Vreau sa ma sinucid! Nu mai vreau asa viata de caine! Simt ca nu traiesc pe pamint dar traiesc in iad! De micuta toti imi reprosau : Nu o sa ajungi nimic in viata! Esti cel mai prost copil din lume! Si multe altele! In aceste momente stau si pling in pumni! Nu am o familie care sa ma iubeasca asa ca pe multi dintre voi! Ma simt un copil lasat in voia sortii! As vrea sa plec si uit de toate sa ma descurc singura! Dar am problema, sint copil bolnav grupa 1 si nu pot sa fac multe!

Sunt multi bolnavi care au facut minuni din scaunul cu rotile.Ambtioneaza-te.Nu este adevarat ca nu esti iubita. Daca era asa nu se ocupa nimeni de tine si ramaneai analfabeta si complet izolata de lume.Am impresia ca nu cantaresti bine realitatea.Cati ani ai?

Raspunde`ti la intrebarile astea : ai casa? ai viata? ai persoane care le iubesti langa tine? Oricine bolnav si-ar dori macar un an sa traiasca..macar o zi..cateva clipe...nu si-ar dori sa moara pentru ca viata e frumoasa chiar daca esti bolnav,chiar daca esti singur cuc,chiar daca nu ai casa, bani, avere, masini, oameni langa tine.Viata e frumoasa si Dumnezeu ti-a dat o.Arata le la toti cat de puternica esti si cat de multe poti face tu. Dumnezeu are un plan pentru tine..lupta si asteapta.Te pup :*

Gandeste-te la Dumnezeu si fa-ti o relatie cu El.De la om la Creator. Dumnezeu te iubeste.El iti poate da sens, scop, menire.Roaga-te la Dumnezeu, gaseste in Dumnezeu un sprijin.Cu sinuciderea NU rezolvi nimic, ea NU e o solutie si NU scapi de problemele tale ci le iei cu tine dincolo, sufletul tau va fi foarte nelinistit dupa...alege viata oricum ar fi ea.fa-ti un hobby de care sa te ocupi..si prinde incredere in tine.Nimeni nu e degeaba pe Pamant.Sanatate multa

Sinuciderea NU este NICIODATA o optiune...
Drama aceasta nu face decat sa permanentizeze in VESNICIE zbuciumul si tulburarea unui suflet...
În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial pentru acea persoana sa caute sprijin moral. Sa nu stea aşa. Nu trebuie să îngăduie nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele sale...

Trebuie să fuga de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceara şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.
Şi trebuie să se mulţumeasca cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...

Dacă te sinucizi, pui capăt existenței tale.Este foarte probabil să îți găsești prieteni.Este foarte probabil să te accepți așa cum ești.Tu nu ai nimic împotriva propriei persoane,ai ceva împotriva imaginii pe ți-ai format-o, cu „ajutorul" celorlalți, deci nu răni un om nevinovat, adică pe tine. Încearcă să te calmezi. Dacă vrei să vorbim, here`s mai email:andreea13deea@yahoo.com

Poate ca esti prea mica sa intelegi ce o sa-ti zic acum, dar sa traiesti bine e cea mai buna razbunare. Fa-ti un scop din asta, arata-le ca nu esti "cel mai prost copil". Daca renunti dai dovada de slabiciune. Multi am fost in situatia ta. Multi oameni nu au parte de prieteni si de sustinere in momente grele. Trebuie sa faci fata.

Sa te sinucizi de ce? in viata avem parte de momente rele dar si bune! ai tot viitorul in fata nu vad de ce acuma in floarea varstei iti doresti asta. Sa stii ca niciodata nu e prea tarziu. In viata facem unele lucruri de care ne par rau dar, cu timpul le putem "repara" intr-un anume mod. Metoda de a-ti lua viata nu cred ca e o metoda care mai tarziu o poti repara . Viata e un dar de la Dumnezeu cu bune si cu rele, nu cred ca e o metoda potrivita de a arunca la gunoi un dar de la Dumnezeu! , traiesteti viata! Ai una singura, nu 10!

Cei care ti-au reprosat asta, ar trebui sa zaca in inchisoare sau cel putin un dosa penal ar trebui sa aiba, agresiunea verbala este un caz penal. Lasa-mi niste date de contact pe privat, o vorba buna poate ajuta de multe ori si eu am trecut prin lucruri asemanatoare, poate te pot ajuta.

Buna! Sincer, stiu ca viata este grea dar sinucidul nu e o solutie. Nicio familie nu e perfecta si multi au probleme in familie. Eu cred ca tu stii in adancul sufletului tau ca nu esti un copil prost.Nu crede tot ce spun alti si iubeste-te pe tine asa cum esti, cum te-a lasat Dumnezeu. Sunt multi copii care au probleme de sanatate dar care din cauza ambitiei lor, au reusit sa se vindece. Iubeste-te pe tine si ai incredere...Nu cred ca parinti sau prietenii te cunosc mai bine decat te cunosti tu. Ei nu stiu cine esti de fapt si nu te inteleg dar tu stii ce fel de persoana esti.Nu ii lasa pe alti sa iti domine gandurile si sentimentele. Oricum vei fi mare la un moment dat si vei putea avea oamenii care ii doresti in viata ta. Sper ca sa treci peste perioada asta! Succes in continuare si numai bine!

Sinuciderea nu te scoate din situatie! Nu uita niciodata Dumnezeu e cu tine orice ar fi.Nu asculta pe nimeni care iti spun ceva de rau doar ignorai! viata merge mai departeIncearca sa nu te mai gandesti la asta, fa ceva interesant, asculta muzicaAi mai multa incredere in tineNimeni nu s-a nascut degeaba pe pamant nu uitaBafta

Nu trebuie sa bagi in seama prostiile altora. eu cred ca vei deveni ceva important si asa le vei dovedi tuturor ceea ce esti! Apropo nu iti capat zilelor!

Si daca esti bolnava, ce? Nu poti invata? Care e scuza ta, copile? De ce nu vrei ajungi ce altii nu au ajuns? Trebuie multa munca psihica, pune-te pe invatat si la final, arata-le celor ce te-au dezamagit, ca esti mai desteapta si mai puternica decat ei.

Cea mai mare satisfactie o sa ai atunci.

Incearca sa vezi cu timpul. Poate iti vei gasi persoane care te vor sustine.Nu trebuie deodata sa iei o decizie dura si definitiva

Buna Cristina. Imi pare foarte rau sa aud asta. Pentru a incepe sa-ti schimbi starea trebuie sa te expui unor lucruri, persoane si situatii cu incarcatura pozitiva (ex: filme de comedie, parcuri de distractii, excursii in aer liber, persoane cu aceleasi probleme ca si tine dar care gandesc pozitiv si te pot motiva sa mergi mai departe). Sper ca raspunsul meu te va ajuta.

Am citit cele 3 comentarii si mam convis ca nu trebuie sa ma sinucid pentru o simpla cauza! am 12 ani sint bolnava fizic! daca am greseli scuzati scriu de pe telefon si nu pot sa vad cum scriu!

Asemenea reprosuri am si eu de la parintii mei, gandeste-te ca acum treci printr-o perioada proasta dar sinuciderea este pentru oameni slabi, daca tu te consideri un om slab atunci aceasta situatie de va depasii dar daca alegi sa stai o perioada singura si vei pune totul cap la cap vei realiza ca sinuciderea nu e deloc o alegere buna sau daca ai nevoie de vreun sfat sau vreun ajutor emotional da-mi mesaj
Bafta :*

Deși sunt sănătoasă din punct de vedere fizic(și mintal desigur )și eu am trecut de când mă știu prin ce treci tu:nu am fost acceptată de colectiv 100% și multi ma considerau o ciudata. Insa nu m-am gandit absolut nici o secunda sa ma sinucid si n-as face asta pentru nimic in lume deoarece e un pacat in fata lui Dumnezeu sa faci asa ceva,sa faci o crima pur si simplu. Nu uita ca necazurile sunt lasate sa ne intareasca si sa ne faca sa gandim mai rational,sa devenim mai intelepti. Oricine ai fii și orice varsta ai avea iti spun prieteneste ca important e sa crezi tu in tine,sa te gandesti ca nu exista oameni care sa nu aiba niciun defect dar nici care sa nu aiba nicio calitate. Candva și eu ma suparam pe familia mea si oamenii din jur. Cand eram mica mama ma facea,,javra" si imi adresa tot felul de vorbe urate,si ea dar si tata; au fost si clipe cand m-au batut. Am fost furioasa si aveam de gand sa fug de acasa dar apoi nu stiu ce s-a intamplat ca pasiunile mele mi-au dat puterea sa trec peste. Mi-am regasit fericirea in muzica,stiinte exacte(mate,fizică,chimie) seriale turcesti dar si colegii de liceu care ma respecta si ma iubesc foarte mult; sunt ca o a doua familie pentru mine. Acum de un an incoace rad din orice si fac haz de necaz,o îmbrățișez in fiecare zi pe mama si pe tata, de cele mai multe ori sunt copilaroasa, imi place sa studiez, fac tot posibilul sa intru la o facultate foarte buna la Cluj, cu toate ca nu am posibilitati financiare si nu mai dau importanta la ce se spune despre mine ci la ce spun eu despre mine . Vreau sa zic ca nu are rost sa te consumi pentru ca sunt sigura ca daca ai avea mai multa incredere in tine si ai fii mai indrazneata, mai cu gura mare si nu te-ai lasa calcata in picioare, situatia ar fi alta. Eu zic c-ar fi bine sa iti gasesti o prietena mai apropiata care sa te inteleaga si gandeasca mai matur(prietena mea cea mai buna termina anul 3 la drept) si sa încerci pe cat posibil sa gasesti frumosul in orice lucru, sa zambesti fara motiv zilnic si vei vedea ca nimeni nu-ti va da mai multa putere decat tu insuti