Voi va simtiti deprimati vreodata? eu am momente in care sunt foarte suparata si nervoasa pe toata lumea sau mai degraba nu sunt intr-o dispozitie de a tolera comportamentul celor din jur si am momente in care parca nu ma mai inteleg cu nimeni. Sunt constienta ca starea asta nu imi face bine si imi poate strica relatiile cu cei din jur dar pur si simplu nu ma simt in stare sa fiu altfel. Poate e de vina si mediul in care traiesc facptul ca locuiesc cu mai multe fete si nu prea am momente de intimitate. Eu am momente in care vreau sa fiu singura si linistita dar nu prea se intampla asta.

Sunt unele motive in care ma simt melancolic fara un motiv anume. Sunt clipe in care sunt o prezenta dezagreabila pentru ca pur si simplu sunt absent. In acele clipe ma gandesc mai mult la trecut si apar multe enunturi de genul : cum ar fi fost daca?

Deprimat ma simt deseori. Am si eu momentele cand sunt suparat sau am chef sa stau singur, am insa avantajul ca pot iesi la o plimbare sa imi adun gandurile fara sa imi ceara cineva socoteala. Nervii pe toata lumea si lipsa de toleranta insa nu sunt pe gustul meu, chiar si cand sunt suparat imi dau seama ca trebuie sa ma port civilizat si rational. Ar trebui sa determini ce cauzeaza panica asta, ce te impinge sa crezi ca nu poti suporta alti oameni asemeni tie. Poate fi si un dezechilibru chimic, dar in mod sigur ceva din abordarea ta te impiedica sa te adaptezi. Ori teama unei schimbari, ori un orgoliu pe care nu ti-l permiti, ori o teama de penibil, ori o parere proasta despre cei din jur sau despre tine. Poate intr-adevar, daca ai deja o varsta si ai plecat din mediul tau, ai nevoie de alta companie. Sau poate pierzi asa mult timp pentru a supravietui incat vezi cum trece viata pe langa tine si nu reusesti sa faci ceea ce iti doresti. Oricum, trebuie sa iti reevaluezi prioritatile.

Exista astfel de momente in viata oricui, dar spre norocul meu m-am calit si reusesc sa trec repede peste aceste momente.Totul depinde si de capacitatea ta de a te detasa de aceste probleme si a-ti ridica moralul.

Da, este f multa nevoie de intimitate zilnic macar o ora, ca omul sa se poate reculege, linisti si medita cu prorpiile ginduri. Daca unde stai nu ai posibilitatea, imbraca-te bine si iesi la plimbare la aer curat.Sa vezi ca o sa-ti faca bine.In rest toti traim momente de deprimare din cauza faptului ca pea putina soare am vazut in ultima vreme, prea lunga a fost iarna si asta vrind nevrind organismul simte.Cind va fi mult soare afara iti garantez ca-ti revii.Eu ascult muzica pozitiva inainte de culcare si ma reface.

Stiu cum este si te inteleg. Am si eu momente in care sunt deprimata, dar incerc sa trec repede peste.

Este greu, cand o sa trebuia sa te "desparti " de sorele tale [presupun ca sunt sore] o sa-ti para rau. SI eu am fost cu mult timp in urma intr-o situatie asemnatoare, am un frate mai mare ca mine cu doi ani si ma certam tot timpul cu el, eram nervoasa si simteam ca numai pot, dar a venit timpu sa plece la liceu, si face liceul in alt oras. Acum sunt libera. Chiar imi doresc sa petrec timp cu el, dar nu prea se mai poate vine destul d rar acasa. Sfatul meu este : sa le explici ca ai si tu nevoie de intimitate, sau daca nu ai o camera care sa fie a ta fa-ti un colt numai a tau in care sa te "ascunzi", fa-ti o prietena buna si vorbeste cu ea. SI o sa te "elibereze". te pup. daca nu ai o persoana care sa te asculte lasa-mi id tau printr-un msj privat, si poti vorbi cu mine orice.

E de inteles. Si la mine e ceva de genul cu intimitatea si stiu cum e. Si ma mai prinde si o stare de nervi, fara sa stiu de ce, ca mi-as dori sa stau si intr-o padure sa fiu singura! Am si un sfat: incearca sa gasesti un loc al tau, unde poti sa fii tu cu tine, in liniste. Eu am un vecin, care mi-e si prieten foarte bun si cand pleaca la munca imi mai lasa cheia de la el. Acolo e 'refugiul' meu.

Cel mai important factor in rezolvarea acestei stari ar fi odihna.
Ai putea sa faci si cateva vizite la un psiholog, care te poate ajuta cu niste sfaturi referitoare la problema pe care o ai!
Sfatul meu: Incearca sa-ti acorzi mai mult timp liber si profita la max de el, insa nu neglija orele de somn!

Numai bine!

Si y sunt deprimata mai tot timpul si nu stiu ce sa fac
Exista doua tipuri principale de depresie. Prima este depresia provenita din sentimente cauzate de lucruri exterioare (venite din afara ta) - cum ar fi grija ca parintii tai se despart, ca esti bolnav de-o vesnicie sau ca ai picat niste examene. Aceasta depresie este dureroasa, dar este, de asemenea, perfect normala. Apoi este depresia care pare sa vina din interiorul tau, cand nu te poti opri sa ai sentimente de genul "sunt singur - nimeni nu ma place", "chiar nu pot face fata lumii exterioare", "nimeni nu ma iubeste", "la urma urmei, pentru ce sa te agiti?", "sunt un ratal - de ce sa ma mai chinui sa fac ceva?", "viata mea este un dezastru", "de ce sunt asa de distrus?". Acest tip de depresie apare atunci cand ceva se rupe inauntrul tau. Viata ta este invadata de mohoreala si urat, fara vreun un motiv evident.

Hei, STOP
gandeste pozitiv cu gandirea pozitiva ii influntezi pe ceilalti sa gandeasca la fel, iar ei la randul lor te fac pe tine sa gandesti pozitiv

E normal ca in absenta intimitatii sa te simti asa. Cercul in care te invarti ti-a fost impus, nu l-ai ales tu.