După un an am venit cu un băiat acasa 
(deja aveam 23 de ani) de care alor mei la prima vedere nu le-a plăcut și mama mi-a spus după ca sa nu il mai aduc.Eh,eu a doua zi (eram cu piciorul in ghips) m-am văzut cu el si ne-am târât cu autobuzul până la garsoniera pe care o avea în chirie, m-a ajutat sa imi fac baie, a avut grijă de mine si m-a dus înapoi acasă iar următoarea zi a umblat tot orașul sa imi gaseasca un ortoped bun.Si chiar daca ai mei nu erau neam de acord cu el aratandu-le ca e un om bun si straduindu-se si el sa demonstreze asta am ajuns sa ne ajutam reciproc cu tot ce putem (acum nu e data cand mergem la ei mama sa nu ii cumpere cadouri, îmbrăcăminte, chestii pentru masina).
Asa ca.Pentru a fi pace intre copii si părinți trebuie făcute compromisuri.Dar cred ca voi nici macar nu ati incercat sa le arătați ca va iubiti sau sa faca al tau un minim de efort sa le demonstreze ca e un om ok, pentru ca in fond părinții cand au fata sunt mult mai pretențioși si selectiv.Nu zic ca nu au si ei partea lor de vina, dar daca tu te simțeai mai înțeleaptă făceau alt fel lucurile.
Asa ca vorbeste cu ei nu doar cand ai nevoie de ceva, vorbeste si la general si incearca sa le explici situația.
Nu te uita dupa ce spune "sunt serios", ca debiteaza numai gogomanii. Cum sa fie 19 ani varsta frageda pentru a avea o familie, chiar si fara casatorie? Acum 50 de ani fetele peste 18 ani erau considerate fete batrane. Doar idiotii mai cred ca trebuie sa ai 25 de ani cand trebuie sa ai o relatie cu un barbat.
NU, nu i-as ajuta. Cum se poate ca niste parinti sa impuna cu cine sa-ti traiesti viata. Da, sfaturi pot da, dar nu sa te oblige sau sa te constranga. Nu mai suntem in evul mediu, cum crede cel de care am pomenit mai sus.
Eu de la 16 ani mi-am luat viata pe cont propriu.
"Cum sa fie 19 ani varsta frageda pentru a avea o familie, chiar si fara casatorie? Acum 50 de ani fetele peste 18 ani erau considerate fete batrane. "
Codrute, esti cam pierdut in codru, baiatule, traiti prea mult in trecut, cum dracu sa compari ce se intampla in 1900 iarna cu situatia de acum, vremurile s-au schimbat, standardele la fel, de asemenea si puterea banului e mai mare acum, inainte cu o punga de galbeni traiai boiereste, acum cu un salariu nu te descurci in 2 +copil, acum la 18-19-20 de ani abia iesi de pe bancile scolilor, majoritatea au 0 experienta in munca, deci nema malai castigat pentru o viata ca in povesti, acum viata e mult mai grea, apar alte responsabilitati automat cu nasterea unui copil, ei sunt la varsta in care trebuie sa experimenteze in viata, sunt etape ce trebuie parcurse treptat, daca sari peste ele poate fi nasol. Cum poti spune ca la 19-20 ani esti suficient de matur sa iti faci o familie? e o palarie prea mare pentru ei, drept dovada are problemele pe care le are, cel mai probabil copilul il vor creste parintii, cum se intampla cam in 90% din cazuri ))) e previzibil.
E o palarie mare doar pentru unii care s-au dezvoltat mai tarziu. Eu la 22 de ani conduceam la munca un colectiv in jur de 100 de oameni.
Da, sunt unii care n-au experienta, ca i-au cocolosit parintii. Eu de la varsta de 16 ani urmam si scoala si "imi faceam" bani pentru nevoile personale. Iar in facultate m-am intretinut: cu bursa, cu munca.
Si sa mai stii ceva: conform cercetarilor, astazi tinerii se maturizeaza fizic si psihic cu 2-3 ani mai repede decat acu 50 de ani.
Esti doar 1 exemplu la ț persoane, felicitari dar asta nu schimba cu nimic situatia, trebuie sa te raportezi per total
De la 16 ani? Si ti-a fost usor? Ai avut si vreun copil?
Nu mi-a fost usor, dar m-am descurcat, deoarece am avut vointa.
Eu eram in relatii bune cu parintii, dar mi-am dirijat viata inca de la 16 ani, incat sa depind cat mai putin de parinti.
Poate am fost un copil mai "infingaret" si reuseam sa rezolv problemele de mic.
Nu vreau sa spun mai multe.
Da, am familie si copii. Dar totul planificat.
Sunt niște japițe, lasă-i in urmă. Cât despre copil, îl poți avorta prin operație (află de pe internet). Dacă nu îți convine, naște-l și dă-l spre adopție. Mai puțin chin.
Si pe tine trebuiau sa te avorteze dar n-au putut probabil.
Tu esti aia care ai un copil la alt barbat
https://www.tpu.ro/......ni-jumate/ si il vrei la tine numai pentru bani.
Acum esti insarcinata cu altul. Daca ai plecat, ce pretentii mai ai de la ai tai? Iar chestia cu "Voi v-ati mai ajuta părinții la bătrânețe daca nu v-ar ajuta cu nimic cand aveti nevoie", nu se negociaza ca la piata.
Parintii sunt responsabili pentru cei pe care i-au adus pe lume, incepand din clipa in care se nasc, pana in clipa in care una dintre parti inchide ochii. Cei care gandesc altfel nu ar fi trebuit sa primeasca binecuvantarea de a fi parinti niciodata. Cum o sa te raportezi tu la ei pe viitor va fi strict alegerea ta. Nu te lua dupa nimeni, fa numai ceea ce simti. Dar mai important decat ce o sa faci peste cativa zeci de ani, mi se pare sa te focusezi pe prezent si sa gasesti niste solutii cat mai bune pentru tine, partenerul tau si viitorul copil. Incearca sa nu iti consumi energia inutil urandu-i pe parintii tai. Nu o sa ajute la nimic. Daca ei nu sunt deschisi sa te ajute cu nimic si nu respecta alegerile tale, asta e. Si nu permite nimanui sa te faca sa simti vinovatie pentru lucruri care te fac sa fii fericita. Tu incearca sa fii un parinte bun si responsabil. Chiar si cu bani putini se poate trai daca exista intelegere. Cat stai acasa cu bebelusul poti face un curs, sa te specializezi pe ceva si sa poti castiga niste bani.
Dacă ai plecat de acasă și le-ai dat cu tifla părinților, de ce te-ai aștepta acum să te ajute?
Ai ocazia să verifici dacă părinții tăi au avut dreptate sau nu.
Dacă prietenul tău rămâne cu tine în condițiile astea și te va ajuta să crești copilul, înseamnă că părinții tăi au greșit în privința lui și ar fi trebuit să vă ajute.
Dacă însă va pleca și te va lăsa cu ochii în soare, întoarece-te în genunchi la părinții tăi și crere-le iertare.
Zise persoana care nu a gresit cu nimic si se asteapta ca toata lumea sa fie la picioarele ei.Crezi ca daca sunt parintii tai nu au dreptul sa isi dea cu parerea si sa iti dea sfaturi?
Ca tu nu gandesti si nici nu vrei sa asculti de parinti e treaba ta. Oare de ce nu au fost de acord cu el? Uite ca acum te alegi cu un copil si poate nu o sa aveti nici ce manca, cine stie. Poate ar fi momentul sa te gandesti vine a gresit.
Vreți să vă spun lingușeli sau realitatea? O sa și vanda casa bunicilor, chiar daca voi veți fi pe drum,o să va lase de izbeliște oricât de greu v-ar fi, sânt și alte cazuri la fel, sânt genul de oameni cărora nu le pasa pur și simplu. Cât despre asta nu vad cum ai putea sa ii ajuți, deși nici măcar nu merită. In mod sigur multi vor da vina pe tine, e simplu și convenabil, e ușor să-ti arăți fundul către urs după ce ai reușit să urci in copac și să râzi de cei de jos.
Destul de delicată situația ce să zic. Sunt 2 căi pe care le poți urma, una este să-i lași în plata Domnului și să-ți vezi de viața ta sau să nu devii ca ei, chiar dacă ei se poartă urât cu tine, tu să te porți frumos cu ei. Depinde de tine pe ce cale mergi, nimeni nu te obligă, ești total liberă să iei decizia pe care o crezi a fi bună. Cât despre faptul că ai tăi nu-l plac pe actualul prieten nu știu ce să zic, când mă gândesc la lucrurile acestea privesc din perspectiva unui părinte. Eu sincer dacă aș fi tată de fată, nu știu cât bine m-aș înțelege cu ea, fiind fată aș vrea mereu să o protejez și să fiu mereu aproape de ea. Cred că aș ajunge chiar la nebunia de-a o urmări să văd ce face și pe unde merge, cu un dispozitiv GPS implantat în poșetă sau chiar cu o zgardă din aceea folosită pentru cei arestați la domiciliu. Încă mă gândesc la ce aș face, ori i-aș oferi libertatea de a face ce vrea, ori aș ține-o la unele lucruri din scurt. Bineînțeles, ambele căi ar avea unele consecințe. Da, deci atunci când te pui în papucii unui părinte ca să zic așa lucrurile se schimbă. Acum nu pot să știu exact cum gândesc părinții tăi, eu vorbesc doar la general. Părinții de obicei își doresc tot ce este mai bine pentru copii săi, bine că mai sunt și excepții. Mult succes!
Tu,esti o persoana INDEPENDENTA DE PARINTII TAI.Mama e doar cea care te a crescut, nascut.Ea nu are niciun drept in alegerile tale pentru ca nu sunt ale ei.Ai tot dreptul din lume sa alegi cu cine sa traiesti, un barbat, nu e motiv sa nu si ajute copilul.Nici eu n am uitat ce mi-a facut bunica mea, iar acum nu simt nici un semn de remuscare cand aud de pe la rude ca se chinuie singura cu toate bolile, cand ea la randul ei m-a imbolnavit pe mine psihic.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
